• Băsescu revine la Cotroceni. Ce urmează după revenire?
Valentin Mândrăşescu 21.08.2012, 17:08, ora Moscovei
În perioada imediat următoare, principalele bătălii politice se vor da în Parlament. Este posibil ca echipa lui Traian Băsescu să fie tentată de ideea instaurării unui nou guvern portocaliu şi destructurarea majorităţii parlamentare a USL.
Pentru atingerea unui asemenea obiectiv, calea logică ar fi următoarea: atragerea de partea lui Băsescu a liderilor UNPR, ruperea cât mai multor parlamentari din rândurile PSD şi PNL şi formarea unei majorităţi pe baza unei noi coaliţii PDL-UDMR-UNPR. Dacă se va realiza o asemenea construcţie politică şi USL va pierde guvernul şi majoritatea din parlament, va deveni accesibilă realizarea unui obiectiv major: perpetuarea guvernării portocalii în perioada de după alegerile parlamentare. Nu este exclus că se va recurge la resuscitarea politică a lui Mihai Răzvan Ungureanu, care încă beneficiază de statutul de „tânără speranţă” din cadrul structurilor politice afiliate lui Traian Băsescu. Îndeplinirea acestui obiectiv este condiţionată de scorul electoral care va fi obţinut de USL. Orice scor sub 50%+1, va permite lui Traian Băsescu să repete „manevra Boc” şi să numească un premier convenabil. Istoria demonstrează că partidul care controlează structurile guvernamentale înainte de o confruntare electorală are un avantaj substanţial, unica excepţie notabilă de la această regulă fiind guvernarea USL care, în nemărginita-i înţelepciune, l-a numit pe Ioan Rus la ministerul de interne, organizând un referendum de demitere într-o manieră cel puţin contestabilă din punct de vedere tehnic. Este improbabil ca un eventual guvern portocaliu să comită erori de această natură. Mai mult, va exista şi o explicaţie perfect plauzibilă pentru un eşec al USL la alegerile parlamentare din toamnă: oboseala, frustrarea, lehamitea şi dezamăgirea electoratului. Dacă la momentul alegerilor guvernul va fi controlat de forţe politice fidele preşedintelui Băsescu, atunci este probabilă repetarea recordurilor de implicare electorală care s-au înregistrat la secţiile din străinătate, cu consecinţele aferente pentru perspectivele electorale ale USL.
Indubitabil, eşecul procesului de demitere a preşedintelui Băsescu este un eşec major al USL. După o suspendare executată impecabil din punct de vedere tehnic, au urmat erori şi acţiuni care au adus prejudicii majore şanselor de a finaliza cu succes procesul de demitere. Atât pentru PNL cât şi PSD urmează o perioadă foarte dificilă atât din punct de vedere psihologic, cât şi din punct de vedere politic. Printre acţiunile care le-ar putea îmbunătăţi poziţia s-ar număra schimbarea rapidă a Laurei Kovesi de la Parchet şi a lui Daniel Morar de la DNA, dar asemenea acţiuni par a fi dificile în condiţiile în care CSM tergiversează procesul numirii noului ministru al justiţiei. Pentru USL, principala provocare va fi păstrarea capitalului electoral şi evitarea unei situaţii în care susţinătorii USL, decepţionaţi de rezultatul referendumului şi frustraţi de prestaţia politică a unor lideri din cadrul acestei formaţiuni, să nu mai participe la alegerile parlamentare. Din această perspectivă, devin clare motivele pentru care USL are nevoie de Crin Atonescu care a devenit în această perioadă un simbol al luptei împotriva lui Traian Băsescu. Fără acest simbol, şansele electorale ale USL s-ar fi redus considerabil. Opţiunile opoziţiei includ şi câteva gesturi radicale, dar este dificil de presupus că va exista curajul şi coeziunea necesară pentru a le pune în aplicare. De exemplu, Crin Antonescu nu a exclus o nouă suspendare a preşedintelui Băsescu, însă o asemenea acţiune ar necesita un efort de care USL pare să nu mai fie capabil.
