Mitingul din Piaţa Constituţiei s-a încheiat în jurul orei 16.00, cu trei ore mai devreme decât era programat şi, deşi organizatorii anunţaseră peste 50.000 de participanţi, la manifestaţie au participat doar aproximativ 8.000 de oameni, sumă care s-a subţiat la vreo 2000 imediat ce au apărut la tribună liderii în vocalize ai USL Victor Ponta şi Crin Antonescu, urmaţi de vocalistul Ducu Bertzi, care au avut parte de o audienţă mai scăzută decât Moromeţii, formaţia adusă de pesedişti pentru a încălzi cât de cât atmosfera.
În pofida mulţimii de cameramani şi analişti ai trusturilor lui Vîntu şi Voiculescu sosiţi ca hienele ahtiate de sânge, adulmecând promise confruntări între sindicalişti şi jandarmi, aşteptata masă critică de peste 50.000 de sindicalişti nu s-a concretizat decât într-o micro-şleahtă de câteva mii de oameni mânaţi din spate de pezevenghi de teapa lui Mircea Dogaru, autorul unor poluţii-declamaţii sforăitoare către popor lipsite de orice suport factual (şi seminal).
Gongoric, Dogaru s-a încordat la maximum aruncând pe piaţa mediatică nişte bombardele discursive bombastice de tot râsul: „Aşa cum luptătorii Omon şi Spetznatz au făcut recunoaştere la obiective şi antrenament, începând din iunie, pentru decembrie 1989, aşa facem şi noi începând din 14 pentru ziua de 16 martie. Dorim să dezmorţim gloatele Capitalei, inclusiv pe membrii filialelor noastre din Bucureşti, să-şi regăsească, cu ajutorul SCMD, conştiinţa de popor, ca să ştie pentru ce se vor bate pe 16 martie. Dorim să-i înspăimântăm pe deputaţi şi senatori“... brrr.
În loc de Spetznatz - PSD-ul a venit la miting cu desfrânaţii Bănicioiu şi Negoiţă
Curajosul Dogaru vorbeşte de funie în casa spânzuratului, deoarece şi-a primit uniforma militară via tata-socru, generalul-colonel trădător Vasile Petruţ, agent al GRU - Glavnoe Razvedåvatel’noe Upravlenie - termenul din rusă pentru „Directoratul principal de spionaj“, organizaţie sovietică de spionaj militar care coordona branşa trupelor speciale numite Spetznatz. Haidamacii actuali ai aşa-zisului Sindicat al Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere, condus de Dogaru, ofiţer de aţă, făcut la apelul bocancilor, fără o zi de armată, slujind divizia ideologică militară a Partidului Comunist, pe lângă Ilie Ceauşescu, nu a reuşit nici pe departe să se ridice la nivelul Spetznatz-ului lu’ tataia-socru al său.
Miza învrăjbirii este căutată cu orice preţ, nu de azi, de ieri, de corifei ce se revendică de la Spetznatz şi care n-au înfruntat în viaţa lor un luptător Omon (cazu’ meu, fără modestie - n.a), însă nu prea prinde la popor. Reuniunea câmpenească din faţa Parlamentului s-a lăsat cu ritmuri de dance şi foxtrot socialist, pe melodiile unor cântăreţi capitalişti care au cântat în limita încasărilor - adică puţin, prost şi cu o sonorizare execrabilă. De data asta, Ponta s-a lăsat de trucurile de Fidel Castro în travesti, renunţând la instigarea la violenţă şi la vrăjeala cu „gloanţele pe ţeavă“ destinate cică sindicaliştilor. Ca amănunt picant, Ponta a venit la miting însoţit de cei doi colegi ai săi de lupanar, trepanaţii Negoiţă şi Bănicioiu, implicaţi în hârjoneală şi pertractări libidinale de partid cu duduiţe sclifosite avide de afirmare socialistă (ca şi el de altfel, conform celui care a fost sursa scandalului „sex cu minore la pesedişti“, Florin Ghiulbenghian, care i-a dat în vileag pe Ponta, Bănicioiu şi Negoiţă).
