George-Roncea.ro

Cuantificarea procentuală a sentimentului de incertitudine ar oferi o şansă înţelegerii fenomenului şi eventual o aproximare a repetitivităţii sale, zic sociologii creduli (zic creduli deoarece niciun sociolog până acum n-a reușit să aproximeze șansa repetitivității unui nou Tîrgoviște, deși similarități ale contextului egzistă căcălău).
Şi acum să vedem datele problemei de acum.
Spre exemplu, mai devreme urc într-un taxi, unul luat la plesneală dintre cele 12 000 de taxiuri din Bucureşti. Şoferul, îmbrăcat mai bine ca mine, la vestă gigea, îmi întinde o cutie de cornuletze cu dulceaţă. Nedesfăcută. Mă invită să mă servesc. Am ezitat, a insistat. Am luat un cornuletz din ăla. Super bun de tot maxim. Taximetristul insistă iar şi am halit încă un cornuletz. A luat şi el unul, amândoi am exclamat la unison – “cât de bune sunt cornuletzele astea ca de pe vremea bunicii!!” emoticon smile.
Pe scurt tot traseul taximetristul m-a fortzat aproape să-i halesc cornuletzele sale. Am înfulecat vreo patru dar aş fi putut lejer să le halesc pe toate. Erau 18, am numărat cu coada ochiului, expert, ca orice homelles cu acuităţi speciale la potol picat din cer, gratis. Să zicem că teoria probabilităţilor dă o şansă, deşi nu cred, unei astfel de situaţii.
Ce facem însă mai departe?
Mai departe înseamnă ca uitându-mă mai atent la taximetrist l-am recunoscut, nici nu era prea greu, la cât de meseriaș și aparte era înțolit. Cu vreo două luni în urmă acelaşi taximetrist m-a dus pe alt traseu și mi-a povestit cariera sa anterioară de lucrător la cazinou, inclusiv "afară" şi mi-a vorbit în engleză, ca la masa aia cu învârtitoare unde aruncă unii, niște barosani, cu bile, şi nu câştigă nimic, probabilistic. Ceva în viaţa omului a intervenit şi din şmecher la cazinou ajunsese taximetrist. Încă nu se obişnuise cu situaţia. Mi-a povestit, ca un update la perioada în care am lipsit din viaţa sa, de la prima întâlnire în taxi, că a avut un impuls, şi-a băgat picioarele şi s-a dus la Braşov, cu o cadână, la un hotel care avea un soi de sală de jocuri din astea de noroc, nu ca la Cazinou dar pe aproape. N-a rezistat chemării.
Evident, a fost dat afară de la compania aia de taximetre unde era când l-am cunoscut. Perseverent, sau deoarece n-avea nicio altă opțiune de viață, a continuat cu taximetria, la altă companie, unde avea maşină cu plan. Trebuia să dea 700 000 la plan. Mi-a zis că abia produsese 350 000 la ora aia şi că şansele de a produce Planul şi a mai şi rămâne cu ceva în buzunar, erau, probabilistic vorbind, mediocre. Pe lângă asta, am completat io în gând, dacă avea să-şi servească toţi clienţii cu cornuletze, va da faliment total.
Ajunsesem la destinaţie şi omul încă insista să mai iau un cornuletz. Eroic, am pretextat că ţin cură de slăbire şi că nu mai pot. Aiurea, i-aş fi halit toată cutia dintr-o răsuflare, mai ales după ce băusem toată ziua o porcărie de votcă mai eftină decât toată cutia sa de cornuletze, într-o bombă pe care nu o pot pomeni, de drojdieri distruşi, încântaţi să mă revadă, unii dintre ei, cu nasul roșu și obrajii așijderea. Se vede treaba că absenţa mi-a fost sesizată. Probabilistic aş fi zis că şansele erau mici, nu mai trecusem pe acolo de vreun an. Şi aici intervine, la coadă zic asta ca să măresc suspansul, Teoria Conspiraţiei.