Pentru completarea analizei merită menţionat un efect foarte important al invalidării referendumului: ultimele două luni au schimbat în mod radical atât discursul public cât şi percepţia publică asupra democraţiei, proceselor democratice din România şi, cel mai important, percepţia asupra poziţiei reale a României în relaţia cu anumite ţări şi instituţii internaţionale. O asemenea experienţă este frustrantă, dar ar putea fi considerată utilă din perspectiva maturizării percepţiilor electoratului din România. Consecinţele acestui proces au şanse să devină vizibile într-un viitor destul de apropiat.
• Cauzele lipsei protestelor stradale în România
Valentin Mândrăşescu 27.08.2012, 10:19, ora Moscovei
În perioada post-referendum se poate observa un fenomen iraţional care vizează relaţia pe care politicienii din USL şi unii jurnalişti anti-Băsescu o au cu cei 7,4 milioane de alegători care au votat la referendum.
În mod normal, alegătorii sunt cei îndreptăţiţi să aibă frustrări în legătură cu prestaţia lamentabilă a echipei politice de la USL, începând cu numirea de către PSD a Aspaziei Cojocaru la CCR (chiar nimeni de la social-democraţi nu a ştiut despre aspectele biografice „incomode”?), continuând cu acceptarea cvorumului şi culminând cu prestaţia lui Ioan Rus la interne. Sunt milioane de oameni care îşi pun următoarea întrebare: de ce nimeni de la PSD sau PNL nu a sesizat înainte de vot că pe listele electorale permanente sunt câteva milioane de persoane a căror prezenţă acolo este contestabilă?
În ciuda acestor erori evidente şi jenante, se pare că există pretenţii faţă de electoratul român care nu doreşte să iasă în stradă pentru a protesta. S-a ajuns la situaţia în care cei care stau acasă sunt catalogaţi de unii formatori de opinie drept „viermi” care nu pot să-şi depăşească frica. De foarte multe ori, înainte şi după referendum, am auzit argumentul „ies ăştia în stradă”. „Ăştia” nu au ieşit, fapt care a dezamăgit profund un număr impresionant de lideri de opinie care şi-au pierdut încrederea în „poporul suveran”. În acest context merită analizate cauzele pentru care numărul de protestatari din Piaţa Universităţii a fost minuscul şi nu are şanse să crească considerabil. Principala cauză este legată de lipsa de implicare a USL, atât la nivel organizatoric cât şi la nivel individual. Din perspectiva potenţialilor protestatari situaţia are aspecte comice: principalii beneficiari politici ai unor proteste stradale nu doresc să facă nimic, aşteptând ca electoratul să facă totul fără nici un fel de ajutor. În aceste condiţii nu este surprinzător faptul că numărul celor dispuşi să muncească în stradă în beneficiul politic al lui Victor Ponta sau Crin Antonescu este infim.
O altă cauză constă în lipsa „validării sociale” a protestului. Din punct de vedere psihologic, un protest masiv poate avea loc numai şi numai atunci când există lideri de opinie care se alătură protestului. Dacă liderii politici ai USL se distanţează de protest, este normal ca protestul să nu aibă amploare. Distanţarea de protest este o poziţie perfect viabilă, dar este total incompatibilă cu suspine publice sau private despre „frica” sau „lenea” poporului. Se pare că USL are impresia că prezenţa lui Mircea Badea în Piaţa Universităţii este un catalizator suficient. Veste tristă: nu este.
Cauza finală ţine de organizare. Orice protest care depăşeşte nivelul unei adunări spontane şi efemere are nevoie de organizare corespunzătoare. Organizarea unei mişcări viabile include asigurarea hranei, apei potabile, ajutorului medical şi al unui sistem eficient de comunicare şi conducere în rândul protestatarilor. În cadrul „protestelor portocalii” din Ucraina, opoziţia organiza totul, începând cu un ceai cald pentru fiecare protestatar şi terminând cu unităţi medicale mobile, iar liderii opoziţiei erau alături de protestatari în fiecare zi, fiind expuşi la ger şi bastoane. Jurnaliştii români care visează la mişcări stradale se pare că nu înţeleg că un protest masiv nu are nici cea mai mică legătură cu imaginile romantice prezentate de CNN sau FOX. Orice protest masiv şi eficient este o expresie concretă a unui efort organizatoric consistent şi bine gândit. Nici măcar la nivel mediatic protestele nu au primit o acoperire corespunzătoare: nu există un simbol al protestului, nu există o denumire generală a mişcării de protest, nu există un imn, o mascotă, un însemn vestimentar prin care cei care susţin cauza anti-Băsescu să se recunoască pe stradă, etc.
