- Roncea tre să vii urgent la mare s-au întors polonezele !...
...m-am gândit în sinea mea, - căldură mare - dar am continuat cu oarecare curiozitate, deoarece kamaradu părea realmente agitat pe temă:
- care, alea din vremea noastră, de dinainte de 89, ce să mai faci cu ele bro?...sunt deja pensionare...
- Roncea nu înțelegi chiar s-au întors, pârâie de sănătate, sunt nepoțelele ălora, crede-mă, e durere, e plină Vama de ele, acu m-am întors și io, las copilu și mă duc iară că e rost de super buleală. Mi-a descris cu detalii cum e constituția valului ăsta nou, cică alea n-au savarine, ca româncele noastre, au piersicuțe, n-au anatomie, au botanică, sunt o specie nouă de fiare slave venite să ne subjuge sexual, sunt la fel de lipsite de complexe ca și mămăile lor de pe vremuri și mai ales n-ai nevoie de nicio vraja mării cu ele, te examinează decis și dacă te încadrezi, dialogul de orice fel, moartea pasiunii, devine superfluu, plus rezistă la beutură și acțiune ca ăia de la Termopile în fața perșilor, până la ziuă adică.
Cu oareșce regrete naționaliste în glas alpinistu futomodel mi-a mărturisit că pentru prima oară în viață a trebuit să decline oferte explicite ale româncuțelor noastre, deoarece era supraglomerat cu amazoancele Noului Val Polonez.
M-a lăsat pe gânduri kamaradu din Vechea Gardă, m-am gândit că, iată, tot pe noi, ăștia de pe vremuri, apasă greul relaționării geopolitice cu colegele noastre din NATO, așa cum pe vremuri apăsa tot pe umerii noștri susținerea sufletească a vecinelor noastre din Pactul de la Varșovia, venite să răzbune problemele de pe vremuri cu Ștefan cel Mare, care acum probabil ar fi arestat pentru hate speach și islamofobie.
Cu invidie nedisimulată i-am urat Alpinistului succese în bătălia cu polonezele astea noi.
Noroc că mai sunt eroi ca Alpinistu să ducă greul că io mai rezist doar la scufundări moderate în portul Constanța, sau la plimbări de iarnă pe plaja de la Vamă, destul de safe sub aspect geopolitico-sexual, că e frig iarna, logic.
Purtat de gânduri și reverii ale timpurilor eroice de altădată am udat grădina mamei, după care sunt interceptat de alt tânăr kamarad, de data asta de pe sectorul cultural, care mă invită musai să vorbim la Muzeul Țăranului, unde funcționează și o cârciumă cât se poate de urbană.
Nu mai vorbisem de ceva vreme și mi-a povestit tot felul de faze faze care m-au uimit relativ - din lumea asta cultural-ortodoxă, să zicem. Ceva fierbe sub ceaun, cam asta-i ideea, și impostura (din nou) își face loc, trasă de ciuf în sus chiar de dracu, personaj rusesc destul de implicat în procesele spirituale de la noi.
Mai tânărul kamarad mi-a mărturisit de ce mă chemase - cică de prin clasa a zecea citea unele materiale mai bazate cultural de le scriam io pe vremea aceea și a ajuns acum, după niște (mulți) ani la concluzia că trebuie să mă pun pe treabă mai cu folos pe ogorul educațional deoarece situația e nașpa, apar generații lipsite de repere și de bibliografie, cu tineri valoroși ce riscă să fie smintiți de ăia cu impostura.
L-am lămurit pe mai tânărul kamarad că nu sunt pe latura demisionară, că scriu deja la două cărți, una despre contribuția Securității la distrugerea României și una cu dezvăluiri despre contextul Mineriadei, iar în ce privește tineretul entuziast de acum ce începe să se afirme l-am asigurat că se află pe direcția cea bună și că nu se întrevăd temeiuri de grijă că ar putea aluneca în vreo capcană securistică.
Tema principală de substanță a coleguțului era Paidea, temă grecească, cumva în contratimp cu ce se întâmplă la greci acum - iar obiecția mea timidă oarecum la argumentele sale era că în momentul de față nu dispunem de logistica necesară unui câmp larg de aplicaţie al modelului paideii și mai ales, acum cel puțin, ne aflăm înglodați, cultural vorbind, într-o masă amorfă şi plată, stătută şi primejdioasă, unde predominanţa conduitelor inteligente nu prea intră în calcul. Molozul ăsta nu poate fi înlăturat deocamdată așa că Paidea tre să mai aștepte oleacă, părerea mea.
Avem de muncă la limita de jos, la grajduri, unde pute, ne trebuie doar un nas rezistent.
Mda, pare simplu da nu-i așa.
Mă car, cu tot cu tema Paideii ăsteia în cap, și merg mai departe prin Oraș, ajung la Legere, acolo alt coleguț de media se relaxa la o cafeluță și mă agață din voleu. Intrăm direct în subiect pe tema nesfârșitelor concedii ale lui Iohannis - e clar că obositu ăsta e agent, își primește instrucțiunile în așa zisele concedii, cam ca Ponta în medical. Am stabilit că Ponta nu intră la pârnaie dar PSD se duce dreak iar Șova rămâne semivirgin, adică nici ăsta nu apucă pușcăria, că va turna tot.
Răcoare în sfârșit, se poate respira și chiar bea ceva.
Facem și noi o pauză de gândire.
Amicu meu îmi zice:
- știi că am primit niște mesaje de la interlopi din Spania și Italia?
zic:
- pe ce temă?
...păi cu ăștia, cu violatorii de la Vaslui.- zice el...
Interesant.
Zic:
- care-s mesajele?
Coleguțu zice:
- păi să vezi, cică s-a creat un fond de vreo câteva zeci de mii de euro, de premiere, pentru pârnâiașii care o să-i penetreze pe ăștia, pe violatori, vreme de șapte ani.
- Bună treabă, zic, facem și noi chetă, pe fond dacă vreo sută de mii de români cer pedepsirea pe bune a ăstora, deși judecătorii corupți și împuțiți deja i-au pus în libertate, poate găsim și niște moldoveni din partea ailaltă să-i și prăjească puțin în acid - metodă veche, de pe vremea lui Mendeleev ăl bătrânu, dar cu rezultate.
A rămas să punem la cale detalii, apoi am mai băut o bere și ne-am cărat fiecare pe calea sa.
Ideea de bază e că până și urdorile societății se pot mobiliza la o adică, fără nicio legătură cu Paidea, când se depășește o limită.
România este violată nu de azi de ieri, suntem batjocoriți în fel și chip, în grup sau individual.
Suntem călcați în picioare, jefuiți și scuipați. Foarte posibil e să nu reușim să ieșim din asta. Dar măcar pe ăia șapte îi putem arde...pentru început. Violatorii nu vor sex, vor violență. Le putem da, ăstora, violatorilor României, violență, cât nici măcar nu-și pot închipui...
Spartanii erau cei mai tari ghei ochei de pe Planetă. Au luptat oleacă și au dispărut din istorie. Modelul paideadic a rămas, chiar așa, mai pe la colțuri. Ne lipsesc, azi, doar armele și reacția...românii nu sunt Neam de acție ci de reacție. Le lipsesc, conceptual, armele intelectuale, dar și când le-or găsi, prin cufere, cu oleacă de frecangeală paideatică, poate se trezesc din somnul cel de moarte...