Presa mare europeană abundă în ultima vreme de relatări despre “Noul Eldorado - pământurile României”. Analizele din presa franceză sună astfel:
« Roumanie • près de 15 millions d’hectares de terres agricoles • Deuxième superficie écologique du continent après la France • pourrait nourrir 80 millions de personnes • le futur grenier de l’Europe ».
Mai pe scurt pământul nostru este o adevărată comoară – tot ce ne-a mai rămas ca valoare, după ce subsolul, minele, gazele, petrolul au fost cedate deja strănilor pe nimic de haită lui Năstase și Ilici, de trădătorii de țară ai tuturor guvernărilor din ultimii ani. Am citat integral din Le Figaro, ca să nu fiu acuzat că m-a inflamat naționalismul
(http://www.boursorama.com/actualites/la-roumanie-nouvel-eldorado-pour-l-achat-de-terres-agricoles e9677f71e5e0e091eaabb3ab5d47be5a ).
Nu doar presa franceză se referă la marile oportunități ale României ci și presa britanică
(http://www.guardian.co.uk/world/2012/may/01/western-europe-farmers-move-romania ),
elvețiană
(http://www.arcinfo.ch/fr/economie/la-roumanie-nouvel-eldorado-pour-l-achat-de-terres-agricoles-575-1179516 )
și de asemenea problematica pământurilor românești este tratată și de publicații specializate care atrag atenția asupra fenomenului mătrășirii și înhățării terenurilor agricole din România, fenomen ce a primit deja și un termen specializat:
„land-grabing” (http://farmlandgrab.org/post/view/21503 ).
Străinii vor profita de slăbiciunea şi ticăloşia clasei politice în ansamblul ei iar după ce uriașele bogaţii subterane lăsate de Dumnezeu romanilor s-au dus, vine la rând mătrăşirea pământului, a pădurilor. Înainte de 1989, România dispunea, de 23.839.071 hectare, din care teren agricol 14.730.711 hectare, păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră 6.790.596 hectare. S-au tăiat 52 la sută din păduri. Cât despre teren - din 9,2 milioane de hectare de teren arabil de calitate execpîională la nivel european mai bine de jumătate a ajuns pârloagă sau a fost îmbucătăţit în aşa hal încât este de nefolosit. Din 4,5 milioane de hectare încă disponibile, în 2010, 2,5 milioane au fost deja achiziţionate de străini.
De la anul, în mare viteză, va intra pe mâinile străinilor şi tot restul pământului bun. Un străin care lucrează aplicat pământul scoate în România de pe un hectar în medie 24 000 de euro pe an. Un ţăran român abia scoate 8 000 de euro, cu mult chin. Pădurea a fost tăiată de alde Verestoy, Haissam etc în proporţie de 51 la sută din suprafaţa existenta în 1989. Sunt zone din România expuse acum riscului deşertificării. Un hectar de pădure la noi se poate cumpăra şi la 1500 de euro, în timp ce în restul UE ajunge şi la 17 000 de euro. Asta în timp ce în Serbia, o țară bombardată, un hectar de pământ arabil costa între 10.000 şi 15.000 de euro iar străinii n-au voie să cumpere pământ arabil după lege. Noi fără niciun bombardament am dat totul pe nimic.
De la anul va fi prăpăd. Previziunile sunt amare. „Prédictions: Le prix des terres agricoles augmente d'environ 60 €/ha par mois depuis début 2007 (soit une plus value de 720€/ha/an, 1020€/ha depuis janvier 2007). Cette progression va trés probablement continuer jusqu'à ce qu'ils atteignent un (éventuel) palier de 5000€ à 6000€/ha. Le prix des terrains agricoles triplera d'ici 2014 sous la presion des investisseurs étrangers. Un hectare de terrain pourrai être vendu leş cinq prochaines années contre 6000 Euro/hectare.“
Recent britanicii de la Velcourt Group şi Mintridge Internaţional, au anunţat că vor să achiziţioneze peste 4.400 de hectare de pământ arabil, cu maximum 2.700 de euro/hectar, urmând ca peste şase-opt ani să revândă suprafeţele cu 10.000 de euro/hectar. Există deja un fel de latifundiar „austriac“ ce deţine 27 000 de hectare de teren arabil în România şi 4 800 de hectare de pădure.
Cine n-a apucat să aibă de la neamuri, de la bunici, de la părinţi o bucată de pământ pe care să-l întreţină pentru a se întreţine va fi la cheremul mall-urilor şi a politicii alimentare a UE, distrugătoare, care a dus la transformarea ireversibilă a unei mari mase de romani în bolnavi, atinşi de obezitate, ca şi americanii de exemplu. Normele impuse prin Codex alimentarius vor secătui românii, dacă se vor aplica polițienește, aşa cum se întrevede deja.
Între cele două războaie mondiale, nemții au cărat pământ din România în vagoane de tren, în anii 50 bolșevicii ruși ai Anei Pauker au dus cernoziumul din Bărăgan cu vapoarele în deșerturile Palestinei, pentru a crea grădinile din chibuțurile viitorului Eretz Israel, acum vin investitori japonezi și fac exact același lucru, cumpără suprafețe de teren și încarcă pământul pentru a-l transporta pe insulele artificiale smulse mării.