Posibil, anumiţi politicieni şi jurnalişti cred că electoratul trebuie, ba chiar are obligaţia, să se organizeze singur, fără sprijin din partea vreunui partid, mai ales în condiţiile în care liderii politici se pot teme de critici în cazul susţinerii protestelor stradale. Autoorganizarea protestului este imposibilă, iar dacă ar fi posibilă, structura organizatorică creată în cadrul unor proteste de anvergură ar deveni instantaneu o forţă politică capabilă să coopteze susţinerea majorităţii covârşitoare a electoratului anti-Băsescu fără a mai fi nevoie de USL.
În concluzie: Traian Băsescu a câştigat „meciul” din Piaţa Universităţii prin neprezentarea USL, iar acuzaţiile unor lideri de opinie la adresa electoratului sunt de prost gust. Aşa cum am mai scris, principalele bătălii politice se vor da în parlament, iar protestele stradale va fi practic inexistente, ceea ce poate fi interpretat ca un factor pozitiv din perspectiva menţinerii stabilităţii în condiţiile unei conjuncturi politice extrem de volatile. Totodată, lipsa protestelor nu trebuie interpretată ca un semnal al lipsei tensiunilor sociale care nu vor dispărea, ci se vor acutiza pe măsura intensificării crizei economice.
• Aspectele strategice ale acţiunilor Uniunii Social-Liberale
Valentin Mândrăşescu 24.08.2012, 09:10, ora Moscovei
Numirea Monei Pivniceru la Ministerul Justiţiei este prima mare victorie a USL în perioada de după referendum. Ar fi interesant de ştiut dacă liderii acestei formaţiuni mai au iluzii în privinţa motivelor pentru care membrii CSM care au obstrucţionat de la 6 august numirea noului ministru au decis totuşi să se întrunească în număr suficient pentru a lua act de demisia doamnei Pivniceru.
Motivul real pentru care „echipa portocalie” din cadrul CSM a cedat în faţa cererii guvernului pare a fi simplu şi banal: „portocaliii” au înţeles că există o pronunţată posibilitate a unei riposte în plenul parlamentului care s-ar putea să nu aibă cvorum pentru a lua act de decizia CCR şi a-l reînscăuna pe Traian Băsescu. Această victorie a USL demonstrează fără echivoc că unicul mod prin care cele două grupări politice din România pot obţine concesii reciproce nu este negocierea, ci şantajul reciproc. O asemenea situaţie nu poate fi catalogată drept normală, dar aceasta este realitatea incontestabilă a vieţii politice de la Bucureşti.
Să analizăm care sunt opţiunile USL în perioada imediat următoare. Cel mai probabil, vor exista câteva direcţii de atac. Înainte de a le analiza pe cele evidente, merită să cercetăm un aspect care le scapă multora dintre analiştii români. Linşajul mediatic la care este supusă Aspazia Cojocaru nu este un exemplu de comportament revanşard şi nu are vreo legătură cu o presupusă dorinţă de răzbunare, deşi este firesc ca asemenea sentimente să existe atât în rândul jurnaliştilor din opoziţie şi în rândul celor 7,4 milioane de alegători care s-au simţit profund nedreptăţiţi de decizia CCR. În realitate, operaţiunea de distrugere totala a imaginii publice şi a reputaţiei Aspaziei Cojocaru este o mişcare gândită la rece şi, probabil, este un punct-pivot într-o strategie de a priva tabăra adversă de principalul instrument de influenţă asupra oamenilor politici. Scopul pare a fi următorul: uitându-se seară de seară la televizor, fiecare securist care a ajuns în vreo funcţie importantă (şi sunt foarte mulţi) şi fiecare politician cu un „dosărel” ascuns în meandrele sistemului judiciar încep să conştientizeze un adevăr neplăcut: în România nu mai există monopolul asupra extracţiei de dosare şi exploatării scheletelor din dulapurile biografiilor individuale. Din această perspectivă, decizia „Antenelor” de a o targeta pe Aspazia Cojoracu devine foarte logică. Mesajul transmis de aceste atacuri mediatice, bine gândite şi foarte bine documentate, poate fi descifrat în următorul fel: cei care nu acţionează corespunzător din cauza fricii publicării unor dosare sau a unor aspecte biografice, trebuie să ia în calcul certitudinea că după „defectare” aceste dosare vor fi publicate şi exploatate la maxim de foştii aliaţi. Odată cu instalarea noului ministru al justiţiei şi înlocuirea unor persoane-cheie din sistemul judiciar, la distrugerea totală a imaginii publice se va adăuga şi riscul autosesizării organelor competente. Această schemă de acţiune nu a fost inventată de USL, fiind probabil copiată de la tabăra adversă care a folosit pe larg metoda „scurgerea – publicarea – autosesizarea” în perioada de glorie a presei portocalii. Moralitatea utilizării unor asemenea scheme este foarte discutabilă, dar se pare că în politica românească se aplică proverbul rusesc care spune că „trăind cu lupii, trebuie să te comporţi ca un lup”. Nu este exclus ca această analiză să fie incorectă, iar atacul mediatic asupra judecătoarei de la CCR să fie doar o expresie cât se poate de inocentă a frustrărilor acumulate în cadrul unui trust de media.
