Cinci pagini din dosar, omise redării publice, pånă acum, ne oferă o incredibilă introspecţie în zăcămåntul uriaş al prostiei umane, în prăpastia idioţeniei în care se scaldă Vîntu şi Chirieac. Ani de zile, maşina de propagandă fesenistă l-a propulsat pe Chirieac în faţă, prezentat drept ziarist, cånd el era, săracul, doar un cercopitec decerebrat. În dicţionarul definiţiilor urbane a fi pielea p...lii este echivalent şi cu a fi un fel de p...ică frånaru’ sau de pulifric. „Analizele“ sale, consideraţiile sale politice, speculaţiile sale - aşa cum reies din convorbirea cu SOV, îl prezintă nud aşa cum este de fapt, un prostălău, un tembel afanisit, incapabil de orice fel de judecată la limita bunului simţ.

„SOV: - Cåt de sobru erai la telefon, mi-a generat impresia că ai måncat iar pe gratis.

Chirieac: - De unde? Eu am plătit masa.

SOV: - Pe bune?

Chirieac: - Da.

SOV: - Aaaa, de aia erai aşa întristat, aveai maxilarele încleştate, ha!

Chirieac: - Îţi dai seama, ha, ha! Îţi dai seama cum a fost. Să mănånc pe banii mei!

SOV: - Ce faci mă, Bogdane?“

Mai departe fripturistul Chirieac, obsedat să nu cumva să-şi plătească singur consumaţia, îi dă raportul lui SOV:

„Chirieac: Mâine se semnează cu liberalii.

SOV: - Da

Chirieac: - Şi cu UDMR-ul, deci se face guvern de largă respiraţie, cu Klaus Johanis premier, acceptat, semnat, băgat în documente, tot. Moralul la PSD este incredibil. Crin Antonescu va merge cu Geoană în tot Ardealul de mână şi va spune: Ăsta trebuie votat, nu altcineva. Şi ei sunt foarte încrezători că nu pot scăpa victoria, ţinând seama că ei merg pe structură, pe construcţie, pe....“

„Să nu-i scape lui Geoană vreo perlă din aia infernală“
Pe tema Geoană, Vîntu îşi exprimă temerile ca nu cumva prostălăul să nu comită „Vreo prostie din asta de te doare capul. Te doare capul 20 de ani după aia. În sensul să spună ceva, să-i scape vreo perlă din aia infernală“, dar Chirieac îl linişteşte că dacă o comite iarăşi Geoană - „dacă se întâmplă în corul general de băşini şi căcat nu se mai vede“.

„SOV: - Iar după ce au ieşit şi liberalii şi bozgorii astăzi, mâine la 1 (n.r. 1 decembrie 2009) semnează şi protocolul, din momentul ăla vin cu o variantă de construcţie care practic e cartea câştigătoare.

Chirieac: - Adică ne potolim cu scandalurile, ne apucam de muncă.

SOV: - Gata, asta-i majoritatea, ăsta-i guvernul indiferent ce se întâmplă. Şi asta e lovitură cumplită pentru...ferească Dumnezeu, dacă câştigă Băsescu, câştigă degeaba. Nu va disloca atâţia parlamentari să-şi facă alt guvern într-un termen decent. Într-o perioadă decentă de timp.

Chirieac: - Poate să facă Băsescu vreun giumbuşluc, adică să se prezinte cu Negoiţă în Parlament ca să pice şi să..? Nu.

SOV: - Păi cum să se prezinte Negoiţă în Parlament? Ca să se prezinte trebuie să fie şi Parlamentul acolo.

Chirieac: - Da. Asta mă gândesc că nu poate forţa Parlamentul să-l primească.

SOV: - Absolut. Nici pomeneală de aşa ceva. Majoritatea democratică are semnat protocolul, are prim-ministru, la revedere. Domnul  Băsescu e notar, ia pâinea de la gura fetei lui. Deci puterea în Romania s-a tranşat astăzi, exceptând mici turbulenţe. Chiar presupunând prin absurd că ar putea să mai câştige Băsescu alegerile, puterea n-o mai câştigă. Azi el a pierdut puterea.

Chirieac: - Da, ai o majoritate parlamentară stabilită într-un protocol, ai...

SOV: - Ai premier, toată lumea e de acord, s-a terminat, ce mai poţi sa faci?! Dacă după alegeri eşti tâmpit şi... acesta este viitorul guvern al României. Gata!

Chirieac: - Ştii ce mi se pare cu adevărat de excepţie? Şi îmi spuneai tu, când eu îl lăudam pentru iscusinţa politică, tu îmi spuneai: e un prost.

SOV: - Iar tu nu m-ai crezut.

Chirieac: - Da, nu te-am crezut. Domnule, aşa cum a jucat această chestiune, nu şi-a dat nici o şansă.

SOV: - Măi Bogdan, niciodată nu o să câştigi un război de unul singur împotriva tuturor. Nemţii au pierdut războiul, când au deschis al doilea front.

„De un an de zile, domnule, nu i-am văzut nici o iniţiativă“

Chirieac: - Aşa e. Absolut! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare... A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui FLORIN adevărul, nu?

SOV: - Da, evident.

Chirieac: - Adică dintr-un c.... imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.

