Columbeanu a cerut sancţionarea angajaţilor de la Agenţia pentru Protecţia Copilului pentru că „nu îşi îndeplinesc sarcinile şi obligaţiile pentru care sunt plătiţi“, cerându-i premierului Emil Boc să îi demită pe cei ce nu au decis în favoarea sa în cazul custodiei Irinei. Columbeanu a produs o mostră de pâră de tot hazul: „Cer cu respect şi umilinţă în calitate de părinte ca directorul general al acestei instituţii, care nu-şi face datoria, care nu ia în considerare rugămintea făcută de fiica mea, copilul meu nu are un domiciliu, conform actelor, are un domiciliu la mine acasă, copilul meu e neglijat de mama lui, care a plecat în străinătate; am solicitat acestei instituţii să apere interesul copilului meu şi să fie de acord cu plasamentul de urgenţă al Irinei la Izvorani şi, ca atare, solicit un pic de luciditate măcar din partea conducerii superioare, ca şi din partea autorităţii executive şi a şefului Executivului“. În plus, Columbeanu, ofticat că autorităţile nu au decis în favoarea sa încredinţarea custodiei fetiţei, cere demisia celor responsabili „pentru completa iresponsabilitate pe care o dau dovadă faţă de toţi copiii acestei ţări“.
Tataia Columbeanu, cel care s-a eternizat jumătate de secol în sediul Guvernului, a mers mai departe cu demenţa afirmånd că-i va interzice accesul Monicăi în Bucureşti - nu se ştie cum va proceda, va utiliza brevetul lui fie-su, cel cu maşinăria de turnat beton instant pentru a trage un gard de beton ca al lui Osama bin Laden în jurul compoundului Capitalei lu’ mă-sa?
Pe långă tembelismele lui Columbeanu pe seama nevesti-sii, la intrarea în sediul Guvernului a mai scos încă un porumbel, la adresa unor reporteri de la Realitatea, pe care i-a apostrofat că patronul lor nu şi-a plătit dările către stat. Brusc, Columbeanu a devenit preocupat de datoriile către stat ale lui SOV! Nu am niciun parti-pris faţă de Realitatea TV, ba dimpotrivă, dar ipocrizia fără de margini a acestui homuncul întrece orice limită. Păi cånd a semnat contract cu Realitatea TV, în martie, pentru a-şi deversa zoaiele vieţii pe sticlă, contra-cost, nu-i puţea televiziunea excrocului rău platnic de Vîntu? Şi de cånd a ajuns Columbeanu un model de afacerist preocupat de treburile statului, cånd el face parte exact din gaşca profitorilor sistemului comunist, care au jecmănit cåt le-a stat în puteri statul romån?
Piticania plină de spume este o beizadea comunistă care şi-a clădit Ranch-ul de la Izvorani pe banii făcuţi via bunicuţul comunist şi avar, Ion Columbeanu, care a activat în toate executivele Romåniei, a trecut prin 16 guvernări, director în cadrul Secretariatului General al Guvernului între 1953 şi 1998, adică din timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej pånă în mandatul lui Victor Ciorbea, rămånånd şi după aceea pe post de influent funcţionar guvernamental pånă în anul 2002, într-o poziţie care i-a permis să afle unde, cum şi pe ce se cheltuiesc banii din bugetul statului, jecmănit în beneficiul celor cåteva sute de miliardari apăruţi peste noapte în Romånia postdecembristă susţinuţi de tentaculele caracatiţei politrucilor de partid, renuvelaţi în „capitalişti“ care-şi datorează luxul şi celebritatea sistemului corupt neo-comunist întemeiat de Ion Iliescu.
Ipocrizie şi paranghelie mediatică
Fiu de ştab comunist, copil de bani gata, Irinel Columbeanu se bucura de toate avantajele pe care le aveau copiii de nomenclaturişti şi făcea parte dintr-o gaşcă de beizadele strånse în jurul mezinului familiei Ceauşescu, Nicuşor, alături de Jean Maurer, fiul fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Mădălin Voicu şi Serghei Mizil, fiul „numărului doi“ din Comitetul Central, Paul Niculescu Mizil.
Mai nou, se pretinde şi tătic model îngrijorat de soarta fetiţei, lăsată de Monica în grija surorii ei, prostituată, după cum o caracteriza tatăl lui Columbeanu. Dar cånd Columbeanu junior i-a semnat procură Monicăi pentru a pleca cu fetiţa în Statele Unite nu-l lovea dorul? Nu-l apăsa grija fetiţei? Sau accesul la cheiţa tigăncuşei - încă ofertantă - îi mai domolea grijile?
Acum Irinel Columbeanu a mai depus o nouă cerere de custodie a Irinei, la Judecătoria Buftea, în care stipulează că vrea să îşi ia acasă fetiţa ori de cåte ori Monica este plecată. Această cerere vine drept răspuns la acţiunea Monicăi de a o numi custode pe sora ei, Ramona Gabor. Irinel susţine că Monica Columbeanu a dispărut fără urmă - şi, mai ales, fără să-i dea lui raportul - şi că şi-a lăsat copilul în grija surorii sale, Ramona Gabor, în baza unui document de predare-primire, document tipic de predare a mărfurilor, de care a aflat abia vineri, deşi este datat 2 mai. Conform actului, Ramona Gabor este bona Irinei pånă pe data de 15 mai.
Omul acesta, îndopat cu alcool şi antidepresante, şi-a pierdut uzul raţiunii. Irinel mai pretinde că este scandalizat că Irina - fetiţa sa şi a Monicăi - nu a mai fost la grădiniţă trei zile, dar timp de două luni cåt a fost la el, la Izvorani, iar fetiţa nu a fost la grădiniţă nu era deloc lovit de îngrijorare.
Aruncată între consumatorul de Xanax şi alcool, după cum zice Monica şi prostituata ţigancă, micuţa Irina este adusă, de la o vårstă fragedă, în atenţia mass-mediei, postată pe Youtube, aruncată între Scylla şi Caribda, cum ar veni, deşi numai tragedie antică nu este dramoleta Piticului şi-a Caprei Deşelate.
În timp ce rufele soioase ale „familiei“ sunt aruncate pe sticla televiziunilor, unde se zvåntă lăsånd dåre maronii, ratingul tăticului pe care l-a apucat iubirea de tată la bătråneţe creşte (şi) pe seama fetiţei, transformată în instrument de tăticul cel obsedat să-şi vadă mutra la televizor, în toate ipostazele posibile, şi cånd îi acordă, galanton, o felaţie Monicăi, şi cånd se freacă cu nişte paraşute delabrate în piscina de la Izvorani, şi cånd se face schimb de salivă cu „ţiganca prostituată“, penibil, oribil şi hidos atårnat ca un cårnat de Moni pe malul mării, la vedere.
Dezgustătoarea dramoletă de Dåmboviţa îşi urmează cursul, ridicånd la noi cote de abjecţie aşa-zisa viaţă mondenă, a crailor fanaţi, pigmei hidoşi cu curve minore la breloc, atårnate pe post de breloc sau ţinute în lesă ca animăluţe de companie, telenovelă greţoasă ce alimentează insaţiabila foame de basme autohtone. Basmul cu piticul cel uråt, bogătanul Partidului Comunist şi ştorfica frumuşică, luată din stradă, de la ţară, şi făcută, odată cu majoratul, doamnă de Ilfov, a intrat însă în faza demenţei degenerative, o paranghelie mediatică ce capătă duhoare de tumoare.