Judecând după declaraţiile unora dintre liderii USL, mai ales a celor proveniţi din partea PNL care şi-au asumat rolul colectiv de „USL-işti răi” în timp ce Ponta şi echipa încearcă să fie „USL-iştii buni”, sesiunea parlamentară din toamnă va fi „cu scântei”. Dacă se va reuşi păstrarea majorităţii parlamentare, USL ar putea recurge la modificarea legilor care vizează activitatea unor instituţii importante: DNA, Parchet şi CCR. Este probabil ca pe lista de priorităţi să fie incluse Legea Audiovizualului (echipa mediatică are nevoie de spaţiu de manevră) şi Legea Siguranţei Naţionale. Atât SIE cât şi SRI pot deveni ţintele unor anchete parlamentare. Faptul că presa din opoziţie a primit informaţii interesante din surse obscure, iar existenţa unui agent acoperit în interiorul Jurnalului Naţional a fost confirmată de un oficial al SRI, arată clar că o eventuală anchetă parlamentară poate avea un efect politic major, fiind sprijinită din interiorul instituţiilor cercetate.
O ultimă direcţie de atac ar fi baronii locali ai PDL. Utilizând datele Oficiului European Anti-Fraudă care nu pot fi contestate în plan intern, echipa de la USL poate demara o serie de cercetări cu caracter penal îndreptat împotriva preşedinţilor de Consilii Judeţene şi patronilor firmelor „abonate” la contractele finanţate din fonduri europene. Dacă această metodă de atac va fi aplicată masiv, PDL ar putea avea serioase probleme la nivel local.
Cei care au sperat că o decizie CCR va calma spiritele, au sperat degeaba. Lupta politică se va acutiza, iar apogeul intensităţii va fi atins în perioada alegerilor parlamentare.
• Posibila strategie a USL pentru câştigarea alegerilor parlamentare
Valentin Mândrăşescu 22.08.2012, 10:22, ora Moscovei
Viabilitatea conglomeratului politic creat de PSD, PNL şi PC este pusă la o încercare deosebit de grea. Atenţia multor observatori a fost concentrată asupra modului în care această formaţiune politică va rezista la şocul, provocat de decizia CCR şi primele acţiuni ale USL a lăsat o impresie mixtă.
Se pare că reflexul iniţial al lui Crin Antonescu a fost să adopte o poziţie de genul „singur împotriva tuturor” şi în ciuda declaraţiilor despre coeziunea existentă din cadrul USL, faptul că liderul PNL a făcut primele declaraţii singur şi de la sediul partidului putea fi interpretat drept un simptom a unei rupturi în interiorul coaliţiei anti-Băsescu. Această interpretare putea fi confirmată dacă Victor Ponta ar fi ieşit cu un mesaj ortogonal mesajului lui Crin Antonescu şi ar fi vorbit despre „coabitare” şi necesitatea de a ieşi din criza politică. Declaraţia comună şi destul de dură a liderilor USL a risipit, pentru moment, dubiile în privinţa stabilităţii coaliţiei.
