În urmă cu 24 de ani se contura o mișcare de rezistență împotriva agenturii KGB reprezentată la vedere de structurile FSN-ului moscovit al lui Ion Ilici Iliescu.
Mișcarea de rezistență se formase relativ ad-hoc încă din primele zile ale așa-zisei revoluții, imedit după Crăciun, când deja un număr de participanți cu arma în mână la evenimentele răsturnării lui Ceaușescu au înțeles că am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su. Iliescu fusese huiduit deja după sinistrele sale discursuri din Piața Palatului și de la TVR, unde se manifestase ca un stalinist ce-i reproșa lui Ceaușescu că „întinase valorile socialismului” – atfel spus se abătuse doctrinar, căpătase accente naționale, și mai ales respingea Moscova.
Au început să apară evidențele legăturilor clanului lui Ion Iliescu cu KGB și GRU, odată cu reactivarea generalului Militaru, Vasile Ionel, Caraman și alți 30 de generali prinși de UM 0110 că activau pentru serviciile rusești. S-a developat rapid și povestea „dizidenților”. Numeroase sedii ale Securității au fost atacate de agenți ai KGB deghizați în manifestanți iar cea mai atacată unitate a fost cea din perimetrul Sălii Palatului, Centrul de date unde se executa arhivarea electronică a fișelor și dosarelor secrete.
Cadrele KGB și GRU care au acționat în București au încercat din răsputeri să ajungă la sediile centrale ale contraspionajului pentru a puna ghiara pe dosarele agenților lor, pentru a-i putea conspira și utiliza în continuare, încă mulți ani. Astfel dosarul lui Ion Iliescu a dispărut ca și dosarul actualului patriarh, recrutat în mod clar de la o vârstă fragedă, vârstă la care se plimba ca Vodă prin lobodă în toată lumea – asta deși arhivele Securității scoase la iveală în ultimii ani arată că absolut toți „turiștii” prin țări străine erau colaboratori ai organelor într-o formă sau alta. Alături de globetrrotterul nostru din fruntea BOR mai circulau mulți globe trotteri – de la Nicolae Manolescu la Nistorescu, Sergiu Nicolaescu, Tatulici, Andrei Pleșu, Dinescu și Ana Blandiana – aceasta din urmă pășise în 84 de orașe ale mapamondului, pe banii CC al UTC, după cum aprecia chiar ea într-o prefață a unei cărțulii subțirele de poezele, tipărită tot via PCR. Coincidență, globe trotterii devin imediat după ’89 vectori politici, factori de influență publică, lideri de organizații ale „societății civile” cică, șefi de publicații.
Aripa KGB a Securității a înfiltrat sistematic absolut tot, după ce au anihilat și ucis un număr de 35 de generali și colonei ce aveau tangență cu structura de contraspionaj adânc conspirată ce urmărea și fișa agenții KGB din România. Miza centrală era una politică, Iliescu urma să pună în aplicare un plan de sovietizare a României la care lucrase N.S Dumitru, un profesor, la o primă vedere, intromisionat la vârf în FSN, komisar clasic de Ștefan Gheorghiu. Proiectul pus pe hărtie l-am avut în fața ochilor – era un plan complet de organizare a României pe model URSS, cu perestroika cu tot dichisul. Îl obținuse Sorin Roșca Stănescu printr-o legătură din Ambasada Franței. Franța a conlucrat puternic cu URSS-ul împotriva României în perioada respectivă.
A reieșit foarte clar că șansele de îndeplinire a planului sovietic sunt cât se poate de viabile, mai ales datorită faptului că Iliesu și FSN-ul avea o imagine bună în exterior și cu sprijinul dizidenților de mucava creați tot de ruși – printre care la loc de cinste, se număra Andrei Pleșu actual prezidențiabil, anul acesta, la vremea aceea prezentat „afară” cu un delfin ce cântă duios la balalaică sau la muzicuță sau la orice, pe melodii suave inspirate de Ion Iliescu.
Singura posibilitate de ciobire a imaginii lui Ilici era scoaterea la lumină a adevăratelor sale însușiri de criminal sanguinar bolșevic, pe care mironositul le ascunde sub ipocrita înfățișare de comunist de omenie, cică. Astfel s-a născut proiectul unei mișcări de împotrivire ce a culminat cu ceea ce s-a numit mai apoi Fenomenul Piața Universității.
