La nunta lui Roberta a venit mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată într-o rochie spartă în faţă şi în spate, de un roşu strident, cu spatele dezgolit, la botez a participat cu o mină pioasă la ceremonia religioasă, înveşmântată (termenul e relativ – că mai toate alea îi ieşeau pe dinafară) cu o rochiţă-furou gen camuflaj de panteră, în culoarea complementară a roşului – verde.
La nuntă s-a străduit să fie vampă, la botez a încercat o valenţă pietistă, la ambele evenimente purtând însă rochiţe cu un număr mai mic, deoarece tot felul de şunculiţe şi celulite se iţeau pe toate părţile unde cresc ele. Şi asta în condiţiile în care a avut grijă să anunţe presa avidă de informaţii extrem de preţioase că s-a străduit să slăbească 5 kilograme. Cum o fi arătat înainte să slăbească - se sparie gândul. Pe vremuri era o vorbă populară despre duduile trecute - “din spate liceu, din faţă muzeu” – la Udrea merge un update: “din spate muzeu din faţă – tot muzeu”.
Colăcelul de pe burtă, sânii revărsaţi de o consistenţă ce evocă „fermitatea” gelatinoasă a piftiei, aripioarele de celulită vădite, musculatura spatelui lăsată, toate acestea sunt mici detalii ce caracterizează o femeie ce ar trebui să-şi aleagă alt profil de candidată decât cel de vampă uzată şi fleoşcăită.
De exemplu poate modelul Timoşenko ar fi mai potrivit, ucraineanca a ajuns în topul politicii arătând relativ bine la o vârstă de duduie, cu codiţele acelea ale ei împletite. Bine, Timoşenko este blondă naturală nu vopsită, ca Udrea, şi mai sunt şi alte deosebiri, cum ar fi că ucraineanca nu a fost lansată în politică de vreun bărbat faimos şi tare în brand. Modelul politicianei din Ucraina este cu deosebire interesant, mai ales dacă avem în vedere că într-un final politică i-a oferit o binemeritată repausare, la puşcărie. Femeia fura de stingea, dar asta n-ar fi o noutate pentru mediul politic.
Pe de altă parte, dacă Elena Udrea vrea să obţină voturi arătând mai multă carne (şi mai puţină grăsime), ar trebui să facă nişte eforturi sporite pentru a arăta marfă, că deocamdată se încadrează mai degrabă la sectorul de galantar cu marfă degradată, alterată. Desigur şi marfa expirată este căutată de amărâţii homelles care se adună în spatele magazinelor în zilele în care vânzătorii aruncă la gunoi produsele care şi-au depăşit termenul de valabilitate.
Sunt nişte site-uri de specialitate care explică ce e de făcut, de exemplu când sânii au devenit ca două punguţe scofâlcite, de consistenţa răciturii de purcea.
„Când sânii sunt mai pleoştiţi decât în mod normal, probabil că au mult mai multă grăsime decât ţesut glandular care ajuta la menţinerea fermităţii. O altă cauză: ligamentele care susţin sânii ar putea să fi devenit mult prea întinse... cam la fel cum se întâmpla cu lenjeria veche.
Întrucât e un fenomen normal, nu exista multe metode prin care poate fi împiedicată căderea lor” (cum nu poate fi împiedicată nici gravitaţia principalul inamic al sânilor). Exista însă nişte mici remedii, paleative: „poarta o bustieră cu nişte cupe încorporate, care să prevină deplasarea, spune Susan Nethero fondatoare a unor magazine de lenjerie intimă şi autoare a unei cărţi numite „Discuţia sutienelor” (ce titlu tare, aş avea şi io nişte idei de titluri din astea, ca să devin celebru, de exemplu „Discuţia suspensoarelor”, sau „Monoloagele vecinului” – n. n). Revista de specialitate vine şi cu alte idei şi soluţii pentru femeile-purcică: „O soluţie mai bună: concentrează-te nu atât asupra aspectului sânilor tăi lăsaţi, ci mai ales asupra modului sexy în care te ajuta să te simţi. Poarta push-up-uri hoţ, iar în pat, bucură-te de poziţiile de sex care îi permit iubitului tău să-ţi stimuleze sânii, dar nu-i expun vizual atât de mult (doggy-style sau lingura)”.
Lectura acestor reviste de specialitate pentru femei poate produce adevărate revelaţii semantice. Nu ştiam ca expunerea vizuală a sânilor într-o poziţie exact ca aceea din imaginea cu Udrea în care se văd sânii până la buric, unde au ei tendinţa să se odihnească în cazul ei, se numeşte „doggy-style”. Practicarea „doggy-style” la biserică o fi având valoare electorală dar parcă nu prea cadrează cu momentul.
Cineva ar trebui să-şi asume rolul ingrat de a-i explica candidatei că nu este suficient să-şi construiască trepte de campanie utilizând momentele aşa numitelor rituri de trecere ci este nevoie şi de respectarea unor rânduieli.
În manualele şcolare pe vremuri erau atent reliefate temele literare ce surpindeau momentele esenţiale ale vieţii - naşterea, botezul, nunta, înmormântarea. Sadoveanu, George Coşbuc, Arghezi sunt câţiva dintre autorii români care au tratat minuţiuos aceste momente, oprindu-se asupra numeroaselor detalii ce ţin de tradiţie, de obiceiurile, de rânduielile strămoşeşti şi de regulile bisericeşti. Antropologii şi folcloriștii numesc aceste ceremonii "rituri de trecere" stări tranzitorii ce detensionează tensiunile specifice schimbărilor de statut. Un autor celebru, Arnold Van Gennep, a publicat cu mai bine de un secol în urmă o lucrare intitulată chiar „Riturile de trecere” unde se explică şi se identifică trei subsecvențe şi anume riturile de separație, ce preced nașterea, nunta și înmormântarea, de prag, în prembulul evenimentul ca atare și de integrare în noul statut în intervalul ce urmează consumării evenimentului. În ce priveşte obiceiurile româneşti i-aş recomanda Elenei Udrea şi staffului ei de campanie lectura unei cărţi de folos, scrise de Ion Ghinoiu - „Sărbători și obiceiuri românești”, apărută acum vreo zece ani, pe când duduia abia se lansa în politică şi probabil nu avea timp de citit.
Acum însă, dacă tot încearcă un racord electoral cu zonele de adâncime şi substanţă românească, participând la nunţi şi botezuri, lucrarea despre datinile noastre ar putea fi de folos maxim. Nu de alta dar mă aştept ca la viitoare apariţie electorală a Elenei Udrea, la o înmormântare de exemplu, că celelalte rituri de trecere le-a bifat, să o vedem pe vampă arătând ca Sonia personajul principal al operetei „Văduva veselă” (Die lustige Witwe) compusă de Franz Lehár la începutul secolului.
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084
