Purtător ba de cămaşa neagră a morţii, ba de cipilică evreiască, după ce a votat, în precedenta guvernare PNL-UDMR, de două ori alături, împreună, îmbrăţişat, încârligat cu UDMR-ul, "duşmanii neamului", după ce i-a lins mâna cârpei kaghebiste, Ion Iliescu, acum Vadim se poate lua de mână cu Mircea Toma, Remus Cernea, Gabriel Andreescu, corifeii mişcării de rezistenţă a sodomiţilor de pripas.
În data de 17.09.2009, Parlamentul unional (european) a adoptat o rezoluţie prin care cere Lituaniei să modifice o lege internă prin care minorii sunt protejaţi de propagandă homosexuală, bisexuală şi poligamă. Rezoluţia a fost adoptată cu sprijinul masiv al europarlamentarilor PSD şi cu cel al unor europarlamentari PNL. PSD-iştii au deja o tradiţie în a susţine la Bruxelles poziţii imorale aşa că nu mai reprezintă nicio surpriză votul acestora pro-homosexualitate. Lobby-ul european al homosexualilor, mai puternic şi influent ca oricând, a determinat plenul legislativului european să susţină o rezoluţie care condamnă şi critică Lituania pentru o lege recent adoptată, considerată de europarlamentari „discriminatorie“.
„Surpriza“, dacă se poate spune aşa, vine de la Tribunul neamului, Corneliu Vadim Tudor, atletul familiei etc., care a votat pentru homosexualitate, spre deosebire, spre exemplu, de mult hulita EBA, care a votat împotrivă.
O analiză asupra acestei situaţii ne-a parvenit via AlterMedia, o agenţie de presă online independentă.
Rezoluţia votată de Vadim şi restul pro-pidosnicilor se referă la „legea protecţiei minorilor“, care interzice promovarea relaţiilor homosexuale, bisexuale şi poligame având ca ţintă tinerii sub 18 ani. Parlamentul lituanian (Seimas) a adoptat legea în iunie 2009. Atât politicienii „progresişti“, cât şi lobby-ul civic al homosexualilor din vestul Europei au condamnat ferm decizia legislativului lituanian. Ca răspuns la criticile adresate de „corul progresiştilor“, preşedintele ţării şi-a exercitat dreptul de veto, însă parlamentarii lituanieni au decis ca aceasta să intre, totuşi, în vigoare în martie 2010.
Rezoluţia Parlamentului European (PE) a fost adoptată cu 349 de voturi „pentru“, 218 „împotrivă“ şi 46 „abţineri“. Pe lângă criticarea legii în sine, rezoluţia „mută mingea“ în terenul uneia din cele mai radicale instituţii afiliate Uniunii: Agenţia pentru Drepturi Fundamentale (FRA) este aşteptată acum să emită o opinie „avizată“ asupra legii şi a eventualului caracter discriminatoriu al acesteia. Cum FRA este una din grupurile de lobby homosexual cele mai virulente la nivel unional, e lesne de prevăzut care va fi „verdictul“. Din partea României, membră în grupul de experţi în drept al FRA (aşa-numitul FRA-LEX) este nimeni alta decât Romaniţa Iordache, preşedinta „Accept“!
Chiar dacă nici rezoluţia în sine şi nici opinia FRA nu vor obliga Lituania cu nimic (cel puţin, nu în mod direct!), puternicul lobby homosexual european se va folosi, cu siguranţă, şi de această ocazie pentru a mai face un pas înainte spre recunoaşterea unor „drepturi“ bazate pe „orientarea sexuală“.
Ţinta finală a acestei manevre politice diabolice, cu bătaie lungă, este înscrierea în textele tratatelor internaţionale a „orientării sexuale“ drept criteriu la fel de important cu altele precum rasă, sexul sau condiţia socială şi amuţirea, sub sancţiunea legilor penale, a oricăror critici la adresa comportamentelor sexuale deviante ca „infracţiuni de ură“ (hate crimes).
Procedura este simplă: orice atitudine critică este considerată periculoasă, orice persoană care refuză acceptarea acestui stil de viaţă pervers devine un potenţial criminal. În unele ţări precum Suedia, aplicarea legilor contra „hate crimes“ duce până şi la interdicţia recitării în public a unor pasaje biblice considerate de sodomiţi inacceptabile.