Modelul manifestației a fost mai apoi preluat în întreaga lume, la Belgrad, la Sofia, în Georgia, în Ucraina, la Chișinău – ba chiar a sărit pârleazul european și a trecut și la lumea arabă, - așa zisele primăveri au preluat până și simbolurile grafice și sloganele manifestațiilor anterioare.
Pentru cei de astăzi ce tot vor să intre ca un fum, ușor, ținându-se de mâini, în cei de ieri, ce nu mai sunt, mulți nu mai sunt, prezentăm cronologia evenimentelor anterioare Pieței Universității urmând în perioada următoare să venim cu noi detalii, la 24 de ani de la activare unei îndelungate mișcări de rezistență națională împotriva invadatorului străin.
Cronologia evenimentelor
21 Decembrie • După o demonstraţie organizată de Ceauşescu, soldată cu proteste, pe străzile Capitalei tineretul demonstrează împotriva regimului comunist. Câteva mii de tineri, printre care numeroşi studenţi, se adună în Piaţa Universităţii, cerând înlăturarea regimului comunist, demisia conducerii statului, alegeri libere. Populaţia Capitalei este chemată la revoltă. Sunt ridicate baricade. Studenţi ai Universităţii participă, alături de colegi de la alte instituţii de învăţământ superior, alături de elevi şi de tineri bucureşteni, la demonstraţia din Piaţa Universităţii.
22 Decembrie, dimineaţa • Sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român este deschis cu cheia unică, specială, a lui Ilian Vlad. Este luat cu asalt. Familia Ceauşescu fuge şi, în aceeaşi zi, statul comunist se prăbuşeşte.
22 Decembrie, după amiaza • Profitând de entuziasmul general gruparea KGB controlată (Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman şi alţii) constituie Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN). Prin intermediul televiziunii, ai cărei conducători acţionează în complicitate cu agentura moscovită a CFSN, Ion Iliescu şi acoliţii săi se autointitulează conducători ai "revoluţiei" şi purtători de cuvânt ai insurgenţilor.
23-31 Decembrie • CFSN, sprijinit de TVR şi de presă comunistă (trecută rapid de partea "revoluţiei"), se impune în opinia publică drept reprezentant al "revoluţiei", reuşind să obţină adeziunea maselor populare • În facultăţile Universităţii apar primele încercări de organizare.
23 Decembrie • La Universitatea din Bucureşti, se mobilizează un grup de iniţiativă şi are loc înfiinţarea unei organizaţii studenţeşti naţionale, cu numele "Liga Studenţilor". Se trece imediat la organizarea la nivel naţional, cu filiale la nivel de institut de învăţământ superior.
25 Decembrie • Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt executaţi, după un simulacru de proces, în prezenţa reprezentanţilor CFSN – KGB.
26 Decembrie • Manifestaţie populară în Piaţa Palatului, cu o puternică participare studenţească. Se cere recunoaşterea Constituţiei din 1923 şi anularea "constituţiilor" comuniste. Prin intermediul TVR, conducerea FSN dezinformează grav opinia publică, chemând populaţia capitalei să riposteze împotriva demonstranţilor, acuzaţi că ar fi "terorişti". • Este folosită Doina Cornea de către Silviu Brucan pentru a da greutate acuzelor de terorism lansate la adresa studenților monarhiști – sau care doreau pe fond întoarcerea României la matca sa autentică, România Regală. Devine din ce în ce mai vizibilă adevărata orientare, neocomunistă, a FSN.