Şăgalnicii libidinoşi cercetaţi penal au avansat umăr la umăr în ceata sindicală lipsită de atractivitate sexuală rezumându-se doar la pipăieli între ei, probabil. Nicu Bănicioiu se revolta cu ceva vreme în urmă - unde altundeva decât la Realitatea lui SOV - că nu iese lumea în stradă, că sindicatele nu-i mai pot lua pe oameni din faţa televizorului şi să-i aducă în faţa Palatului Victoria sau, şi mai bine, la Palatul Cotroceni. Adică acolo unde să-i întărâte cine trebuie, cu ceva „violenţe de stradă“, aşa cum au mai încercat rupând barajele forţelor de ordine şi încercând intrarea la Cotroceni atunci când s-a propus scăderea pensiilor cu 15%.
Revolta lui Bănicioiu a fost exprimată ieri deschis şi de câţiva dintre liderii sindicali, dintre cei vopsiţi în cerul gurii în roz bombon, că roşul bătea prea tare la ochi. Lideri sindicali doar cu numele, că pe fond „liderii“ s-au ocupat cu furatul din drepturile pensionarilor, prin administrarea ilegală a patrimoniului UGSR, patrimoniu la care au contribuit actualii pensionari (cu excepţia celor cu pensii speciale) şi nu liderii de sindicat. O bună parte din durduliii lideri sindicali se adapă, la rândul lor, de la Vîntu (care îi umectează prin batistă) şi de la PSD (prin sacoşă).
De exemplu, liderul BNS, Dumitru Costin, a avut anul trecut cele mai mari câştiguri din întreaga mişcare sindicală, aşa cum rezultă din declaraţiile de avere depuse până în prezent: 240.000 de lei. Ca preşedinte al BNS, a încasat un salariu anual de 17.975 de lei. A fost şi manager al unui proiect derulat de BNS: încă 140.000 de lei. Este, de asemenea, membru în mai multe Consilii de Administraţie: la Casa Naţională de Sănătate (CNAS), de unde a primit încă 10.400 de lei, la Realitatea Media (35.427 de lei), la Federaţia Română de Fotbal (21.420 de lei) şi la Asociaţia Fotbaliştilor Amatori şi Nonamatori (14.323 de lei).
Acelaşi sindicalist Dumitru Costin, cel cu datoria la buget de milioane de euro, via Realitatea lui SOV, era cică oripilat că nu are guvernul bani pentru salariile bugetarilor - „este treaba lor să găsească soluţii“. Ipocrizia unuia dintre cei mai bogaţi lideri sindicali aduce aminte de ipocrizia maestrului său, Sorin Ovidiu Vîntu, cel care recomanda statului să se întărească dacă nu vrea să fie pârlit la buzunare de ciorditori de teapa sa.
Liderii sindicali de sacoşă, batistă şi hidrant
Liderii marilor confederaţii sindicale din România, unii dintre ei cu dosare de evaziune fiscală - Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Duţu şi Ion Popescu -, sunt cei care administrau societatea Realitatea TV, restantă la plata datoriilor către stat. Peste 1,5 milioane de salariaţi sunt conduşi şi manipulaţi din punct de vedere sindical de către aceşti administratori rău-platnici. Marius Petcu - preşedinte CNSLR FRĂŢIA - se laudă cu 800.000 de membri, Iacob Baciu este preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democrate din România, în care se regăsesc majoritatea cadrelor didactice, Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Chimie şi Petrochimie, Achille Duţu, are pe mână 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin - preşedinte Blocul Naţional Sindical - 500.000 de membri, Liviu Luca - preşedinte FSLI Petrom - şi Ion Popescu - preşedintele Confederaţiei Sindicale „Meridian“ - adună aproximativ 200.000 de membri. Bieţii sindicalişti se dau de ceasul morţii că vor salarii mai mari, dar înşişi şefii lor, organizatorii grevelor şi mitingurilor, nu au catadicsit să dispună plăţile către bugetul statului, de unde banii ar trebui să ajungă la bugetarii amărâţi care beneficiază de contact cu şefii doar prin luneta maşinilor de lux, sau la oha, la câte un miting unde barosanii se fac că vin pe jos, ca masele.
