In Armata lui Hitler serveau peste 150 000 de evrei, printre care numerosi ofiteri cu grade superioare si cel putin cinci generali si amirali. Cartile de istorie trec sub tacere legaturile interesante dintre evrei si nazisti si dintre evrei si comunisti. Atat national-socialismul lui Hitler cat si socialismul internationalist al lui Lenin si Stalin au izvoare comune. Mai mult decat atat, la nivelul de top al conducerii Reich-ului s-au aflat la conducere agenti sovietici.
Este cazul lui Martin Borman de exemplu, organizatorul si trezorierul Partidului Nazist, mana dreapta a lui Hitler. Adjunct al lui Hitler, si sef al secretariatului, Borman semna notele de plata ale lui Hitler si decidea fluxul documentelor care trecea catre Hitler fiind in mare masura controlorul sau si decident in situatii cheie. A fost executorul testamentar al lui Hitler si proprietarul de drept a averii acestuia. Intreg complexul de la Obersalzberg unde locuia Hitler compus din 87 de cladiri ii apartinea lui Borman. Hitler a fost o maimutica in mainile unor agenti cu nume germane dar cu origini sau loialitati straine.
In 1943 serviciile americane de intelligence au creat un profil al lui Hitler. Agentia, stramoasa a CIA, se numea OSS (United States Office of Strategic Services) iar seful acesteia era colonelul William J Donovan, conducator din 1941 al unei organizatii de intelligence numita Coordinator of Information. Sarcina organizatiei era sa adune informatii de la toate serviciile de informatii civile si militare si sa le combine pentru a pregati bazele razboiului psihologic, in asteptarea intrarii Statelor Unite in razboiul mondial.
In 1943, Donovan, devenit general, l-a insarcinat pe un subordonat sa puna la punct un dosar despre Hitler si ascensiunea sa, despre rudele, background-ul de familie, cercul de prieteni si parghiile de sustinere, dosar tipic de evaluare. Pana in 1972 datele din dosar au fost clasificate la strict secret. Autorul studiului OSS, Walter C. Langer a publicat selectii din dosar in 1972 intr-o lucrare intitulata “The Mind of Adolf Hitler - The Secret Wartime Report”
“Hitler, clearly, was more than the crazy paperhanger depicted in popular prints. Up until the age of twenty-five he manifested many of the characteristics that we now associated with the “hippies” of the 1960s.” Cam asa incepe descrierea profilului lui Hitler.
Cea mai tare parte vine insa imediat.
“Adolf's father, Alois Hitler, was the illegitimate son of Maria Anna Schicklgruber. It is generally supposed that the father of Alois Hitler was Johann Georg Hiedler, a miller's assistant. Alois, however, was not legitimized, and he bore his mother's name until he was forty years of age when he changed it to Hitler.
Johann Georg Hiedler did not legitimize the son when he married Anna Schicklgruber thirty-five years earlier. Why the son chose to take the name Hitler instead of Hiedler, if this is the case, is also a mystery that has remained unsolved.
There are some people who seriously doubt that Johann Georg Hiedler was the father of Alois. Thyssen and Koehler, for example, claim that Chancellor Dollfuss had ordered the Austrian police to conduct a thorough investigation into the Hitler family. As a result of this investigation a secret document was prepared that proved that Maria Anna Schicklgruber was living in Vienna at the time she conceived. At that time she was employed as a servant in the home of Baron Rothschild. As soon as the family discovered her pregnancy she was sent back to her home in Spital where Alois was born. If it is true that one of the Rothschilds is the real father of Alois Hitler, it would make Adolf a quarter Jew.
According to these sources, Adolf Hitler knew of the existence of this document and the incriminating evidence it contained. In order to obtain it he precipitated events in Austria and initiated the assassination of Dollfuss. According to this story, he failed to obtain the document at that time since Dollfuss had secreted it and had told Schuschnigg of its whereabouts so that in the event of his death the independence of Austria would remain assured.”
Vom vedea ca ascesiunea tanarului hippie – posibil/probabil urmas al unui bastard al unui Rothschild s-a legat strans de un numar de evrei, numai unul si unul, la fel de hippies ca si el.
