A+ A A-
22 Oct
Voteaza acest articol
(1 Voteaza)

kukri, oglinda de oțel, Baltrusaitis, amăgire și reper...

un kukri oglindă din Afganistan a aterizat la mine pe laptop...pe un traseu complicat, dar ideea e simplă, - de la un punct încolo totul devine din ce în ce mai limpede, oamenii caută în tine doar oglindiri, chiar (și) în oglinda cuțitului afli reflecția ta - oglinda cică ar fi un instrument al adevărului, zice un lituanian genial, Baltrusaitis, dar participă, oglinda asta, la iluzii vizuale si perspective false, depinde dacă e concavă sau convexă și depinde de unde te uiți, de unghiul ales, altfel spus de câte iluzii virtuale trec prin oglinda aia.

Oglinda asta a lui Baltrusaitis e capabilă să instituie un spaţiu evanescent la graniţa dintre vizibil şi invizibil, şi ascunde cu grijă exact ceea ce am vrea să aflăm, dar încercâm... chestii ce țin de fluide ocurente. unde tu nu te găsești de niciun fel, oricât ai minți.
Mulți vin și îți zic că ești ăla de se vede în sticlă, pui botu și zici că ești tu dar nu e așa, totu e reconstrucție optică, e deformare, anamorfoză, mai mult sau mai puțin fidelă. „Ceea ce se vede este ca şi cum n‑ar fi”, și toată lumea îți aplică eticheta aia easy - că ca și cum n-ai fi - deconstrucție gen...
Optica asta ubicuă se aplică (și) la cuvinte, valuri nesfîrșite de cuvinte proiectează și desenează un contur deseori fals, ca o pătură groasă de lână așternută peste oasele reci.
Vine însă o armă străveche, kukri, și tăieturile sale adânci te aduc în zona de autenticitate, acolo unde afli cât faci față la durere, pe bune. Armele vechi, cu trecut, sunt greu de găsit, metalu de pe vremuri vine cu povești și istorii teribile. Istoriile astea, dacă ești pe fază, pot ateriza cu conturul lor metalic la tine, pe tastatură, sub forma unui kukri antic. O bucată de metal sinceră, cu o formă stabilită cu sute de ani înainte de niște meseriași în ale ucisului. Kukri îți ia gâții și tendoanele și te face bucăți în câteva clipe. Fără vrăjeală. Metalu e sincer, își face treaba, taie, te rupe și gata. Însă oamenii nu sunt ca cuțitele, oamenii mint cum respiră, te înșeală tot mereu, ba că nu sunt ascuțiți, ba că n-au tăiș, cum ar veni sunt frenzii tăi, dar te vând și te livrează în somn.
Asta nu-i valabil oriunde.
Afganii ăia cu kukri mergeau la treaba lor prin munții ăia de patru mii de metri cu ogarii lor pe lângă ei și cu cuțitoiul la brâu. N-aveau nevoie de nimic altceva. Mergeau singuri și luptau cu ăia de au venit peste ei cu tehnica modernă, cu rachete și bombe infrared.
Nu sunt afgan, dar am cunoscut afgani din ăia nasoi, asasini. Ce am aflat de la ei - oameni simpli - între un om și un câine și un cuțit alegeți un câine și un cuțit, un kukri, nimic altceva

Ultima modificare pe Marți, 27 Octombrie 2015 14:22
George Roncea

George Roncea

Email: roncea@yahoo.com

 

 

Mai multe articole din această categorie: « pizdele sunt cele mai tari am prins kaghebista! »

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.