George-Roncea.ro

Aşa-zisele partide politice de astăzi de fapt nici nu prea sunt partide, ci mai degrabă cluburi de bizniz – de jaf adică, ce alcătuiesc aceeaşi Partidă. Partida rămâne neschimbată orice ar fi, iar partidele alcătuiesc o Rotativă, un agregat al Democraturii, care prin rotaţie îşi asigură pârghiile puterii, ca să dea maselor oarbe senzaţia de joc “democratic”. “Stânga” şi “Dreapta” sunt ficţiuni, reluări pentru pulime a jocului de-a iacobinii şi girondinii...
Nimeni nu ştie care este aia stânga acum, de exemplu, ca USL care trăiește încă este o strutzo-camilă, teoretic formată dintr-un partid afirmat de stânga - PSD, unul pretins de centru - PC (ha ha ha ha - nota mea).
Iar formula inițială a USL era încă și mai la mișto, conținând un partid, cică, istoric, de dreapta - PNL, (dar de fapt formaţiuni extensie ale unor aripi ale bătrânei DSS). Nimeni nu ştie clar nici ce este aia dreapta, dar iată se alcătuieşte deja o Noua Dreapta, din același PNL, fost la USL și...PDL, aripă a FSN, un partid care încă poartă trandafirii internaţionalei socialiste, plus grupări create cică la firul ierbii, dar iarba aia e iarba dracului, udată la rădăcina ba de un penal ca Pinalti ba de mai ştiu eu ce Duduie, tot penală, gen Udrea. Aceste grupări au şi ele (acelaşi) trandafir ofilit la butoniera, ideologic şi simbolic vorbind, trandafir crescut în haznaua umplută cu mizeria lui Soros. Vidanja are şi o adresă, la GDS, nod de reţea securistică. Însă aici este o reţea în Reţea. Sunt personaje care şi-au disimulat ori schimbat succesiv etnia, convingerile politice, cetăţenia şi cariera, cum a făcut-o familia lui Patapievici şi el însuşi de altfel. E plin de mici patapievici şi de mici tismăneni pe acolo, deşi Tismăneanu nu apare la vedere în gaşca GDS, că n-are nevoie, el are mult mai de sus, de la Malcom Hoenlein direct, un caz de funcţionare pe “spaţiu”.
Neamtzu/Tismăneanu/Pleşu/Mălureanu (ăsta de la urmă e un cretin de securist care atâta ce i-a urmărit pe iehovişti că a devenit iehovist, el e tatucu’ lui Pleşu), plus MRU/Soros/Pleşu și noua haită de așa ziși dreptaci sunt noile figurine de pe tabla de şah politica, clămpănitorii scoşi în fatza prin artificii de PR, cărora li s-a croit câte o legendă numai bună de livrat opiniei publice amatoare de basme.
Nu degeaba Patapievici, într-un lung serial publicat într-un oficios al reţelei, EVZ, dezvăluia interesul enorm al Reţelei în captarea hearts and minds, bătălia pentru opinia publică. Bătălie pe termen lung, care include toate mijloacele dezinformării, căci miza se întinde pe generaţii. Este o operaţiune foarte scârboasă tipic kaghebistă iar membrii acestui centru ideologic falsificator au ca sarcina, ca obiectiv, “prelucrarea istoriei” noastre recente, printr-o aşa zisa “normare” a temelor istorice inclusiv a temei cea mai arzătoare: tema comunismului.
Normativ impus de ei, şi de grupul lor care are target ascuns. Ascuns pentru marele public şi mai ales pentru noile generaţii, deoarece copiii, noile generaţii, nu trebuie să afle (îşi doresc ei), cine a construit de fapt premisele hecatombei comuniste, cine a distrus popoare întregi, cine a golit de resurse pământul celor invadaţi. Cine stăpâneşte trecutul stăpâneşte prezentul, cine stăpâneşte prezentul stăpâneşte viitorul, parcă aşa spunea Orwell în “1984”. Ca fost comunist la baza ştia el ce ştia. E un război informaţional în toată legea care are că miza ocuparea hearts and minds – captarea opiniei publice şi înlăturarea oricărui factor sau vector de informare care ar putea, fie şi din greşeală să scoată pe masă, la vedere, Adevărul.
Pe săraca opinie publică s-au făcut experimente care mai de care mai dubioase.