Apel prezidențial: nu dați străinilor pământul românesc
Un puternic semnal de alarmă a fost tras ieri (și) de președintele României, cu ocazia unei apariții publice la expoziția „AgriPlanta - RomAgroTec 2013” desfășurată la Fundulea (județul Călărași): „.. aş semnala problema pământului. Foarte curând, prin tratatul de aderare la Uniunea Europeană, străinii vor putea cumpăra pământ în România. Eu nu spun să nu cumpere, dar spun, pe de altă parte, că ar trebui să vindem tot atâta pământ cât ne-au vândut alţii nouă (adică zero metri pătrați– n. n)”
Traian Băsescu s-a mai referit și la jefuirea terenurilor mai în detaliu: „ce nu se poate delocaliza (adică arunca în ghiarele străinilor n. n) este pământul. Alături de educaţie şi sănătate, ceea ce ne-a dat Dumnezeu nu poate fi delocalizat. Pământul ne garantează şi bunăstarea, nu numai hrana... pământul ne construiește practic garanţia, liniile de forţă ale viitorului acestei naţiuni. De aceea, fac un apel la dumneavoastră, oamenii pământului, oamenii care trăiţi şi ne asiguraţi şi nouă traiul, din munca pământului, să aveţi grijă de pământ! Este cel mai important lucru, cea mai importantă resursă, pe care România o are”.
Pentru cei mai vechi în presă, ca mine, este cunoscut faptul că şeful echipei de negociatori din partea românească care a negociat, acum un deceniu, cu Banca Mondială, programul ASAL a fost Traian Băsescu. Datorită Programului ASAL, România a cunoscut un recul în domeniul Agriculturii imposibil de evaluat cu exactitate, practic întreaga bază de producţie şi prelucrare a Agriculturii a fost dezorganizată şi apoi distrusă, iar pierderile s-au ridicat la câteva miliarde de dolari. Programul ASAL, acceptat de toate guvernele de după 1989 fără ca Parlamentul să ia act de prevederile acestuia, a însemnat acceptarea de către PDSR, PD, PNL, UDMR şi PNŢCD a unui plan de distrugere a tuturor componentelor şi pârghiile Agriculturii.
Agricultura se afla într-o profundă criza structurală, organizatorică, economico- financiară şi de producţie. Fărâmiţarea fără precedent a suprafeţelor agricole, dimensiunile mici ale exploataţiilor şi fermelor, imposibilitatea asigurării surselor financiare pentru dotarea tehnică corespunzătoare, distrugerea sistemului de irigații sub regimul „specialistului în ape” Ion Iliescu, scăderea teribilă a producţiilor agricole şi a efectivelor de animale, sunt doar câteva argumente care arată că Agricultura se află într-o criză fără precedent. Până în 1989, România avea o suprafaţă amenajată pentru irigaţii de peste trei milioane de hectare şi tot trei milioane de hectare erau amenajate pentru desecări, iar pe 2,2 milioane de hectare se executau lucrări de combatere a eroziunii solului. Astăzi, cu mari eforturi financiare, nu se irigă decât 300-400.000 de hectare.
Rând pe rând, au fost devastate şi jefuite Cooperativele agricole de producţie, secţiile de mecanizare, complexele zootehnice, sediile unităţilor, instalaţiile de irigat şi de combatere a bolilor şi dăunătorilor, serele şi solariile, au fost distruse zeci de mii, chiar sute de mii de hectare de vii şi pomi de înalta performanță, locul acestora fiind luat de hibrizi obţinuţi secolele trecute.
Problema este că ţăranul în loc să se asocieze în baza Legii Proprietăţii ca în ţările civilizate şi să producă şi să-şi valorifice produsul muncii sale ajunge slugă la străini pe un blid de mălai rânced. În Belgia, spre exemplu, încă din anii 1880 se formau asociaţii de proprietari construind făbricuţe de profil chiar la ei în sat. În anii ‘70 în Germania o fermă mijlocie avea cca.15 ha. Teren şi trebuiau să se asocieze cel puţin 3 fermieri la 50 ha. ca să poată produce cu preţuri de cost competitive, de unde să scoată şi profit. Fără mecanizare exploatările nu sunt profitabile. În acest moment, România are un tractor la 57 de hectare - comparativ cu media din UE, care înseamnă un tractor între 10 şi 15 hectare. Este clar nivelul de submecanizare al agriculturii româneşti iar fărâmițarea pământului agricol realizată prin dementa lege 18 a lui Ion Iliescu în anii ‘90 va fi urmată de regionalizare, care, desigur, ca și până acum va ţine cont de dorinţele partidei investitorilor străini.
Proprietari a zeci de mii de hectare nu vor dori să stea rascrăcărați în trei regiuni! Tot o cerinţă expresă a acestor latifundiari este intabularea rapidă a proprietăţilor nevândute până acum, mici proprietăţi, pentru a şti ce să cumpere înainte de regionalizarea propriu-zisă. Treaba guvernului va fi să adopte asemenea măsuri legislative încât micii proprietari să fie obligaţi să vândă, fie din cauza fiscalităţii, fie prin exproprieri „de utilitate publică“.
Cele aproximativ 4000 de exploataţii agricole performante, câte funcţionau la sfârşitul anului 1989, s-au transformat în 4 milioane de pseudo-proprietăţi pe care Statul criminalului cu mâinile roșii de sânge - Ion Iliescu le-a abandonat cu totul. Fărâmiţarea terenului, impusă de haita lui Ilici, a constituit principala cauză a prăbuşirii producţiilor vegetale şi animale, a distrugerii pământurilor agricole.
Milioane de țărani români s-au dus la război cu promisiunea că vor primi pământ. Marea Unire, visul României Mari, a costat viețile a 1,2 milioane de români. Pământul pe care l-au primit s-a dus de izbeliște odată cu jertfa lor de sânge.
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084