Ascensiunea lui Hitler s-a datorat in mare masura lui Rudolf Hess, discipol si elev al lui Karl Haushofer, evreu dupa tata si fondator al Institutului de Geopolitica, in 1921. Hess a fost si bunul prieten al lui Albrecht Haushofer, fiul lui Karl Haushofer, evreu curat, dintr-o mama evreica, Martha Doss, sotia lui Haushofer. Albrecht a lucrat in MAE al Reichului, ulterior, in pofida originii sale. Hitler, un obscur limbut hippie ce se trambala prin carciumile bavareze a fost recrutat de Hess si dus de mana la profesorii sai, membri ai unor cercuri oculte, ce practicau ritualuri pagane, inspirati de o ura viscerala fata de crestinism.
Hess l-a introdus pe Hitler in Societatea Thule, un fel de ONG dedicat ocultismului inspirat de o rusoaica dementa, Madame Blavatschi. Autorul celebrei Mein Kamf atribuita lui Hitler a fost Rudolf Hess, la randul sau inspirat de Haushofer. Cartea a fost dedicata altui hippie, inca mai dement ca ceilalti, Dietrich Eckart - un membru de varf al Societatii Thule care l-a initiat pe Hitler in practicile oculte si teosofia inspirata de Societatea Teosofica a Madamei Blavatschi.
In anul 1919, membrii unei grupari care se pretindeau in legatura cu templierii, trolii si extraterestii, au infiintat Vril Gesellschaft – un ONG-ul cu sediul in localitatea Ramsau din Germania (langa granita cu Austria) inspirati de un roman science fiction al unui ciudat pe numele sau Edward Bulwer-Lytton a caruia cartulie „The Coming Race” (Rasa care va veni) a fost publicata in 1871 si a fost ulterior preluata si folosita intr-un context ocultist, de catre o rusoaica nebuna, Elena Blavatschi. Dementul cu „Rasa care va veni” a ajuns lord desi avea atata rahat in creier incat putea umple vidanje intregi. Lordu’ asta a lui peste prajit descrie o civilizatie care traiește in interiorul planetei, mult avansata fata de civilizatia umana. Membrii acestei rase au descoperit „puterea Vril” (buhuhuuu) pe care o folosesc prin intermediul psihicului. Tampenia asta de cartulie cretina a stat la baza nazismului, intemeiat de niste ezoteristi care se adunau prin paduri si asteptau sa le vina vibratiile pe bulan.
Membrii acestei societati de trasniti erau chacrishti (ca Petrea) credeau ca ei capteaza rezonanta si armonia pulsatiilor benefice a Pamantului, a lu’ Mama Gea, se bazau tare pe Yin si Yang, isi lasau parul lung ca hipsterii de azi si credeau ca si hipsterii in tot felul de prostii, cristale, energii suprafiresti, practicau mesmerismul, faceau pase pase pe sub masa, simteau adanc forte magnetice, prana-iama, reiki, chichi-chichi, aure, shambale, fluide, teleportare, forte telurice, OZN-uri, electromagnetism orgonic.
Idiotii astia se intalneau cu membrii Societatii Thule in padurile Germaniei in anii 1920 pentru a realiza contacte cu o civilizatie extraterestra localizata in pla cu satelitul, pe Aldebaran, o varianta a planetei Nibiru, aia de e tinta tuturor adeptilor Misa a tractoristului obsedat sexual de Bivolaru si a dementilor care cred in reptilieni, serpilieni si pizdilieni de teapa lui Lorin Fortuna la noi. Tembelii din Thule Gesellschaft si din Vril sustineau ca o civilizatie extraterestra le-a furnizat informatia ca cei din Aldebaran (aia din pla cu satelitul) au colonizat Pamantul in urma cu 500 de milioane de ani, in regiunea Sumer.
Societatea Thule a dat nastere in 1919 formatiunii Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitorilor din Germania, fondat de Dietrich Eckart si Anton Drexler care a devenit ulterior NSDAP (Nationalsozialistische deutsche Arbeiterpartei), cunoscut sub numele de Partidul Nazist. Propulsarea in 1933 a lui Hitler in scaunul de cancelar a fost realizata prin eforturile conjugate ale “magicienilor” societatilor oculte, inspirate din rahaturi mistice tibetane amestecate cu pishat de vikingi si de extrateresti din subteranele din care pretindeau membrii sectelor teosofice germane ca se trag.