Şi Patapievici şi Ungureanu au fost scoşi din anonimat prin aşa-zise scandaluri livrate opiniei publice, ce implicau SRI-ul, orchestrate din spate de Măgureanu, şarpele cu ochelari. Şi Patapievici a fost prezentat ditirambic că Cel Întâi Venit, un fel de Mesia, mai ales de către Reţeaua de afară, şi acum îmi amintesc cât de vechi testamentar îl prezenta madame Lovinescu pe Patapievici asta, “fizicianul” talentat la măscări. Gabriel Liiceanu îl ridica în slăvi pe micul neica-nimeni în termeni ce amintesc mai degrabă de o relaţie amoroasă sfârşită în coitus interuptus: „Cum să îmi iert ca în prima instanţă am ratat rendez-vous-ul pe care altcineva mi-l dăduse scoţându-mi în fata ocazia care îţi purta numele? Că m-ai surprins somnolent şi nepregătit pentru această primă întâlnire? “... teribil. Probabil că în timp ce scria acest răvaş despletit, Liiceanu îşi dădea şi cu cremă pe întregul său corp atletic, de efeb grec, cum povestea el în editorialele sale remarcabile.
Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii unei cercetări sereistice pe seama neica nimeniului de Patapievici de către "căpitanul Soare" (nepotul marelui şef de la divizia C, Ovidiu Soare, belit apoi şi râs din SRI, chiar de unchiu’ sau, aruncat pe drumuri) avea să-l scoată pe ipochimen din anonimat. Legenda – basmul – era scris în termeni simpli, ca să nu se confuzeze pulimea: Patapievici asta, din târguşorul Iaşiului, era extrem, dar extrem, extrem, extrem, groaznic de periculos pentru Iliescu şi a sa putere fesenistă/kaghebistă cripto-bolșevică, aşa că tocmai d’aia, că se temea de moarte de periculosul “fizician” de provincie, care lăsase baltă de fapt fizica, că era prea complicată şi scria de vreo cinci ani în anonimat total, pe ici pe colo, SRI-ul cel Rău al lui Ilici şi Şarpele cu Ochelari au sărit la gâtul Extrem Extrem de Periculosului Patapievici (EEPP – nume de cod).
Bine, de fapt, nici n-a fost vreo săritură la gât ci un amărât de căpitan a fost trimis să pună întrebări vecinilor. Un Vecin de Bine, curajos şi anticomunist, desigur, a anunţat Presa (cea Independenta şi Periculoasă, de asemenea:)). Extraordinar ce proşti sunt sereistii ăştia, nu pot afla nimic despre nimeni decât interogând vecinii:)... nu-i fanny?... Cum necum, pulimea a înghiţit găluşca, nu şi-a pus mai nimeni întrebări excesiv de complicate, iar Căpitanul Soare i-a dat legitimitatea politică anonimului EEPP. Haioasă poveste, nu-i aşa? Mare meşter la basme, snoave şi poveşti pentru popor a fost şi Iliescu asta, ca nimeni altul...
Cine îşi imaginează că Măgureanu făcea ceva de capul lui, autonom, fără voia ori ordinul lui Ion Iliescu, este ori vreun naiv fără leac ori un tâmpit fără leac. Iliescu a jucat şi joacă mereu un rol, mai ceva ca un artist de teatru, poarta nenumărate măşti, joacă şi cu albele şi cu negrele, inventându-şi, când a avut nevoie până şi Opoziţie sau opozanţi. Cei care şi-au permis obrăznicia de a se “autonomiza”, chiar dintre partenerii săi de ticăloşii, cum ar fi Stănculescu, Petre Roman sau Adrian Năstase, s-au ales fie cu puşcăria fie au fost călcaţi în picioare mărunt, ca să priceapă pulimea cine-i şeful.
Cei care îşi închipuie că Băsescu l-a belit pe Năstase se înşeală profund, Băsescu a fost doar instrumentul, în realitate belirea lui Năstase, la origine, a fost opera unui colectiv coordonat de Hrebenciuc, la ordinul direct al lui Iliescu. Ei sifonau către presă toate mânăriile lui Năstase şi tot ei au găsit mijloace juridice pentru a-l înfunda. Evident, nu din motive de deontologie justiţiară ci la ordin. Un colectiv profesionist, am cunoscut şi eu cândva unii dintre membrii micii organizaţii – unul ditre ei acum se ocupă intens de SRI.
