O parte din cartierul Dorobanţi a fost construit de către bunicul ei. După care au luat tot comuniştii. Şi astăzi tot urmaşii acestora deţin o bună parte din fostul cartier al burgheziei medii a Bucureştiului. Dintre foştii proprietari doar o mică parte au reuşit să-şi redobândească casele furate, după îndelungate procese. Simona Niculescu se număra printre acei puţini urmaşi ai fostei elite a Capitalei, care a reuşit cu dârzenie şi hotărâre să-şi recapete casa de familie, printr-o sentinţă definitivă şi executorie din 2010, după zece ani de procese istovitoare şi alţi zece ani de proceduri şi jalbe pe lângă fostele instituţii ele statului comunist ce administrau casele şi proprietăţile naţionalizate. Despre Simona Niculescu Curentul a mai scris în câteva rânduri şi deoarece s-a remarcat prin câteva iniţiative ce au enervat la maximum pesediştii, cum ar fi proiectul unui program de luptă împotriva corupţiei administraţiei locale. Mişcarea de boicot fiscal, de împotrivire faţă de plata în bani a taxelor propunea achitarea contribuţiei faţă de bugetul local prin muncă, astfel încât să fie evitată mătrăşirea banilor de către autorităţile corupte.
Chestiunea a devenit temă de debate la nivel naţional, au sărit ca arşi pesediştii, disperaţi că ar putea rămâne fără banii oamenilor, “pulimea” cum le zice Sorin Oprescu, pupilul lui Ion Iliescu. Manifestul de la Băiculeşti lansat de Simona Niculescu a fost larg mediatizat şi a inspirat şi alte idei de boicot fiscal, în alte pârţi ale tări. Pe de altă parte şi povestea de familie, fabuloasă, a “franţuzoaicei” venite înapoi acasă a fost subiect de presă, istoria fiind relatată aici:
Cu sau fără legătură cu activităţile civice ale Simonei Niculescu a urmat şi o citaţie de Parchet, acum, pe o temă iniţiată acum vreo doi ani. Pe fond toată povestea începe printr-o sentinţă civilă cu nr. 1979/16.02.2001 pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti, rămasă definitivă din data pronunţării şi irevocabilă din 14/11/2010 în urma perimării apelului formulat de către Primăria Municipiului Bucureşti instanţa constatând nulitatea actelor de preluare a imobilului familiei bniclor Simonei Niculescu. Prin hotărâre definitivă obliga Primăria Municipiului Bucureşti şi S.C. Herăstrău Nord (deţinătorul casei la acea dată) a lăsa imobilul familie Simonei Niculescu în deplină proprietate şi liniştită posesie.
Prin sentinţa civilă nr. 1294/10.09.2010, Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a III-a civilă obliga Primăria Municipiului Bucureşti să restituie reclamantei în natură imobilul situat în Bucureşti, str. Aviator Teodor Iliescu, nr. 24. Prin soluţia din 22 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti respingea apelul Primăria Capitalei precum nefondat. Prin somaţie din data de 9 martie 2011, reclamanta cerea Primăriei Capitalei eliberarea deciziei de punere în posesie. Evident funcţionarii Primăriei, Administraţia Fondului Imobiliar, au sfidat hotărârea definitivă şi irevocabilă investită cu formula executorie şi au întreprins tot ce le-a stat în puţintă pentru a şicana proprietarul de drept.
Acuzată de sechestrarea unei pisicuţe!!