Cercetatorii francezi Louis Pauwels si Jacques Bergier, in “Le Matin des Magiciens” arata ca cel care i-a plasat lui Hitler in brate zvastica, Hakenkreuz, ca simbol pentru Partidul Nazist a fost Haushofer. Sigla de altfel era asemanatoare cu emblema Societatii Thule care plasa Hakenkreuz intr-un cerc cu un pumnal german vertical suprapus pe zvastica.
Imediat ce a ajuns la putere, in 1933, Reich-ul lui Hitler si Zionist Central Organization au semnat un Acord ce privea inlesnirea emigratiei evreilor catre Palestina. In 1934, 120 000 evrei germani emigrasera deja in Palestina, punand bazele viitorului stat israelian. Pana in septembrie 1940, 500 000 evrei din Germania si Polonia ocupata s-au stabilit in Palestina care capata statut de zona ocupata. Theodor Herzl (1860-1904), fondatorul Sionismului, afirma cu mult inainte de aparitia publica a temei “solutiei finale”: “Sionismul, ofera lumii o binevenita “final solution of the Jewish question.” (Th. Herzl, “Der Kongress,” Welt, June 4, 1897. Reprinted in: Theodor Herzls zionistische Schriften (Leon Kellner, ed.), erster Teil, Berlin: Jüdischer Verlag, 1920, p. 190 and p. 139).
“Solutia finala” de rezolvare a problemei evreiesti apare o data cu nasterea formatiunii Societatii Thule, NSDAP-ul. Joachim Prinz, rabin al Berlinului stabilit in Statele Unite, unde a devenit seful American Jewish Congress a scris in 1934 o carte “Wir Juden” (Noi evreii), unde afirma deschis ca revolutia National Socialista in Germania inseamna “evreitatea pentru evrei”. Hitler si administratia Reich-ului au acordat un suport viguros Sionismului si emigratiei evreiesti in Palestina din 1933 pana in 1941, cand razboiul mondial a micsorat amploarea operatiunilor.
“SS officer Leopold von Mildenstein and Zionist Federation official Kurt Tuchler toured Palestine together for six months to assess Zionist development there. Based on his firsthand observations, von Mildenstein wrote a series of twelve illustrated articles for the important Berlin daily Der Angriff that appeared in late 1934 under the heading “A Nazi Travels to Palestine.” The series expressed great admiration for the pioneering spirit and achievements of the Jewish settlers. Zionist self-development, von Mildenstein wrote, had produced a new kind of Jew. He praised Zionism as a great benefit for both the Jewish people and the entire world. A Jewish homeland in Palestine, he wrote in his concluding article, “pointed the way to curing a centuries-long wound on the body of the world: the Jewish question.” Der Angriff issued a special medal, with a Swastika on one side and a Star of David on the other, to commemorate the joint SS-Zionist visit. A few months after the articles appeared, von Mildenstein was promoted to head the Jewish affairs department of the SS security service in order to support Zionist migration and development more effectively. (Jacob Boas, “A Nazi Travels to Palestine,” History Today (London), January 1980, pp. 33-38.)
The official SS newspaper, Das Schwarze Korps, proclaimed its support for Zionism in a May 1935 front-page editorial: “The time may not be too far off when Palestine will again be able to receive its sons who have been lost to it for more than a thousand years. Our good wishes, together with official goodwill, go with them.” (Facsimile reprint of front page of Das Schwarze Korps, May 15, 1935, in: Janusz Piekalkiewicz, Israels Langer Arm (Frankfurt: Goverts, 1975), pp. 66-67. Also quoted in: Heinz Höhne, The Order of the Death's Head (Ballantine, 1971, 1984), p. 377. See also: Erich Kern, ed., Verheimlichte Dokumente (Munich: FZ-Verlag, 1988), p. 184.10)
Four months later, a similar article appeared in the SS paper: (Schwarze Korps, Sept. 26, 1935. Quoted in: F. Nicosia, The Third Reich and the Palestine Question (1985), pp. 56-57.) Am citat mai sus din studiile istoricului american Mark Weber
http://www.ihr.org/jhr/v13/v13n4p29_Weber.html
Fondator de drept al viitorului stat Israel, Hitler a fost inconjurat in administratia Reich-ului de o sumedenie de evrei printre care:
Alfred Rosenberg, cel care a dezvoltat ideologia national socialista folosind ca model cartea ezoterica a lui Edwars Bulwer-Lytton “The Coming Race” (scrisa in 1871), si Joseph Goebbels, seful Propagandei. Rosenberg, emigrat din Rusia, a avut parte de o ascensiune rapida in Partidul Nazist, lansand tema cultului pagan al “sangelui, rasei si pamantului”, pe ritmuri de saga nordice si mizand pe resurectia miturilor lui Odin, Thor si a teutonilor primitivi, in combinatie cu invocari solare de origini indiene si tibetane. Un haloimas ecletic de toata frumusetea.
