De data asta nu mai cere suspendarea ci direct aruncarea la pușcărie pentru “trădare de țară“ – pe motivul năstrușnic că Băsescu ar fi vinovat că Tezaurul furat de ruși nu a fost recuperat. Ion Cristoiu, unul dintre veteranii presei românești, care-l cunoaște probabil direct pe Voiculescu afirmă că textul scris pe blog este autentic, adică îi aparține cu adevărat mogulului pușcăriabil, nu este doar semnat ca majoritatea celorlalte postări și apreciează cu umor că Voiculescu s-a împușcat singur în picior, prin referirea la ruși la tezaur și la Băsescu, mai ales acum după penibila prestație a lui Ponta de la Soci, unde a fost tratat ca un soarbe zeamă linge blide.
Citind ce a scris Voiculescu cu mânuța sa ești încercat de sentimente condradictorii. Fie Voiculescu este extrem de inteligent și încearcă să scape de pușcărie lasând să se creadă că este atins de cretinism congenital și are nevoi de tratament psihiatric, fie uitat să-și ia tratamentul, fie este, un monument de prostie. Este greu de imaginat că există prostie absolută, idioțenie totală, în formă atât de evidentă. O trăsătura fundamentală a prostiei este sentimentul deplinei cunoașteri și lipsa oricărui dubiu, stare conexă aparenței unui creier complet neted, precum o coală albă de hartie. Voiculescu nu doar se acoperă de ridicol acuzându-l de Băsescu de chestiunea cu Tezaurul, dar se și expune singur deoarece sunt numeroase persoane care i-au fost apropiate, inclusiv din arcul politic, care sunt implicate în malversațiuni dubioase legate de Tezaurul de la Moscova, personaje legate de Rusia prin nenumărate fire.
Eu sincer nu pot crede că Voiculescu poate fi atât de incredibil de idiot, mai ales că avem deja probe ce demonstrează că el personal și numai el este artizanul creșterii artificiale a lui Traian Băsescu. Pănă acum Voiculescu este cel care i-a tot dat lui Basescu Reload si Restart de trei ori, odată în 2007, apoi în iunie 2012, când a demarat suspendarea și apoi încă odată după suspendare, cand a declarat că intenționează să-l suspende încă, încă, încă odată. La prima suspendare, cea din 2007, Voiculescu l-a adus la 73 la sută pe Băsescu, care era în picaj atunci. La suspendarea următoare, Basescu a fost adus dupa așa-zisul Referendum la o cotă superioară momentului de dinainte de suspendare. USL-ul s-a decredibilizat în plan mondial iar România a avut de pierdut la capitolul acces internațional și stabilitate. Un argument că Voiculescu încearcă să-și creeze un profil psihiatric este insistența cu care reiterează că n-a turnat, deși este cvasi cunoscută șituația sa, confirmată prin sentință definitivă și irevocabilă. Voiculescu afirmă că Traian Băsescu “Minte ca eu mi-am turnat la Securitate rudele – o minciuna asa cum rezulta și din decizia instantelor judecătoresti”. Omul e nebun complet și-ar spune orișicine. Poate chiar asta și vrea Voiculescu, să i se zică nebunu’ și să intre la balamuc, eventual unul privat cu regim hotelier, decât să-l reîntâlnească pe Adrian Năstase, devenit un frenetic blogger de pârnaie, cum rar s-a mai văzut.
O altă dovadă de insanitate este și următoarea serie de afirmații: “Când Traian Băsescu, din calitatea de președinte, spune public, fără argumente, ca Guvernul României este corupt, se poziționează împotriva interesului național. Și dacă tot vorbim de interese naționale, poate ar fi cazul să înceapă ancheta mult așteptata de români legată de tezaurul Romăniei de la Moscova și de implicarea lui Traian Basescu în nerecuperarea acestuia. Trădarea intereselor naționale se încadreaza perfect în art. 96 din Constitutia Romaniei.” Voiculescu se încadrează perfect în profilul de lunatic, sandilău, sonat pe românește. Nu există om pe tot cuprinsul României, care să nu știe că acest guvern ca și celelelate este corupt, nu există niciun dubiu la nivel mondial că acest guvern ca și altele de până acum este corupt, corupția guvernanților este deja un enunț aprioric și universal.
