Nu povestea temnitelor rusesti de la Tiraspol in care a zacut 12 ani, ci povestea lui Alexandru si a Taniei.
Este una dintre cele mai tulburatoare si mai aspre drame de care am auzit vreodata.
Povestea de dragoste dintre o rusoaica si un roman.
Tania este de origine kareliana, regiune a Finlandei ocupata de rusi. A crescut in limba rusa. De cand a iesit barbatul ei din puscarie a invatat si limba romana. Tania este insa in suflet si in spirit mai romanca decat multi, multi romani, romani doar dupa buletin.
Rusoaica Tania a luptat 12 ani pentru barbatul ei aflat in temnitele rusoilor de la Tiraspol. Un basarabean frumos si bland si bun.
Dupa incarcerarea lui Alexandru, Tania a fost data afara de la slujba, data afara din casa, gonita pe strazi, scuipata si umilita in fel si chip, fiindca nu vroia sa renunte la Alexandru al ei. A trait pe unde a putut, s-a hranit cu te miri ce, si la fiecare trei luni, cand cica, teoretic, era zi de vizita, venea cu pachetul cu de-ale gurii la poarta puscariei. Era imbrancita, lovita, flegmata, gardienii ii strigau porcarii, o batjocoreau, o amenintau ca o baga si pe ea la parnaie, ea atat astepta. Ii injura cu sete pe ruseste.
Deseori o lasau sa astepte cateva zile la poarta, pe frig sau in soare si-i ziceau apoi sa plece ca nu-i dau drumul sa vina sa-l vada pe Alexandru si sa-i dea pachetul agonisit cu truda. I sa spunea sa vina peste alte trei sau sase luni.
Viata ei s-a desfasurat practic mereu in jurul puscariei. Muncea pe unde apuca ca sa-i faca pachetul lui Alexandru. Cand nu era lasata de gardieni sa-i dea pachetul plangea indelung, cu zilele. Se usca de dor.
Alexandru a intrebat-o la inceput daca va rezista sa-l astepte 12 ani. Ea avea atunci 35. Nu stia nici ea ca sa zica. I se parea fara sfarsit o asteptare de 12 ani. Dupa vreo doi ani Alexandru a incercat sa o convinga sa il lase, era convins ca nu va apuca sa mai iasa viu din temnita. Trecusera doi ani de proces si mutari din arestul Armatei a 14 in penitenciarul de langa Tiraspol.
Din cand in cand rusoii se distrau facandu-se ca-l executa, il puneau la zid si trageau pe langa. Li se dadea o hrana ingrozitor de sarata, ca sa se imbolnaveasca. Regimul de exterminare lenta si absenta legaturilor cu lumea de afara il termina. Tot ce ii ramasese din lumea cealalta era un ceas cu arc si cu capac, cu lantisor pentru atarnat la vesta. De cate ori il rotea mai tragea o linie pe perete, ca sa marcheze zilele nesfarsite.
La vreo trei ani de temnita, Alexandru a incercat din nou sa o convinga pe Tania sa-l lase si sa-si faca o alta viata, sa-si traiasca si ea viata cat de cat.
Femeia ii raspunde: Sandu, au trecut deja trei ani, mai raman inca noua, adica doar de trei ori cate trei, si gata - ai scapat! Este indeobste cunoscut faptul ca femeile stiu sa imparta problemele mari in parti mai mici si le rezolva pe rand. Tania avea argument - doar de trei ori cate trei nu e mare lucru - si nu a vrut sa-l lase pe Alexandru cu nici un chip.
Ani de zile am incercat si eu si Victor sa facem ceva ca omul asta si ceilalti ca el sa fie scosi din ghiarele rusilor. N-am reusit mai nimic. Rusia se pisha cu bolta pe intreaga lume. In pofida campaniei internationale, a tuturor incercarilor, animalele alea de rusi i-au dat drumul din parnaie lui Lesco la termen, nici mai devreme nici mai tarziu. Am incercat apoi sa facem o campanie si pentru Alexandru si pentru ceilalti camarazi din temnita, Ivantoc si Tudor Popa, pentru a le asigura cat de cat un trai dupa iesirea din puscarie. Am reusit cate ceva, lumea a mai aflat una alta, Becali le-a pus in mana cate 50 000 de dolari, cu ochii in lacrimi – a fost singurul milionar din Romania care a dat ceva, Basescu le-a dat Steaua Romaniei si a pus si el niste bani pentru ei, le-a oferit niste vacante frumoase, dar in rest dramele lor, ale eroilor nostri, au ramas a se desfasura pe mai departe.
Cea mai mare bucurie pe care am trait-o in ultimii ani a fost momentul cand m-am intalnit cu omul asta si sotia sa, aici la Bucuresti, dupa iesirea din puscarie.
M-am intarit cat am putut eu mai bine sa nu-mi dea lacrimile si sa nu-mi tremure vocea - si i-am facut cadou lui Alexandru cel mai tare pumnal din colectia mea, dupa care am petrecut impreuna cateva zile si seri incredibile, cu enorm de multa emotie – ma doare inima numai cand ma gandesc…la despartire, Alexandru mi-a oferit cel mai frumos cadou din viata mea, ceasul sau din puscarie, cel care a numarat minut cu minut scurgerea celor 12 ani.
Iar astazi, ca in fiecare an, m-a sunat sa-mi reaminteasca ca si el si Tania se gandesc la mine cu drag...ce misto...
... daca aveti chef de o portie buna de plans duceti-va direct la minutul 37, intalnirea la frontiera a celor doi, la iesirea din puscarie a lui Alexandru...
http://www.dailymotion.com/video/xj3r7s_eroii-romani-din-basarabia-lesco-ivantoc-si-popa-dupa-12-si-15-ani-de-temnita_news
Mai multe despre povestea eroilor nostri si despre mizeria asa zisului stat roman puteti citi aici:
http://www.ziaristionline.ro/2013/01/24/eroii-din-transnistria-il-asteapta-pe-premierul-romaniei-sa-si-tina-promisiunea/
Cartea scoasa de Victor despre eroii din temnitele rusesti de la Tiraspol:
http://www.ingepo.ro/articole/90/eroi-pentru-romania
Documentarele realizate de Victor:
http://www.dailymotion.com/video/xng5yb_eroii-romani-din-transnistria-si-basarabia-1-documentar-victor-roncea_news
http://www.dailymotion.com/video/xng5yi_eroii-romani-din-transnistria-si-basarabia-2-documentar-roncea-ro_news
http://roncea.ro/2011/04/06/detinutii-de-la-tiraspol-la-new-york/
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084