Fiu de pantofar, Alfred Rosenberg a devenit un membru de seama al Societatii Thule si a fost acela care i-a bagat in cap lui Hitler o teorie despre evrei faurita la Moscova - manuscrisul Protocoalelor Inteleptilor Sionului, un amestec de ineptii si date adevarate, topite intr-o grosolana opera de dezinformare si intoxicare i-a fost inmanat lui Hitler de catre Rosenberg ca un material de valoare – dinamita politica, iar tampenia de asa zis “document secret” pana astazi aduna adepti care mai de care mai idioti.
Protocoalele au fost copiate dupa cartea lui Maurice Joly, “Dialogues aux Enfers entre Machiavel et Montesquieu”, publicata in 1864, sub forma de pamflet satiric anonim la adresa lui Napoleon III. Politia franceza a descoperit autorul pus pe satira si umor dubios care s-a ales cu un an jumate de parnaie. Peste pamfletul sau s-a asternut uitarea.
Dupa vreo 30 de ani de uitare politia secreta tarista, Ohrana, din care apoi s-a nascut CEKA, NKVD si KGB a folost materia pamfletului pentru a injgheba o tema convenabila cu privire la evrei pe fondul unor “profetii” la moda lansate de Vladimir Sergeevic Soloviev, un filozof rus proeminent, gen Dughin mai spalat dar la fel de exaltat, care prezicea un secol 20 apocaliptic marcat de razboaie gigantice, revolutii, disparitia natiunilor, a monarhiilor, si finalizat cu aparitia Statelor Unite ale Europei. Lucrarea sa finala a fost tiparita in 1900 sub numele de “Cele trei dialoguri si istoria Antihristului”.
Fara indoiala Traian Basescu a citit-o in original, altfel nu se explica de unde stie el de chestia cu Statele Unite ale Europei, ideea pe care a lansat-o anul trecut, ca un adevarat urmas al lui Soloviov. Un discipol al lui Soloviov, Serghei Nilus, a compilat pamfletul lui Maurice Joly, a ajustat pe ici pe colo si a oferit Ohranei material bun de tot pentru a justifica masurile luate de tar la adresa evreilor de rand, care-i incurcau in bizniz pe evreii de top, cei care au alimentat pogromurile rusesti, cu ajutorul poolitiei tariste.
“Din secolul al XIX-lea, tarii Rusiei sustinusera emanciparea evreilor, recunoscand astfel capacitatea lor in domeniul comertului si al afacerilor. Evreii saraci, cei mai numerosi, se straduiau sa ajunga la privilegiile celor bogati, dar acestia ii supravegheau, iar cand ajungeau sa depaseasca anumite limite, nu ezitau sa ceara organizarea unor pogromuri de catre politia de stat.
Aceasta explica de ce tarii lasau deschise pentru ei frontierele spre occident si de ce 71% din imigrantii evrei din Statele Unite erau de origine rusa. In 1929, locuiau in Statele Unite 2.300.000 de imigranti evrei, fata de 250.000 in 1870. Aceasta emigrare masiva fusese declansata de inmultirea pogromurilor incepand din 19 aprilie 1903 (Pastele Evreiesc ), ziua pogromului din Chisinau. Acest macel crunt, urmat de devastari si furturi a tinut trei zile, pana cand s-a luat decizia de a se restabili ordinea; hotararea a luat-o tarul, Petersburg.