26-28 Decembrie • La apelul grupului pentru formarea Ligii Studenţilor se alătură numeroşi colegi din diverse universităţi din Bucureşti şi din tară. Se organizează alegeri în urma cărora se adoptă primul statut al LS şi sunt numite primele grupuri de reprezentanţi provizorii. Primele filiale ale ligii: Universitatea din Bucureşti, Institutul Agronomic Bucureşti, Institutul de Marină Civilă Constanța, Institutul de Educaţie Fizică şi Sport
Bucureşti, Institutul de Subingineri Constanța
30 Decembrie • La apelul unui grup de iniţiativă (aflat, cum se va dovedi ulterior, sub controlul CFSN), sunt invitaţi la Casa Studenţilor din Bucureşti, reprezentanţi ai organizaţiilor studenţeşti aflate în curs de constituire din mai multe centre universitare. Reprezentanţii Sindicatului Liber Studenţesc (SLS) din Institutul Politehnic Bucureşti impun participarea unui "moderator" în persoana unui profesor de "filosofie" (de fapt de socialism ştiinţific), dl. N.S. Dumitru, personaj necunoscut la acea dată (el se va remarca ulterior ca prim-vicepresedinte al FSN şi participant la invazia minerilor din iunie 1990). Obiectivul lui N.S. Dumitru şi al grupului de presiune de la SLS era formarea unei confederaţii studenţeşti naţionale subordonate Frontului Salvării Naţionale condus de Ion Iliescu şi Petre Roman.
1990, debutul mișcării de reacție
Ianuarie • În Bucureşti încep primele mitinguri împotriva "frontului", printre protestatari numărându-se numeroşi membri ai Ligii Studenţilor. Apare primul număr al ziarului "Glasul", periodic al Ligii Studenţilor (Redactor-şef Sorin Drăgan, student Facultatea de Limbi Străine, Universitatea din Bucureşti).
20 Ianuarie • O delegaţie a Ligii Studenţilor are un dialog cu conducerea FSN (Ion Iliescu, G-ral Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu). Ion Iliescu este invitat să participe la demonstraţia din ziua următoare şi să-şi precizeze public poziţia cu privire la orientarea ideologică a noului regim. CFSN respinge propunerile studenților de clarificare a atitudinii şi orientării politice.
21 Ianuarie • Prima demonstraţie organizată în Piaţa Universităţii, după Decembrie 1989. Cu prilejul trecerii a o lună de la insurecţia din Decembrie, se comemorează sacrificiul tinerilor şi se cere aflarea şi pedepsirea vinovaţilor. Liga deschide pentru prima dată Balconul Universităţii.
28 Ianuarie • Liga Studenţilor participă la demonstraţia iniţiată de partidele istorice. • Doi reprezentanţi ai ligii participă la negocierile purtate la sediul Guvernului care au dus la transformarea CFSN în Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN). Februarie • La invitaţia Ligii Studenţilor din Târgu-Mures o delegaţie din Bucureşti se deplasează la faţa locului în vederea medierii conflictelor ivite în relaţia cu studenţii etnici maghiari. Studenţii de origine maghiară resping participarea la constituirea unor organizaţii studenţeşti mixte, optând pentru formarea unei organizaţii proprii, pe baze etnice.
Februarie-Aprilie • Se cere aflarea adevărului despre morţii din Decembrie 89, sunt condamnate atitudinile neo-comuniste ale guvernanţilor, se cere o televiziune corectă, independentă.
18 Februarie • După demonstraţia din Piaţa Victoriei, elemente rămase neidentificate înscenează un "atac" împotriva Guvernului, atac menit să inducă în eroare, încă odată, opinia publică. În urma demonstraţiei, unul din liderii LS, Octav Fărcăşanu (Facultatea de Matematică) este arestat şi închis. Va fi eliberat, după câteva săptămâni de detenţie, în urma protestelor ligii şi ale profesorilor Universităţii. Martie •
Martie - Puternice demonstraţii de solidaritate cu populaţia română agresată în timpul luptelor de stradă din Tg. Mureş. La chemarea Ligii, mii de cetăţeni ai Capitalei se alătură studenţilor, cerând autorităţilor sprijin pentru românii din Tg. Mureş, atacaţi de grupuri de extremişti maghiari.
Luna martie a fost momentul unei încercări de forță a Budapestei care a fost gata gata să rupă România. Coeziunea internă a societății românești ce s-a arătat pregătită să meargă la luptă a dat peste cap planurile complotiștilor.
În luna aprilie încep un lanț de proteste la adresa FSN ce vor aduna mase de bucureșteni în stradă. Scânteia era aprinsă era nevoie doar de oxigen…va (mai) urma..
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084