Zilele trecute preşedintele rus Vladimir Putin s-a odihnit la Anapa, localitate de la Marea Neagră, unde s-a instalat pentru a urmări mai bine, cică, manevrele militare care au debutat intempestiv la ora 4 noaptea, la ordinul lansat de Putin, nedormit, de pe drumul de întoarcere din Durban, Africa de Sud unde a fost la o sindrofie a BRICS - țările mai de la coadă în planul puterii mondiale, în pofida resurselor şi mărimii - Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud.
Anunţul a venit oarecum prin surprindere deoarece Rusia n-a mai desfăşurat de multă vreme manevre la Marea Neagră. Au participat 36 de nave de război, 7000 de militari și 250 de blindate şi s-au executa 3 desanturi, unul pe țărmul caucazian. Opărit de povestea din Cipru, chiar dacă se pare că el personal şi-a recuperat o parte din banii pitiţi în fostul paradis fiscal rusesc, Putin s-a gândit probabil să facă nişte scheme de boxer falit, încordându-şi muşchii pe marginea unei căldări, în timp ce Oceanul Mondial – Marea Căldare - este în întregime controlat de Flota americană, fără drept de apel. Putin n-a făcut însă decât să atragă atenţia încă odată asupra slăbiciunii Federaţiei Ruse, marcată de probleme majore, în pofida unui arsenal militar voluminos dar neperformant.
Bugetul militar al Rusiei cam cât bugetul pe scobitori al USA
Rusia fâlfaie cartea militară, ameninţată cu scufundarea în plan geoeconomic, unde se afla la coadă, comparativ cu marile state ce conduc jocul – SUA, Japonia, Germania. Bugetul pentru înarmare al Rusiei este ridicol comparativ cu banii irosiţi de SUA pe domeniul militar. Spre exemplu SUA a cheltuit numai din 2008 încoace, în razboaiele din Irak şi Afganistan 3,8 trilioane (adică peste 3 mii de miliarde), iar bugetul pe 2011 a fost de peste 600 de miliarde.
O mare parte a lumii este sub control imperial american iar aici, în căldarea Marii Negre se desfăşoară doar un mic episod din lupta geopolitică de la frontiera NATO cu CSI-ul şi Rusia, episod care cuprinde şi confruntarea pe militară dar şi miza politica regională. Moscova spera să impresioneze Chişinăul, de care are mare nevoie.
Miza actuală politică are şi componente militare, strategice, de mare importanţă deoarece bazele americane închid linia istmului ponto-baltic şi vor realiza o „împresurare” sau mai degrabă o „îndiguire” a Bazei ruse. România este un fel de portavion fix de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o rază care se întinde de la Caucaz până la munţii Iranului.
Puţin a fost însoțit în sejurul său maritim şi de ministrul apărării Serghei Şoigu, un personaj foarte haios, pe care l-am cunoscut personal în perioada când activam în Iugoslavia, pe post de corespondent de război, la bombardamentele idioate ale americanilor din 1999. Şoigu i-a făcut atunci partid micului Putin, un neica nimeni pe vremea aceea, purtătorul de valiză al lui Elţân.
Manevrele militare ruseşti de la Marea Neagră au fost obiectul unui şuvoi de comentarii prăpăstioase, tot felul de “geostrategi” care n-au călcat în viaţa lor pe un câmp de luptă aruncându-se la comentarii apocaliptice – catastrofice, în siajul unor caraghioase articole publicate de Vocea Rusiei, mica oficină a Kremlinului care tot aspiră să fie băgată în seamă ca o agenţie autentică de presă, deşi este doar o gazetă de perete.
Adevărul este că totuşi într-adevăr a existat un risc major de conflagraţie groaznică. Îmi amintesc ca acum în ce fel era cărat acest Soigu (era o huidumă şi se făcea mereu pulbere) pe braţe de câte doi zdrahoni, după şedinţele din hotelul Toplice, unde erau cazaţi atât “observatorii” ruşi cât şi cei câţiva corespondenţi de război. Dacă se îmbăta Soigu şi la Anapa şi cădea peste Putin, la şedinţa de pileala de după bilanţul operaţional şi îl strivea ca pe-un păduche, se pornea doamne feri vreun răzbel mondial.
Un excelent comentator militar, autor al unor cărţi care au stârnit isteria mediilor de presă ucrainene şi ruseşti – Cristian Negrea, autor al volumelor “Sânge pe Nistru” şi “Când armele vorbesc” – ne oferă o analiză exhaustivă a mişculaţiilor actuale ale Rusiei, şi ale unui Putin care încearcă să facă valuri cu lopăţica de nisip în replică la manevrele militare americano-georgiene Agile Spirit 2013 începute în zona Marii Negre în data de 18 martie. Anul trecut echipa de gargara rusească a lansat un scenariu apocaliptic ce privea România intitulat pompos “Scenariul Marelui Stat Major în cadrul unui conflict cu Rusia este apocaliptic: Nimiciţi în patru ore”. Tot analistul Cristian Negrea a forfecat în bucăţele mici şi aceste gogomanii apocaliptice, lansate în mediile romaneşti ca nişte baloane de săpun.