Costin nu este singurul utilizator de batistuţă, mai sunt şi alţii, amatori de hidrant, iar nivelul reprezentativităţii acestora este invers proporţional cu mărimea sacoşelor cărate de la partid, ceea ce se vede foarte clar din subţirimea masei sindicale amatoare de incursiuni de stradă în beneficiul pesediştilor cu hidrantul lipit de buze. Dacă Piaţa Constituţiei era marcată de rarefiere, în schimb a fost mare aglomeraţie la „standul Antena 3“ care şi-a adus, ca şi Realitatea la precedentele mitinguri sindicale, un fel de ministudio unde s-au perindat fel şi chip de „experţi“ ce se pronunţau cam în dorul lelii pe tema Codului Muncii pe care de fapt nici nu îl prea cunoşteau. Cod al Muncii cunoscut însă mai bine de străini, dacă avem în vedere că Bank of America a anunţat investitorii străini că e bună noua serie de reglementări a Codului Muncii care a devenit chiar obiect de dispută între Patriciu şi Crin, trimis recent de mogul la sala de lectură, ca să-şi mai augumenteze cât de cât neuronul stingher.
Miza unor sindicalişti ca Marius Petcu, de exemplu, de la CNSLR-Frăţia este mai transparentă ca oricând, dacă avem în vedere o declaraţie recentă a acestuia, izvorâtă din enervarea pricinuită de comentariile pe marginea averii personale a liderilor sindicali. „Ne-am scris declaraţiile şi le avem la sertar. Nu le-am trimis şi nici nu va mai fi nevoie. La Camera Deputaţilor s-a aprobat deja proiectul PSD, care ne scoate din lege. Acum este la Senat şi dacă trece şi pe acolo şi nu o să mai fie nevoie să le trimitem. Marii noştri adversari trebuie să mai dea mult din picioare şi să-şi roadă unghiile, că n-or să le vadă!“, spunea Marius Petcu, căruia îi stă speranţa în PSD pentru a nu fi obligat până la urmă să declare banii încasaţi.
Plagiat socialist garantat
În timp ce în faţa Parlamentului circoteca sindicală era pe epuizate, la aceeaşi oră, aproximativ, continua alt gen de circotecă, în Parlament, unde Emil Boc îi acuza pe membrii Opoziţiei de plagiat în ceea ce priveşte varianta proprie a Codului Muncii depusă marţi la Parlament: „Alianţa Socialistă a depus la Parlament un Cod al Muncii în variantă proprie, în care aţi copiat 76 de prevederi din Codul nostru. Cum se numeşte asta? Aş dori s-o întreb pe doamna profesor, doctor, rector Ecaterina Andronescu cum se numeşte acest lucru. Am încredere că doamna Andronescu va face o prelegere despre ce înseamnă plagiatul“.
Boc a uitat probabil de unde izvorăşte autoritatea doamnei Andronescu, cea garantată de Marean Vanghelie. Mai mult ca sigur la o discuţie parte în parte cu Vanghelie, Boc ar fi scos-o la liman, dacă avem în vedere că Vanghelie le ştie cu munca de jos mai bine decât cu gramatica şi plagiatul. Vanghelie a pornit din underground-ul muncii la negru, de la cusutul de feţe de pantofi la cooperativa lui Vasile Balint, zis Sile Cămătaru, pe numele său actual de şef de clan, dar care pe vremuri trăgea pe calapod şi finisa pantofii cusuţi de mânuţa actualului lider de partid, poate unul dintre puţinii pesedişti care cunoaşte fără îndoială ce înseamnă exploatarea omului de către om şi valoarea unui Cod al muncii care să limiteze munca la negri. Demonstrativ, Marean nu s-a dat în spectacol, refuzând implicit să-i garanteze pe parveniţii Tonta şi „liberalul“ Crin, cel căruia îi îndeasă euroii în sacoşa nevestei capu’ de organizaţie infracţională Dinu Patriciu (apud Parchet).