În perioada următoare, coaliţia anti-Băsescu va trebui să formuleze o strategie care să-i asigure supravieţuirea şi un scor adecvat la alegerile parlamentare. Judecând după declaraţiile mai multor membri marcanţi ai opoziţiei, se poate spune că o bună parte din liderii USL au ajuns la concluzia că o coabitare cu Traian Băsescu este imposibilă, iar această convingere îi va forţa să continue lupta politică, indiferent de circumstanţe.
Cel mai probabil, coaliţia anti-Băsescu va încerca să pună în aplicare un plan de obstrucţie administrativă sau reorientare a structurilor ce sunt percepute de opoziţie ca fiind aservite preşedintelui. Liniile de ofensivă au fost trasate de Crin Antonescu care a formulat ţintele principale în cadrul declaraţiilor sale televizate: Parchetul, DNA, sponsorii „privaţi” ai PDL şi ai presei portocalii şi însăşi presa portocalie. Execuţia acestei strategii va implica un efort considerabil şi va întâmpina o rezistenţă substanţială din partea susţinătorilor preşedintelui, integraţi în diverse structuri ale statului. Din punct de vedere logic, procesul ar putea avea următorul traseu: înlocuirea şefilor de la Parchet şi DNA, deschiderea cât mai rapidă a unui număr foarte mare de dosare penale împotriva persoanelor „racordate” la banii statului, concentrarea acestor dosare în mâinile unui grup restrâns de magistraţi „siguri” din punct de vedere politic şi încercarea de a bloca fluxurile financiare care alimentează structurile politice care susţin preşedintele suspendat şi presa portocalie. Totodată, înlocuirea şefilor Parchetului şi DNA va fi utilă pentru evitarea unei situaţii în care o asemenea strategie ar fi fost folosită împotriva USL şi a sponsorilor acestei formaţiuni. Deşi o asemenea strategie este raţională din punct de vedere politic, susţinătorii de rând ai USL sunt îndreptăţiţi să aibă dubii în privinţa capabilităţii acestei structuri politice de a duce la îndeplinire o asemenea strategie, mai ales în condiţiile în care experienţa recentă demonstrează că fidelitatea faţă de partid a anumitor membri ai coaliţiei anti-Băsescu este îndoielnică sau inexistentă. Mai mult, activitatea Parchetului şi DNA va trebui monitorizată îndeaproape pentru a evita „scurgeri” de dosare şi alte probleme care ar putea fi generate de faptul că atât Parchetul cât şi DNA vor deveni focare unor serioase conflicte interne. Una dintre consecinţele nefaste ale procesului de suspendare constă în faptul că aceste structuri au devenit incapabile să îndeplinească un alt rol în afara rolului de instrument în luptă politică, indiferent de apartenenţa partinică a celor care deţin controlul.
Dacă această analiză este corectă, numirea Monei Pivniceru la Ministerul Justiţiei devine o condiţie sine qua non pentru supravieţuirea politică a USL. Dacă CSM va bloca, într-un fel sau altul, numirea noului ministru, atunci Ponta şi Antonescu vor fi puşi în faţa necesităţii de a găsi o soluţie alternativă care va trebui identificată în regim de urgenţă. USL mai are între 48 şi 72 de ore pentru a finaliza pregătirile pentru „războiul dosarelor” care are toate şansele să înceapă imediat după revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni.
*************
un foarte misto si aplicat raspuns adresat rusoilor de catre un comentator inteligent:
Negulet Mircea Eduard
https://www.facebook.com/mierceaeduard/posts/488360457841269
Să ne lămurim, coaliția anti-Băsescu este făcută de marii baroni, finanțatori ai celor trei partide, nu de niște organisme politice care au găsit un numitor comun privind politicile de guvernare.
Paiațele care au fost promovate în față n-au nici un cuvânt de spus privind soarta coaliției. Ei doar fac circ la televizor. Privind decizia CCR de invalidare a referendumului, circul politic a fost dus la nivel de artă. De ce spun asta? Să mă explic:
1. Când s-a inițiat procedura de suspendare, nu s-a luat în calcul intervenția atât de consistentă a UE și SUA. Organizatorii acestei acțiuni au căzut în plasa proprie dezinformări. Dacă urmărim linșajul mediatic dus pe antene și irealitatea Băsescu la orice ieșire în străinătate era intens prezentat ca un om care nu este absolut deloc băgat în seamă de conducătorii din UE, că este total căzut în dizgrație.