În ce privește chestiune Tezaurului, aruncând din gâtul mâinii un fonfleu și invocând trădarea de țară, Voiculescu are toate șansele să-și pună singur lațul de gât, deoarece este relativ simplu de dovedit că tocmai persoane din anturajul său și apropiați din zona politică și de jaf, cum ar fi Vîntu, au de-a face direct cu manevre ticăloase pe mână cu rușii, plus niște dubioși cu cetățenii multiple. Prostia pare întrecuta doar de tupeul consternant.
Istoria șmenului cu Tezaurul, inginerie a la russe
România încearcă, de aproape un secol, fără niciun rezultat, să-şi recupereze tezaurul de la Moscova. Acolo au fost duse, în 1917, peste 93 de tone de aur, dar şi documente de stat, colecţii particulare, lucrări de artă. Un artizan al operațiunii nefericite de transfer al Tezaurului la Moscova a fost, conform unor lucrări ale unor istorici recunoscuți, chiar Titulescu, agent sovietic, după al cărui model a apărut și micul Titulescu, via Năstase. Lucrarea "Tezaurul roman de la Moscova" de Mihail Gr. Romascanu precum și volumul "12 invazii rusești în România" de Nicolae I. Arnăutu. conțin date revelatoare ce explică de ce comuniștii l-au ținut la mare vază pe diplomatul Titulescu – cel care a propus ca tezaurul să fie trimis la Moscova. Rusia a înapoiat ţării noastre, în câteva etape, doar mici părţi din întreaga comoară, odată în 1935, fleacuri iar mai apoi, în 1956, am mai primit înapoi 33 de kilograme de aur din 93 de tone!
După 1989, haita lui Ilici, a ventilat tot felul de abureli pe tema restituirii Tezaurului și au apărut desigur și niște combinatori, din specia Gușă, amploaiat de-al lui Voiculescu plus duduia de pe centura politicii, Lavinia Șandru, plus un turnător al rușilor de dinainte de 89, Mircea Popa, consilier al lui Năstase, plus niște fantasmagorici șarlatani cu mai multe cetățenii care au lansat simultan două povești de răsunet, numai bune pentru halucinații colective. S-a lansat tema comorii – una specifică imaginarului colectiv, și relativ simultan au și apărut magicienii-măscărici care se refereau ba la miliarde din Germania ba la aurul din Rusia. Un anume Radu Golban și un anume George Anca – via Germani - au apărut cam în același timp, în legătură unul cu altul, la mijloc învîrtindu-se și Gelu Voican Voiculescu, mâna dreaptă a lui Ilici, și desigur, toate firele încâlcite ale măscăricilor duceau la Moscova.
Tocmai Traian Băsescu a fost cel care a tăiat nodurile acestor dubioase combinațiuni, afirmând tranșant că statul român “va merge pe canalele create în relaţia bilaterală România-Federaţia Rusă, doar pe canale oficiale“, punând astfel punct vânătorii de comisioane a lui Guşă & comp. Povestea stopată de Traian Băsescu avea un trecut, iar la mijloc se afla un personaj pitoresc pe undeva, cu mai multe nume, care a încercat pe noi maradona niberiană, clasică deja. Un oltean la bază, corcit cu ceva sânge ucrainean, ce-și zice ba, Alexander Michael Dokychuk ba Alexander Michael Doherty sa combinat cu un pseudo ziarist, Eugen Anca pentru “recuperarea tezaurului de la rusi”, care Eugen Anca s-a combinat si cu Radu Golban pentru “recuperarea datoriei Germaniei” către Romania. Toți gargaragiii au bombardat opinia publică via Trustul lui Voiculescu ventilând fantasme ale unor comori, tezaure, povești nemuritoare numai bune pentru babele de la gura sobei, mai slabe de înger și deja fără dinți după ce FNI-ul lui SOV le-a lăsat știrbe de dinții de aur sau viplă. Aurul dă vertij oamenilor și prin iresponsabila mediere a lui Ion Iliescu personal, prin 2003, șarlatanii au început să dea târcoale instituțiilor românești, după ce au precizat vrute și nevrute, susținând că au fir direct cu Kremlinul, cu Piramidele lui Keops, cu Mama Omida, cu orice fel de for mondial, astral, universal. La sfarsitul anului 2003 așa zisul jurnalistul german de origine romănă Eugen Anca, plus senatorul Vasile Duță, Voican Voiculescu, plus un anume „neamț” Claus Rayhle plus un alt „om de afaceri” german Cristian Vahab, ce declara sus si tare ca fusese însărcinat de însuși Vladimir Putin să se ocupe de problema retrocedării Tezauruluisi au căpătat acces în diferite instituții.