Din 1903 pana in 1907 s-au produs masacre si atrocitati in 284 de orase rusesti, Bialistokul fiind cel mai greu atins. Numarul victimelor a fost de ordinul a 50.000 de persoane. In Rusia exista la aceea data mai mult de jumatate din populatia evreiasca a globului; astfel se poate intelege ralierea celor care s-au salvat la tezele radicale ale bolsevicilor.
Cand a ajuns la Petrograd, la 4 aprilie 1917, Lenin era insotit de tovarasi evrei si a putut foarte repede sa se bizuie pe sprijinul evreilor din oras si din tara.
Trebuie, de asemenea, sa se faca precizarea ca el putea sa conteze pe sprijinul evreilor americani cum erau Jacob H. Schiff, directorul bancii Kuhn, Loeb & Co. care intre 1905 si 1922 a platit miscarilor revolutionare suma de 20 de milioane de dolari, ca si pe sprijinul evreilor germani, ca Max Warburg”. (Istoria Secreta a Cominternului de Jacques de Launay, publicata la editura Venus, Bucuresti 1993)
Acum ca ne-am lamurit datorita unuia dintre cei mai mari istorici moderni, belgianul Jaques de Launay cine erau cei care initiau pogromurile impotriva evreilor de rand din Rusia, sa vedem ce fel de evrei de top activau in inima Reichului german, alaturi de Hitler.
Maresalul Erhard Milch, mana dreapta a lui Goring era evreu dupa mama iar Goring insusi care s-a declarat a fi arian era evreu dupa tata.
Wilhelm Canaris, seful Abwehr si seful SS Heinrich Himmler erau evrei iar Himmler mai era si homosexual.
Julius Streicher, editor al publicatiei naziste “Der Sturmer”, evreu homosexual. Numele sau real, Abraham Goldberg, a devenit public cu ocazia spanzurarii sale in data de 16 October 1947, dupa procesul de la Nuremberg.
Seful SD Reinhard Heydrich era evreu atat dupa mama cat si dupa tata (Bruno Ziiss), iar Heydrich ca si alti lideri de varf ai nazistilor era homosexual.
Nu in ultimul rand Eva Braun, nevasta de acoperire a lui Hitler, ambidextru, era tot evreica.
Liderii nazisti si comunisti mai erau uniti, pe langa legaturi de sange, de o trasatura comuna: homosexualitatea. In 1920 Hitler a abuzat sexual de nepotul lui Richard Wagner, Wieland Wagner. Mana sa dreapta, Rudolf Hess, cel care l-a recrutat pe Hitler si l-a introdus in cercurile Societatii Thule era cunoscut in cercurile homosexuale de la Munchen sub numele de “Fraulein Anna”. O societate de homosexuali dragutz imbracati in straiele concepute de Hugo Boss, cu incaltari de la Adi Dassler si cu masinute de la Ferdinand Porsche.
"Te sarut pe tine si fundul tau marxist"
Cu nemtii ne-am lamurit cat de cat. Pe partea rusa, Lenin, contemporanul lui Hitler, este un model de analiza de criminal in masa homosexual. Lenin era extrem de nebun si cu mintea tulburata de homosexualitatea sa atroce, asa ca ii punea pe altii sa tot ucida, deoarece asa se simtea el mai bine. Lenin dealtfel mostenea din familie tulburari grave, ca si Hitler, deoarece provenea dintr-o familie de sonati - tatal sau isi pierduse facultatile mintale in jurul virstei de 40 de ani.
Si Lenin a murit nebun: in ultimii ani de viata latra ca un caine, in loc sa vorbeasca – scheuna jalnic si urla la luna, ham ham, uitase sa citeasca si sa scrie, iar medicul Kojevnikov la 11 martie 1923 nota in jurnalul sau ca maretul orator “spunea “nu” unde trebuia sa spuna “da” si invers. Krupskaia, matahaloasa “nevasta” de acoperire e cea care il invata de la o vreme sa vorbeasca. In 1923 deprinsese doar citeva cuvinte.