După sentinţa, chiriaşii, cu pile la Miliţie, au recurs la incredibile stratageme pentru a nu pune în aplicare sentinţa instantei. Seara, la ora nouă jumătate adjunctul secţiei 1 de Poliţie, personal, în civil, cu doi gealaţi alături a invitat-o pe Simona Niculescu, după ce îşi redobândise domiciul familial, la secţie, la declaraţii şi anchetă pe motiv că au primit o plângere că o pisică se afla în podul casei, sechestrată abuziv, chestie penală, cică. Nebunie. Se regăseşte în plângerea de la Curtea de Apel demenţa cu pisica. Au mai urmat şie alte secvenţe cu miliţieni, cu agenţi ai unor firme de pază, ameninţări de tot felul. Viaţa Simonei Niculescu a devenit un coşmar, după ce şi-a recăpătat casa. Foştii chiriaşi cu complicitatea evidentă a unor cadre corupte din Poliţie şi Parchet au purces la contraatac, intentând procese penale moştenitoarei de drept a proprietăţii. Din cauza nenumăratelor hărţuiri ce au urmat, mama Simonei Niculescu a suferit un accident cerebral. Simona Niculescu, a aflat în 2011, că a dobândit calitatea de inculpat fără a fi fost vreodată anunţată în mod legal de vreo plângere sau de învinuirile ce i se aduc, fără a fi putut beneficia de asistenţă juridică, fără contradictoriu, în totală violare a drepturilor garantate atât prin Constituţie, Codul de Procedură Penală şi articolul 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Simona Niculescu a fost „abordată” telefonic într-o zi de aprilie 2011, de la un număr ascuns, de către un domn ce a pretins că e procurorul Iliescu (!!) care i-a cerut să se prezinte urgent la Parchetul Judecătoriei sectorului 1 pentru a fi audiată fără a fi înştiinţată despre învinuirile ce i se aduc.
Ulterior a fost apelată de către o persoană care s-a recomandat precum agent procedural de la secţia 1 Poliţie, care a pretins că are un „mandat de aducere” împotriva sa insistând să se prezinte a doua zi la Poliţie pentru a fi însoţită la Procuratură „pentru a evita eventuale urmări, cum ar fi mandat de arestare”.
Pentru lipsa de folosinţă a casei familiei sale, drept obţinut în instanţă, în decembrie 2010, primăria capitalei a achitat 30 000 de euro Simonei Niculescu, recunoscând practic în mod direct vina autorităţilor în acest scandalos caz. Peste 67 000 de cereri de retocedare a unor imobile sunt depuse la Primăria Capitalei, dar în ritmul de până acum al soluţionării acestor cereri de către pupilul lui Ion Iliescu, Sorin Oprescu, s-a calculat că ar fi nevoie de aproximativ 170 de ani pentru rezolvarea acestora. Familiile celor 67 000 sunt de fapt adevăraţii bucureşteni, cei la a treia sau la a patra generaţie, între care mă număr şi eu de altfel, proprietar, prin familie, a unei părţi de oraş, inclusiv a unei suprafeţe unde se află acum sediul STS, instituţie amabilă care mă şi ascultă în contrapartidă cu ocuparea abuzivă a terenului.
Definiţia dreptului de proprietate conform Codului Civil prevede dispunerea de un lucru în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege. Este acel drept real care conferă titularului său posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra unui bun, exclusiv şi perpetuu, în putere proprie şi în interes propriu. Dreptul de proprietate este un drept absolut - conferă titularului totalitatea prerogativelor, adică posesia, folosinţa şi dispoziţia. Totodata dreptul de proprietate este un drept exclusiv, pentru că puterile conferite de acest drept sunt independente de orice alte puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv.
Marota lui Ion liescu şi a haitei sale de ticăloşi a fost tocmai proprietatea şi batjocorirea dreptului de proprietate. Chiar primarul general al Capitalei, este odrasla unui general de securitate ce a dispus abuziv de proprietatea altora. Nu e de mirare abordarea autorităţilor infestate încă de virusul neocomunist inoculat via FSN, PSD, USL etc. Cazul Simonei Niculescu este unul reprezentativ şi semnificativ pentru a măsura gradul de corupţie al aparatului justiţiei, unde străbate deja o rază de lumină, întunecată însă de pecinginea resturilor comunistoide.
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084