SOV: - Măi, şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu BANCA AGRICOLĂ.

Chirieac: - Da.

SOV: - Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.

Chirieac: - Da, ştiu şi acest aspect.

SOV: - Da, bătrânelule.

Chirieac: - Păi era vreo 21 februarie. Eram la tine când ţi-a sunat telefonul să-ţi spună şi atunci te-ai supărat.

SOV: - Rău.

Chirieac: - Rău te-ai supărat. Da.

SOV: - Da.

Chirieac: - Dar l-ai scos şi chiar ... Nu ştiu, nu eraţi chiar prieteni în orice caz vă plăceaţi unul pe altul.

SOV: - Îşi vedea fiecare de bucăţica lui de pâine.

Chirieac: - Da. Iar acum, de un an de zile, domnule, nu i-am văzut nici o iniţiativă. Hai să spunem că a avut-o pe asta cu referendumul, domnule, mă aşteptam la mai mult... la...

SOV: - Tu nu te-ai uitat astăzi la REALITATEA, înseamnă.

Chirieac: - Astăzi, nu. Am avut numai întâlniri astăzi.

SOV: - Azi la REALITATEA a apărut o chestie, de pe site-ul prezidenţial, nu din altă parte.

Chirieac: - Aşa...

SOV: - În care comisia prezidenţială vine cu următoarea concluzie: «Parlamentul unicameral deschide calea către tiranie». E pe site-ul preşedintelui.

Chirieac: - Am văzut chestia asta. Nu ştiam că este de pe site-ul preşedinţiei.

SOV: - Da, e de pe site-ul preşedinţiei, în care comisia prezidenţială de analiză şi bla, bla, bla îi dă această chestie că un parlament unicameral deschide drumul către tiranie.

Chirieac: - Acum, parlamentul e obligat să facă legea, nu? Indiferent cine ar fi.

SOV: - E...

Chirieac: - E totuşi adoptată prin referendum, nu poţi...

SOV: - Şi care e problema?“

Cârmaciul dibaci şi lacheul turnător

După cum se vede, cei doi erau deja îmbătaţi de perspectiva înfrângerii lui Traian Băsescu, firitisindu-se reciproc că ce deştepţi şi plini de talente sunt ei, comentând complet pe lângă şi contextul politic şi evoluţia „războiului“, cum îi zic ei confruntării electorale. Realitatea a dovedit că niciuna dintre consideraţiile şi „analizele“ politice comentate de către cei doi chibiţi, mogulul şi lacheul său, nu s-au validat, iar cei doi trompetişti ai victoriei PSD-PNL şi-au înghiţit muştiucurile.

Vîntu ce se imaginează probabil în faţa oglinzii drept un cârmaci dibaci al naţiunii, s-a dovedit până în prezent doar somitate în ale prostiei, atât de tăntălău încât s-a prins cu degetele în utilizarea telefoniei mobile, iar Chirieac, datorită wikileaks, a fost deconspirat drept un cocalar turnător de doi bani, care dă din gură ca o baborniţă senilă oriunde i se plăteşte o masă, să mănânce şi gura lui ceva.

Prin ce împrejurare acest gen de personaj care discreditează până şi ideea de presă, cameleonic, unsuros, libidinoid cu atitudine de lacheu a ajuns să fie beneficiarul banilor statului, a unor contracte de zeci de milioane de euro, de la STS, SRI, MIRA?  Cum de impostura, aroganta şi non valoarea unei astfel de somităţi a jigodismului au putut ocupa şi ocupă încă non-stop spaţiul public, vorbind necontenit despre toate şi nimic?

Platforma de dialog politic badpolitics.ro, ce schiţează biografiile neromanţate ale actorilor publici, notează câteva dintre reperele biografiei lui Chirieac, înţelegând mai uşor cum de un astfel de pulifric a ajuns beneficiarul banilor statului român. Crescut de mic în borhot securistic şi de partid, de tânăr lansat tare pe UTC, ghid ONT în perioada 1984-89, colaborator şi ciocofonist al Sistemului, Bogdan Chireac a fost lansat după „revoluţie“ pe piaţa propagandei de partid, alături de colegii săi de la „Adevărul“ din vremea şobolanului rozaliu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Lelia Munteanu şi Marius Niţu, totodată asociaţii săi în firme din care au avut de câştigat, prestând din poziţia de trompetişti/gurişti ai regimului Iliescu.

Şi-au încasat banii scăldându-se zi de zi în hazna şi întreaga lor viaţă vor fi însoţiţi de duhoare. Cazurile milionarilor „de presă“ de tipul Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu au devenit un fel de revelator al stării actuale a presei româneşti, mai exact o imagine a ruinei breaslei devenite un fel de căcăstoare a mogulimii securistice de teapa lui Vîntu, patronul pentru care Roşca, Chirieac & comp prestează pe post de vidanjor. Alături de o serie întreagă de hurezeni, lingăi şi gibonii eolieni, ce fac parte din „corul general de băşini şi căcat“ - pentru a-l cita pe „analist“. Nu asta era o noutate, ci prostia behăitoare şi servilismul fără limită al acestor specimene, trepanaţi specialişti în excavaţii în rahat, deontologii lu’ peşte prăjit...