Autopsia a dovedit ca moartea lui Lenin a fost provocata de “o afectiune incurabila a vaselor sangvine”, consecinta a unui sifilis netratat in tineretea “revolutionara”. Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – homosexual si in exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe “frumuselul” Griska Zinoviev. Scriitorul rus Ilia Ehrenburg mentiona cu ironie: “E de ajuns sa te uiti la Krupskaia, ca sa-ti dai seama ca pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Dar poate s-a si casatorit cu Krupskaia, tocmai pentru ca semana leit cu un barbat matahalos?!
La Geneva, unde Lenin si Zinoviev si-au tras-o impreuna ca iepurii pentru prima data, au fost prinsi de Krupskaia - sotia lui Lenin. Nadejda Krupskaia, nevasta grasana a lui Lenin, banuia relatia sa amoroasa cu Grisha Zinoviev, deoarece interceptase niste biletele amoroase intre cei doi.
Iata cateva dintre scrisorile de dragoste homosexuala interceptate de Nadejna. Zinoviev catre Lenin: “- Draga Vova! Nu-ti poti inchipui cat imi este de trist fara tine, cat imi lipsesc mangaierile noastre... Poti sa fii sigur, de cand ai plecat nu m-am atins de nimeni. Poti sa fii absolut sigur in sentimentele mele fata de tine si in loialitatea mea. Crede-ma, nu m-am atins de un barbat sau femeie si nu o voi face. Numai tu imi esti apropiat. Vino, nu te teme. Voi pregati totul in modul cel mai bun”.
Lenin nu raspunde la aceasta scrisoare si Zinoviev ii scrie din nou disperat de amor:
“ - Draga Vova! Tu nu mi-ai raspuns. L-ai uitat pe micul Ghersele... Eu am pregatit pentru noi un lacas frumos. Putem trai acolo cat dorim... Este o locuinta minunata, acolo ne va fi bine si nimeni nu va putea impiedica dragostea noastra. Va fi ca inainte. Imi amintesc ce mare bucurie a fost intalnirea noastra, iti amintesti cum ia Geneva ne-am ascuns de aceasia femeie... Nimeni nu va putea intelege sentimentele noastre. Vino, cat mai repede. Te astept, floarea mea. Al tau, Ghersele”.
Dupa complotul din octombrie, Lenin revine la Retrograd. Zinoviev insa pleca la Moscova de unde ii scrie, din nou, lui Lenin:
“ - Ilici! Am executat toate ordinele tale. Aici este foarte greu si complicat, dar ma incalzeste gandul ca dupa cateva zile ne vom revedea si ne vom imbratisa. Numai speranta ca-mi esti fidel ma incalzeste.Te sarut pe tine si fundul tau marxist. Al tau, Ghersele”.
In 1918, Zinoviev este mai concret:
“ - Vova! De fiecare data cand sunt departe de tine devin trist. Tu esti mare jucaus. Te cunosc. Eu insa ma tin tare si nu-mi permit nimic. Inteleg cat de greu este sa te prefaci. Acum insa este mai bine. Nu trebuie sa ne ascundem de Nadejda, spre deosebire de ce s-a intamplat la Geneva, unde ea ne-a prins pentru prima data”.
Ofticata, Nadejna ii scrie amantului lui Lenin, in 1922, cand liderul bolsevic era grav bolnav: “Te rog sa nu-l mai deranjezi pe sotul meu cu cererile tale pentru intalniri. A sosit timpul sa va linistiti. Nerusinarea voastra nu se mai poate rabda. Ilici este bolnav”.
Bolnavii astia de Lenin si Hitler cu credintele lor dracesti au aruncat lumea in aer, dar nu chiar de capul lor. Au fost bine selectati, dirijati, indrumati si sustinuti de niste bulangii duplicitari dati dracului care pana astazi au reusit performanta de a se erija in victime si mai apoi “analisti” ai comunismului si nazismului...zecilor de milioane de victime ale popoarelor care le-au cazut prada sceleratilor astia nesatui le-au ramas doar lacrimile.
si pozele, purtatoare ale memoriei.
macar atat sa facem si noi, cei de astazi, sa opunem falsificarilor si rastalmacirilor mici supape ale memoriei. si asta cat mai iute pana nu aresteaza astia, ai lu’ Nasty Boy, pana si memoria...
.
in imagine, niste ”artisti” au definit corectitudinea salutului nazist..