Citez din analiza recentelor manevre ruseşti: “Contextul în care ar trebui să privim ordinul lui Putin de a începe manevre militare urgent în Marea Neagră. Confruntat cu scăderea importanței și potențialului Rusiei pe plan mondial, de asemenea nevoit să facă față unei creșteri de nepopularitate pe plan intern căreia nu știe decât să-i opună metode brutale (anul 2012 a fost anul cu cele mai grave reprimări de după perioada sovietică), Putin încearcă un exercițiu de imagine atât pentru uz intern, cât și extern. Vrea se demonstreze rușilor și occidentalilor că încă este un lider puternic, care trebuie luat în calcul măcar pe plan regional, iar ultima resursă este puterea militară. Odată scăpate din mână alte pârghii, ca orice imperiu în descreștere și aproape de disoluție, încearcă o demonstrație de forță care să amâne inevitabilul. Dar cum stă Rusia la acest capitol astăzi?
Puterea militară rusă în declin şi scăderea continuă a prestigiului Rusiei
Imperiul trosnește pe la încheieturi iar Putin se bazează în consolidarea încrederii în puterea brută, forțele armate, dar nu pe soldatul rus care dezertează tot mai mult, ci pe programul ambițios de înarmare anunțat cu surle și trâmbițe, în valoare de 700 de miliarde de dolari până în 2020. Au trecut deja doi ani de la anunțul acestui program și rezultatele sunt departe de cele preconizate ținând cont de eșecurile constante înregistrate de acest sector.
Câteva exemple. Racheta Bulava a avut până acum 12 teste, dintre care jumătate au fost eșecuri. Dezastrul contractului cu India pentru portavionul Gorshkov este un alt exemplu ilustrativ asupra capabilității industriei militare rusești. Programul noului sistem de rachete marine Pantsir-M va fi amânat cu cel puțin trei ani. Sistemul tactic de comandă și control (C-2), care ar putea apropia armata rusă de sistemul de luptă multicentric este amânat pe timp nedefinit, în timp ce în armata americană se vorbește de implementarea lui C4I (comandă, control, comunicații, computere și inteligență). În același timp, s-a ajuns ca armata să refuze unele produse, de exemplu sistemul Pantsir (pe care Rusia îl exportă!), aviația să susțină că noul avion de transport Il-476 nu corespunde caracteristicilor cerute pentru luptă sau marina să susțină că noul portavion nuclear rusesc (ce ar urma să fie lansat la apă în 2018) este doar o copie necorespunzătoare cerințelor actuale, a unui proiect abandonat în perioada sovietică.
Un alt exemplu este cazul Siriei. Se știe faptul că Bashar al-Assad este un aliat al Rusiei, el a închiriat acesteia singurul port disponibil pentru flota rusă în Marea Mediterană. Rusia a mai încercat o demonstrație militară pentru a-și arăta susținerea față de Siria, dar s-a acoperit de ridicol și nu i-a fost de niciun folos. Singurul portavion rusesc, Amiral Kuznetzov, a sosit la 8 ianuarie 2012 în portul sirian, însoţit de fregata Amiral Chabanenko, remorcherul Nikolai Chiker şi trei mici vase cisternă. N-au impresionat pe nimeni.
Cipru, ultima lovitură
Cipru, această insulă în Marea Mediterană este divizată în urma confruntărilor între Grecia și Turcia în două părți, cea nordică fiind legată strict de Turcia din 1974. Restul insulei face parte din UE, dar are o caracteristică specială, este (era) un paradis fiscal, prin taxe extrem de mici pentru depozite bancare și impozite infime pe profit. Astfel a atras o mulțime de bani rusești, mare parte greu de justificat - bani din intermedierile de export de gaze, plus o grămadă de bani proveniți din activități rusești ilicite.
Acum când Ciprul a ajuns falimentar și cere ajutor de 10 miliarde de euro de la UE (Germania), primă măsură cerută de statele din uniune este curățarea sistemului bancar care a dus la această situație dar mare parte sunt bani depuși de entități rusești, unii obținuți ilegal sau pur și simplu spălați, sume imense care evită impozitarea în Rusia, eludând taxe și impozite la bugetul rus! Taxe și impozite care ar trebui să fie folosite în beneficiul populației sau la alimentarea bugetului apărării cu care se lăuda Putin! Evident că Putin a turbat de nervi.
Acesta este contextul în care Putin a ordonat manevre militare în Marea Neagră, care implică portul Sevastopol, cea mai apropiată bază de Siria și Cipru, dar mult prea departe pentru a fi efective. Iar aceste manevre și demonstrații de forță nu vor avea niciun impact major pe plan internațional, în sensul în care nu vor schimba cu nimic percepția occidentală față de Rusia. O furtună într-un pahar cu apă, în care Putin încearcă să arate că el mai contează cu ceva. A greșit, atât în chestiunea Siriei, cât și în cea a Ciprului, el nu mai contează. Dar va încerca în alte părți, după cum vedem și acum. Va trebui să ne ținem tari în problemele apropiate nouă, cum ar fi Basarabia.”
Avertismentul analistului militar Cristian Negrea este completat şi de una din ieşirile recente la rampa ale şefului SIE, Meleşcanu, care observă sibilinic într-un interviu că s-au înmulţit provocările externe din partea unor “vecini”...aruncă şi ei cu pietre în geam, ca derbedeii de pe centură.
Sursa: http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013040585189/Actualitate/Putin-s-a-incordat-sa-sperie-pestii-din-Marea-Neagra-dupa-ce-a-inghitit-hapul-cu-Ciprul.html
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084