Mai exact apare cineva, la terasă, se aşează, scoate un dispozitiv ambulant de alimentare autonomă cu palincă, îmi dă să beau din recipientul specializat pentru cazuri de survival urban bahic, şi apoi scoate o poză cu două personaje şi-mi spune - Mare Maestru (aşa îmi zice nu că-s mason ci pentru că mă apreciază major, cu o deferență perpetuă, neschimbată de vreo 20 de ani), ce părere aveţi?... să-mi sară ochii, era să mă înec cu palinca - unul din poză era Edy mână iute, zis Hellvig. Părea să aibă o relaţie de intimitate concupiscentă și tangentă cu al doilea personaj, după mărime, un baron ceva.
- Zic, cine pla mea e grăsanu de lângă pitic?
- Zice, uită-te cu atenţie Mare Maestru și ca să mă încurajeze probabil, plus că nu ne văzusem demult (omu e sentimental că e singur ca și mine pe lume), îmi face cadou o brichetă mișto care chiar mergea, metalică, aurie, care făcea clanc la aprindere. Am înhățat rapid bricheta cu un gest îndelung exersat și am holbat ochii degeaba, probabilistic, şansa să-l recunosc pe burtosul de lângă pitic s-a dovedit incertă şi practic nulă. Satisfăcut cumva de mecla mea tâmpă-ingenuuă, cât și de bucuria mea relativ la bricheta cadou, gagiul survivalist cu recipient şi poză, pe care nu-l mai văzusem prin oraş de vreun an, îmi zice - Bîgiu.
- Zic io, ce? Vorbeşte româneşte!
- Zice - şefu CJ Buzău.
Să mor şi mai multe nu, lovit de teoria conspiraţiei.
Bîgiu asta a rămas în memoria publică deoarece era un infractor ce credea în astre cu tărie. Şef al Consiliului Judeţean Buzău, trimis în judecată pentru luare de mită şi spălare de bani, supravegheat cu mijloacele specifice de SRI, a creat o enormă surpriză procurorilor. În Rechizitoriul întocmit de aceştia apare şi o convorbire telefonică purtată de Cristinel Bîgiu cu o specialistă în astrologie, care îi calcula şansele să fie vizitat de procurorii DNA!!
Pe bune, nu e invenţia mea deşi mi-ar fi plăcut să fie.
Bîgiu a fost reţinut la câteva ore după ce postase pe facebook un mesaj de Moş Nicolae: "Aveți ghetuţele pregătite? Moş Nicolae este pe drum. Să ne aducă sănătate şi linişte, tuturor!", doar că în loc de Moş, s-a trezit la uşă cu procurorii infideli astrelor.
Era de de 17 ani membru PNL şi şeful CJ Buzău din 2012. Un mega șmecherilă super baron. A trecut la PSD înaintea alegerilor prezidenţiale de anul trecut, deși era tot aia PNL sau PSD. Bîgiu, grăsanu’ din poza cu Edy mână iute, alias Hellvig, a fost prins în flagrant, în timp ce primea 50.000 de lei. Suma ar fi reprezentat, susţin anchetatorii, o parte din mita dată de un om de afaceri pentru a obţine un contract cu instituţia condusă de el. Banii erau ascunşi într-o cutie de whisky (ce bulangii!) care i-a fost dată de un anume Piţigoi, consilier judeţean (pe bune așa îl cheamă nu e banc ornitologic). Cei doi au fost interceptaţi în timp ce discutau despre biștarii pitiți în cutia de uischi, iar preşedintele de atunci al CJ Buzău a vorbit numai în şoaptă. Cu uischiu-ul nu se știe ce s-a întâmplat, nu scrie în Rechizitoriu, deși informația era de interes pentru public, părerea mea. Șoaptele celor doi conspiratori ai șmenului nu au diminuat capacitatea de interceptare a SRI (au niște urechi de betmeni ăștia, după asta pot fi deconspirați). Anterior, astroloaga, interceptată de asemenea de SRI l-a asigurat conspirativ pe Bîgiu că i-a ieșit în bobi, sau astre, că ăia cu “D” - adică procurorii DNA, au decriptat experții infatigabili de la SRI - n-o să-l ia…
L-au luat, culmea, astrele au dat greș, haiducii lui Codruța n-au pic de respect față de onorabila profesie de ghicitoare.