Iniţial, propunerea de rezoluţie, iniţiată de facţiunea liberală a PE era încă şi mai severă. Ea propunea iniţierea unei proceduri de o gravitate excepţională: sancţionarea Lituaniei conform Articolului 7 al Tratatului fondator al UE din 1992. Concret, aceasta ar fi însemnat suspendarea unora din drepturile Lituaniei ca stat membru al UE. Totuşi, parlamentarii afiliaţi Partidului Popular European (PPE, creştin-democraţii) au reuşit, în faza de scriere a textului proiectului de rezoluţie, să elimine din aceasta referirea la articolul 7 al Tratatului.
Rezoluţia „imixtiune în afacerile interne ale altui stat“?
Decizia PE ar putea avea influenţă şi asupra celui de-al doilea referendum irlandez pe tema Tratatului de la Lisabona. Acesta va avea loc peste câteva zile, întrucât irlandezii au fost siliţi de UE să accepte reluarea votului, după ce au respins o dată tratatul, anul trecut. Miza politică este majoră, o nouă respingere a Tratatului de la Lisabona putând gripa iarăşi „marşul triumfal“ al instituţiei globaliste.
Chiar dacă UE a făcut Irlandei, în încercarea de a obţine un „DA“ din partea populaţiei, unele concesii majore „precum promisiunea respectării protecţiei pe care Irlanda o acordă copilului nenăscut“ - unii observatori politici, citaţi de publicaţia „Friday Fax“ a Institutului Catolic pentru Familie, se tem, după această rezoluţie a Parlamentului European, de ce e mai rău.
David Quinn, director al Institutului Iona din Irlanda şi cunoscut susţinător al familiei tradiţionale, consideră că decizia PE excede autoritatea Parlamentului European şi numeşte rezoluţia „o intruziune fără drept în afacerile interne ale unui stat membru“.
Quinn şi alţi critici conservatori se tem că principiul non-discriminării, în mod particular acela bazat pe orientarea sexuală, este folosit pe post de „berbece“ pentru demolarea unor valori consacrate, precum libertatea religioasă şi drepturile părinţilor.
La vot, C.V. Tudor s-a făcut de cacao
În votarea acestei rezoluţii, blocurile politice şi-au confirmat, cu excepţii, opţiunile deja cunoscute: liberalii şi stânga (socialiştii, comuniştii şi verzii „ecologişti“) au votat în favoarea rezoluţiei, iar dreapta („popularii“ PPE, recent formatele „Europa Libertăţii şi Democraţiei“ şi „Conservatorii şi Reformiştii Europeni“ - desprinşi din PPE), euroscepticii şi neafiliaţii - „împotrivă“.
Din păcate, cel mai mare grup, cel al PPE, rămâne divizat, unii europarlamentari creştin-democraţi (în special francezi) „pedepsind“ Lituania prin votul lor.
Europarlamentarii români au votat în general conform aşteptărilor (şi orientării lor sexuale reale n.n). Reprezentanţii din partea PSD şi PNL, afiliaţi stångii şi respectiv liberalilor europeni, au votat în bloc „pentru“, la fel ca marea majoritate a euro-grupurilor în care sunt înscrişi. Singura excepţie: Norica Nicolai (PNL), care s-a abţinut bărbăteşte.
PDL-ul românesc îşi menţine, mai mult decât declarativ, orientarea de dreaptă, votând, împreună cu majoritatea PPE, „contra“. Evident, cu excepţia Monicăi Macovei, veche prietenă a organizaţiei româneşti de pederaşti şi lesbiene „Accept“. Elena Băsescu a votat însă „împotrivă“!
George Becali nu apare pe lista celor prezenţi la vot.
PD-L confirmă astfel votul majoritar dat împotriva rezoluţiei Catania, din iarna acestui an.
Dacă naţionaliştii europeni s-au pronunţat „împotrivă“, absolut stupefiant a fost votul a doi europarlamentari din partea partidului „naţionalist“ românesc PRM! C.V. Tudor şi Ciprian Claudiu Tănăsescu au votat PENTRU rezoluţie.
Specialist în scuipat acolo unde a lins, Vadim Tudor poate diversifica metoda, de acum încolo homosexualii oferindu-i oportunităţi multiple - poate să-i şi scuipe, să-i şi lingă - în cur, pe unde se iubesc ei, lor le place oricum.
Vivat Tribunul...