N-o fi Băsescu "miss popularitate" la întrunirile UE, dar nici pe departe atât de neimportant cum dezinformau trusturile de presă aservite USL. Dezinformarea a fost atât de puternică, că au ajuns s-o creadă și cei care o comandaseră. Astfel proiectarea acțiunii de suspendare a pornit de la premise greșite și a apărut prima eroare din plan. La intervenția UE nu a mai putut fi înlăturat pragul electoral foarte ridicat. De dat înapoi nu mai puteau the. Au rămas cu speranța că vor putea să realizeze cvorumul, prin orice mijloace. Nu au reușit.
2. Ce era de făcut acum? Liberalii au venit cu ideea, modificăm numărul de oameni de pe listele permanente și astfel facem cvorumul și au și băgat-o pe piață fără să analizeze implicațiile. Implicațiile importante erau două:
a) să modifici listele electorale după realizarea unui referendum este total incorect și se crea un precedent periculos în cadrul UE, iar liderii din UE nu puteau fi de acord cu așa ceva sub nici o formă, Ponta a fost foarte serios atenționat de Swoboda pe această temă;
b) scăderea numărului de votanți de pe listele electorale permanente atrage după sine scăderea numărului de parlamentari. În PSD au fost foarte multe nemulțumiri privind numărul mare de locuri eligibile primite de PNL, dacă pentru alegerile din toamnă, Ponta mai trebuia iarăși să reducă numărul de fotolii parlamentare pentru oamenii din partidul său, chiar ar fi avut o problemă cu adevărat gravă. Deci o reducere semnificativă cum vroiau liberalii nici nu putea fi vorba din partea PSD.
3. Era nevoie de timp pentru refacerea planului de acțiune. Și, hop, CCR amână luarea deciziei, ce potriveală?
De la CCR apar în acest timp niște erate, începe un circ cu procurori prin satele din România, se pornește o sarabandă a numerelor vehiculate, perdeaua de fum perfectă pentru Ponta, care se face că numără din nou votanții, după o răzgândire în prealabil. Si astfel la curte ajung o serie de liste cu un ghiveci de opțiuni, principala era cea din care se scădea vreo 30000 și ceva de mii, nimic relevant, dar sunt vehiculate în media și alte numere, 500000 de oameni cu buletine expirate, nu știu câți oameni cu dublă cetățenie și domiciliu în străinătate, astfel încât PNL-iști să aibă cu ce să-și apere punctele de vedere și să nu pice de proști.
4. Conform noului plan, Curtea invalidează referendumul, dar nu oricum, ci cu un circ mediatic nemaiîntâlnit până acum, cu declarații belicoase ale judecătorilor, cu acuzații, tot tacâmul necesar presei de scandal. Astfel încât pare că judecătorii din CCR au trecut în majoritate de partea lui Băsescu. Dar, asta este un lucru contra naturii, ca un om a cărui carieră politică este pe final să primească sprijin de la niște "șacali".
Concluzii: Listele electorale nu sunt modificate, astfel încât să fie afectat numărul de parlamentari pentru alegerile din toamnă, USL- iști scapă destul de bine ca imagine internă din acest eșec, având o grămadă de material pentru demonizarea "atotputernicului dictator" Băsescu.
Băsescu revine la Cotroceni pt. moment, astfel ei au în continuare pe cine să dea vina că țara nu merge, au putut să-și creeze o imagine de luptători în fața electoratului lor. Iar PSD-ul a luat inițiativa în cadrul USL-ului privind planurile de înlăturare a lui Băsescu și control total al puterii, fără ca liberalii să poată zice ceva.
Și cel mai important, imaginea creată este că Băsescu nu a fost suspendat datorită intervenției UE, și nu din cauză că PSD-ul dorea suspendarea lui Băsescu după alegeri și nu înainte. PSD-ul a ieșit învingător în USL fără ca liberalii să pată comenta ceva, dar imagine publică e că ei au luptat cot la cot în cadrul alianței, însă nu s-a putut din cauza lui Merkel și Barroso.
*** Mai multe articole din categoria Arhiva articole: http://roncea.net/index.php/arhiva-articole
*** Mai multe articole din categoria Intelmedia: www.roncea.net/index.php/intelmedia