Probabilitatea, zic matematicienii, reprezintă un anumit grad de încredere subiectivă în producerea unui eveniment. Subiectiv vorbind, astrele consultate de Bîgiu, via ghicitoarea maro, au generat un sentiment de încredere neconfimat de Teoria Probabilității. Doi mari savanți ai Franței secolului al XVII-lea, Blaise Pascal și Pierre Fermat, s-au tot contrat pe teoria hazardului, și pe ideea că marea majoritate a fenomenelor din natură sunt stochastice, respectiv aleatoare dar ei ca matematicieni îndărătnici tot căutau formule modelabile probabilistic și statistic. Mare brânză n-au făcut, chestia a rămas ca în gară la Lehliu, ca dovadă chiar situația prezentată de mine.
Pe de altă parte, alții au perseverat animați de iubirea de matematica pură, astfel că acum cu modelarea datelor, statistic și probabilistic s-au ocupat (și) specialiștii SRI, pentru a oferi nătângilor șefi politici indicii asupra evenimentelor, pe care deseori, chiar ei, sereiștii, le-au pus la cale, în răspăr cu stochastica aia revolută.
Cum ar fi rezultatele alegerilor electorale.
La noi, zice Udrea, experta prezidențială pe informativ și Maștera hazardului țigănesc, adică un fel de specialistă în dat în bobi brownieni, un mare șef din SRI a mers cu Ponta, celălalt, cu Iohanis. A ieșit cum a ieșit, adică tot nasol, astfel că poporu’ le-a dat tot lor Țara înapoi, în loc să-i împuște pe toți aceiași mizerie (chestie vag conspirativistică și din păcate neprobabilistică științific).
Actualul șef al SRI, Edy mână iute, apropiatul lui Iohanis, rezultă din poză că era (și) apropiatul lui Bîgiu, beliver al astrelor, ca și CTP și Remus Cernea, colegii săi de credință. Asta desigur nu înseamnă că Hellvig are vreo treabă cu astrele nemuritoare și reci. Nici cu afacerile penale ale penelistului de la Buzău. Poza nu spune dacă cei doi schimbau între ei biștari sau dacă doar aveau o apropiată și firească relație de partid de guvernământ.
Și oricum relația lor nu-i treaba noastră ci a DNA.
Tema serii era cum de am dat în acealași cadru temporal, aproape astral, de un taximetrist fost lucrător în cazinou, loc unde se aplică predilect teoria probabilităților, plus un fost coleg de generație jurnalistică ce avea la el, special pentru mine, ca Mare Maestru al combinațiunilor, poza actualului șef al SRI, prieten al penalului prins de fostul SRI și băgat la bulău de DNA, în pofida astrelor și a șoaptelor și mai ales cum de, culmea culmilor, la masă s-a nimerit să se afle (și) un fost lucrător SRI, cu care nu m-am văzut tot de vreun an, care a holbat ochii la poză și a râs toată seara de mine cam cum râdea Fermat de Pascal, pe teme anticorupție, alături de un tânăr vizibil dezolat și relativ dezaprobator față de situația tipic stochastică (ca dovadă a băut apă Harghita, în care bulele se agită sfidător entropic și antinațional), venit ulterior și el, cu siguranță pentru ultima oară, în fosta bombă a unor timpuri sulfuroase, de vizavi de Club A, unde mi-am irosit o parte din tinerețe?
Cu ce parametri poți opera pentru a stabili dacă suma întâmplărilor din seara asta ține de Teoria Conspirației sau de Teoria Probabilităților? Mai ales că în final iar am ajuns la niște domni și fii, unde nici prin cap nu-mi trecea că voi ajunge, teritoriu supramundan unde e cvasi suspendată orice fluctuaţie cuantică sau ceva gen. Puțina sociologie la care am avut acces lăturalnic nu-mi este clar de vreun folos. Astrele, s-a dovedit via Bîgiu, sunt kakamaka, implauzibile judiciar. Nici Fermat și Pascal, chiar cu ajutorul generos al inteligenților voleibaliști/urechiști de la SRI nu cred că ar găsi o secvență matematică aplicabilă fără echivoc situației buliflingite, un algoritm viabil pentru a explica altfel decât complet aiuristic starea de fapt extradilematică. Plus cornuletzele, apărute din neantul probabilistic, din acelea din care n-am mai gustat de vreo 20 de ani, statistic.