Haita de șarlatani și escroci învărtiți în jurul lui Ion Iliescu
De aici a urmat o sarabandă de volte și vrăjeli, ce aveau ca personaj central olteanu-ucrainean Dokychuk ce pretindea că este consilier pentru relatii economico-financiare ruso-americane si expert in afaceri pentru Romania si Ucraina al Institutului de Cercetari Stiintifice pentru Relatii Economice Externe din Rusia (VNIIVS), institut de stat aflat in subordinea Ministerului Dezvoltarii Economice si Comertului al Federatiei Ruse. Presa lui Voiculescu i-a dat credit lui Dokychuk care ar fi fecut cică demersuri patriotice, convingand Kremlinul sa retrocedeze, printr-un mecanism economico-financiar privat, Tezaurul Romaniei. Administratorul firmei Profact SRL, Eugen Anca, a sustinut chiar că deține documente de la autoritățile ruise care îl mandatează să negocieze cu oficialii ruși retrocedarea aurului, însă partea română ar fi trebuit să verse vreo zece tone de aur, preventiv, undeva unde zice el. Vrăjeală nigeriană clasică desființată ulterior când serviciile românești au probat că absolut toată gargara patriotică era un șmen ordinar.
MAE a precizat oficial: "Referitor la afirmatiile privind retrocedarea pe cale privata a tezaurului Romaniei, precizam ca partea rusa a comunicat oficial Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei, prin trei scrisori, din octombrie 2004, iulie 2005 si martie 2006, ca firma respectiva, Profact SRL, nu are niciun mandat sa negocieze problema tezaurului romanesc".
Un alt copil de trupă al lui Voiculescu, Dan Diaconescu, a avut și el un interesant contact recent cu personajul olteano-ucrainean, în contextul Oltchim. Conform platformei de investigații RiseProject, când Dan Diaconescu a anunțat că dispune de suma de 46 milioane de euro necesari cumpărării combinatului Oltchim a invocat un document adresat și unei firme din Moscova, DIP SOVGroup, iar reprezentantul firmei era nici mai mult nici mai puțin decât același Aleksandr Dokychuk, al cărui nume este menționat într-o carte cu titlul “Thieves World” a autoarei americane, Claire Sterling, o expertă pe domeniul crimei organizate transnațional. Firma DIP SOVGroup și Dokychuk sunt menționați în contextul unei fraude care a avut loc în anii ’90 în Rusia și care a dus la devalorizarea rublei.
Același șmenar ucraineano-oltean, a intrat și în obiectivul unei investigații a ziarului Curentul, care a documentat legătura sa cu pedelistul – pitic de grădină al lui Sorin Ovidiu Vîntu, Mircea Andrei implicat şi într-un proiect de dezvoltare energetică plecat pe filiera Vîntu, care urmăreşte combinarea cu vechii săi prieteni ruşi într-o afacere care era reprezentată în România de fostul rezident pentru România al serviciilor de informaţii militare ruse, GRU, Alexander Michael Dokychuk. Cei doi au fost filmați de noi când s-au întâlnit la Bucureşti, cu scopul oficial de a organiza vizita unei delegaţii de senatori români la Duma de Stat, după o corespondenţa intensă dintre Alexander Mikhailovich Babakov, vicepreşedinte al Dumei, cu senatorul, la vremea aceea, Mircea Andrei.
Operațiunea Tezaurul bobinată de gașca Ilici, Voiculescu, Vîntu, plus “consilierul” lui Vîntu si al ruso-moldoveanului Plahotniuc, și fostul amploaiat al lui Voiculescu, inegalabilul Cozmin Gușă alături de fantezistul șarlatan Eugen Anca a eșuat, iar în prezent, bizarul personaj, s-a recalificat la devenind un fel de comisar la mișto al unui fictiv “Comisariat al Societatii Civile” al cărui șef este pușcăriașși pretinde că mai este și “director și imputernicit” al unei firme din Noua Zeelanda, Dekagon Trading LTD, care ar reprezenta pe plan international Rafinaria Steaua Romana, detinuta de Onimpex etc samd.
Și povestea merge mai departe...
Șarlatani și escroci vor fi mereu, dar pe unii îi așteaptă pușcăria, așa că singura lor șansă este să o facă pe nebunii cu spume la gură, să-și bată cuie în cap, să bată campii, adică exact ce face acum Voiculescu.
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084