Cultura sa generala – atata cata zicea el ca ar avea – nu includea si chestii d’astea.
Cu toate acestea, intr-un text pe care sustinea ca l-ar fi scris el insusi la 24 de ani, dupa evenimentele de la Brasov, din 1987, adresat Europei Libere, pomenea de Mircea Vulcanescu, de Kant, de Noica, de Camus, de Ierasmus (?).
In textul respectiv lauda virtutile si valorile socialismului (nu alea tradate de Ceausescu, dupa cum a afirmat si Iliescu in primul sau discurs de “lansare”, de la balconul CC din decembrie ’89), iar materialul a fost publicat de Europa Libera. Astfel, Badea, odrasla de miner, de “origine sanatoasa”, a devenit “dizident”.
Partea cea mai interesanta este ca materialul a fost trimis catre Europa Libera de un un personaj cu legaturi speciale cu Securitatea, profesorul Mihai Botez. Iar partea si mai interesanta este ca textul este scris de o persoana cu un stil si o sintaxa – plus cunostinte – vizibil diferite in raport cu modul de exprimare al lui Badea. Topica propozitiei si a frazei, modul de alcatuire a discursului si datele inserate tradeaza o minte (si o mana) care nu apartine lui Badea si asta este foarte simplu de verificat, comparand oricare dintre textele publicate de Badea in decursul anilor. Iar cei care au avut de-a face fie si tangential cu Badea, in diverse redactii stiu cat de greu ii era sa formuleze un titlu, o deschidere, o frazare cat de cat jurnalistica, fiind de altfel ajutat de catre cei din jur pentru a-si finaliza articolele.
Il mai ajutau si altii, mai putin vizibili, sa-si scrie materialele, cei care-i livrau temele si dosarele. El insusi a recunoscut public ca intreaga sa viata a scris la ordin, dintr-o vocatie de mercenariat care este usor de inteles, avand in vedere punctul sau de plecare in spatiul public.
Genul asta de ipochimen deplorabil – pritocit de patibularii din sandramaua Securitatii, pentru a fi lansat inainte de ’89 pe scena plina de altfel de interpreti in aria diversiunii si refolosit ulterior, dupa “evenimente”, reprezinta un caz tipic al unei reminiscente incurabile a malversatiunilor “vechii haite”, reorganizata dupa “rivolutie” pentru a secatui cadavrul Romaniei.
Recent, un reprezentant al haitei de hoitari, rogojina de picioare a lui Vlad, Magureanu, Timofte a definit profilul lui Badea, si voi folosi propriile sale cuvinte pentru a ilustra “cazul”: “aventurieri, mercenari, refulaţi ori nebuni sunt cel mai adesea, mandatarii privaţi ai unor granguri din servicii, îndeobşte cu cariera oficială încheiată, dar legaţi ombilical de reţele de afaceri, cel mai adesea subterane, pe care le-au dezvoltat ca pretext de facilităţi logistico-operative pentru activitatea secretă a serviciilor”...

                                                      ************
Episod din foiletonul “micile secrete ale lui Dan Badea, zis bigi-bigi, sugiucul lui Rogojina”
(bigi-bígi s. v. sugiuc, pastă gelatinoasă asemănătoare cu rahatul; Sursa: DEX)
....o poveste despre un viermus mucilaginos tarat din haznaua Secu in vidanja asa zisei “prese libere” creata din activul de agenti si cadre conspirate ale Secu, dupa ‘89