Încerc modalitatea relativ precară neguentropic a postării pe feisbuk a acestor evenimente dubitative cu speranța de a găsi vreun matematician pe blogu ăsta gratis care să poată calcula iscusit suma variabilelor aleatorii care ar înlesni densitatea de repartiție a unor asemenea elemente astfel încât:
1. Să mai primesc și alte poze mișto cu Hellvig aka Edy mână iute, actualul șef al SRI, alături de infractori astrali, gratis
2. Să mai primesc și alte brichete metalice mișto care fac clanc, gratis
3. Să mai primesc cornuletze din alea de pe vremuri, gratis
4. Să nu mai râdă de mine fostele cadre SRI și din alte structuri geometrice absconse pe motiv că nu știu matematică de nivelul lui Fermat și Pascal ăia (masoni pârâți părerea mea că prea se jucau cu compasele)
5. Să mai apuc să văd și alți infractori apropiați fostelor și actualelor structuri SRI băgați la zdup de DNA, în pofida astrelor circumvolute
....știu că pare greu, că formula de calcul implică o sumă poate prea mare de condiționări și că variabilele aleatorii par să aibă valori izolate, discrete, cum zic matematicienii și alți discreți.
Ca să nu cad în Teoria Conspirației, nocivă zic specialiștii în psihiatrie, apelez totuși la resursele raționalității, ce convoacă de regulă date și fapte cuantificabile și repetitive, astfel încât să nu ajung să umblu de nebun din taxiu în taxiu până dau în dambla încercând să mai prind câteva cornuletze din alea, de pe vremuri, gratis...că brichete metalice gratis care fac clanc mi-e clar că nu mai prind în veci.
Cât despre poze, cine știe, poate mai apar, probabil, că doar n-o fi Hellvig primul șef SRI aflat în compania infractorilor.
Practic, s-a demonstrat deja, matematic, indubitabil, geometric, pedometric că toți au fost/sunt în compania infractorilor...e ca un fel de relație cauză – efect, deoarece, zic matematicienii, probabilitatea unui eveniment are sens atâta timp cât ansamblul de condiții rămâne neschimbat. Iar la noi “ansamblul de condiții”, chiar că e neschimbat. Doar din când în când mai avem și evenimente. Salutare, dar cu vector tot de “afară”, că noi n-avem instituție de contrainformații ci avem doar serviciu de coproinformații.
Tre să vină însuși șeful FBI ca unul ca Scutaru, de exemplu, notoriu nașparliu cu studii în vechime tocma’ la Moscova, (unde locuiește, întâmplător și fratele Veronicăi Usatii, generoasa gazdă a lui Iohanis din campania electorală) să fie schimbat, gen cu un șut în cur (gigantu’ de la FBI avea 56 la pantof brrr, cre că a durut la noadă).
Iar ca să fie schimbați toți cei care ar trebui schimbați ar fi nevoie mai mult ca sigur de o divizie de șefi FBI cu număr mare la picior, plus însuși indelebilul James Bond...și de asemenea Chuck Norris, poate singurul care ne poate da țara înapoi, până nu ne cărăm la naiba în altă parte, unde nu se uită nici dreak înapoi, probabilistic vorbind
...micilor coprojigodii care nimicesc cu obstinație iresponsabilă șansele românilor de a avea o viață cât de cât normală, combinând răhățișuri în zone obscure, să le urăm celule cât mai aglomerate, astfel încât să le fie cât mai ușor, probabilistic, să se hrănească reciproc numai și numai cu ce le place lor cel mai mult, încă de pe când erau repetenți la INI….