Iliescu, folosindu-se de reţeaua din servicii a mânarit nu doar alegerile, încă din 1992 ci şi mai toate procesele politice, fie la modul vizibil, brutal şi grosier, aducând minerii/ciomăgari când a fost nevoie fie prin alte acţiuni tipice manualului NKVD. Întregul Sistem, adus de ruşi la conducerea statului român a fost controlat strict via Moscova, după uciderea de către Iliescu a părinţilor săi adoptivi - pentru cine nu ştie Elena şi Nicolae Ceauşescu i-au fost ca nişte părinţi, de mic - până să afle Ceauşescu ca lindicul era manevrat de ruşi, care-i băgaseră mortul în casă.
Mortul i-a lichidat, când i-a venit ceasul să învie ca un zombie în conservare şi a condus cu mână de fier toate instituţiile de putere, mai ales SRI-ul, infestat până în gât cu cadre la rândul lor scoase din conservare de către KGB. Cadre de vârf al SRI-ului, au jucat pe lângă fişa postului mulţi ani de zile, contribuind nu doar la Marele Jaf Naţional ci şi la manipularea şi intoxicarea opiniei publice având un aport important la proiectul Marii Tâmpiri Naţionale. Manevra de intoxicare utilizată în cazul Patapievici, de scoatere pe piaţa via “scandal” SRI a fost reutilizată.
Identic s-a procedat şi în cazul Ungureanu, unde cică tot inabilitatea SRI l-a propulsat public. “Profesorul” Măgureanu, fostul coleg al lui Tismăneanu la Ştefan Gheorghiu, unde ambii profesau ce ştiau mai bine, materialismul dialectic, a devenit după “rivoluție” expert în scandaluri cu efect pe media – vezi celebra Terasa Anda, (unde apare și...George Scutaru, strateg actual al lui Iohanis) utilizând cu delicatetze Baza de Date sortată şi pusă la dispoziţie de Securitate, unealtă a boilor PCR care le-a venit în cap ca grebla (boilor, că după aia grebla a fost de folos şmecherilor).
Întreg patrimoniul creat prin munca sclavagistă a românilor sub comunişti a fost risipit – de fapt împărţit între ei, de către securiştii/kaghebisti care au mirosit “Schimbarea” şi activiştii Reţelei kominterniste. O halcă consistenţă a patrimoniului românesc a fost aruncată şi Străinătăţii, ca să-şi asigure hienele autohtone liniştea devorării hălcilor rămase din Romanika.
A mai rămas însă câte ceva de hăcuit/destrămat/jefuit. Iar pentru desăvârşirea “lucrării”, se acţionează de pe acum, profesionist, pregătindu-se “schimbul de mâine”. Tot “Ei” între ei vor juca jocul. Până una alta asistăm neputincioşi – cei care mai avem ochi de văzut – la edificarea unei noi Rotative – în care “Ei” candidează între “Ei”...
Ce blestem apasă oare asupra romanilor, se întrebă retoric Băsescu, în 2004, în faţa lui Năstase, de sunt forţaţi să aleagă mereu doar între niște comunişti? Parafrazând, mă întreb şi eu oare la ce next level de blestem am ajuns astfel încât să vedem, la un deceniu după panseul memorabil al lui Băsescu, ca românii au avut de ales doar între doi draci, unul mai bălţat ca altul – scoşi din tolba Securităţii - ca să completez, ca şi marea majoritate a tuturor actorilor din politică (ei chiar asta fac, joacă roluri, Regizorul îi distribuie cum vrea muşchii săi).
Faţă de “performanţele” acestei clase politice, în ultimii 20 de ani, românii au protestat pe tăcute - nu mă refer la “rivuliționarii spontani” plătiţi de Hrebenciuc -, boicotând Statul român, refuzând să mai participe la orice are de-a face cu statul şi reprezentanţii săi, abandonând practic România. Un sondaj recent arata că 11 milioane de romani ar pleca pe loc oriunde ar vedea cu ochii şi mâine dacă ar avea mijloace să se care, să părăsească ţara asta ajunsă cum a ajuns exclusiv din cauza factorilor politici şi instituţionali. Ar mai rămâne în România doar pensionarii, care sunt oricum pe moarte şi copiii pe care nu i-a întrebat nimeni nimic.
Când eram copii, era foarte la modă un cântecel despre cum vom fi noi în anul 2000, se organizau şi concursuri de desene în şcoli cu închipuirile noastre de copii despre viitorul nostru. Îmi amintesc şi acum cu cât entuziasm şi inocență desenam o Românie minunată. Paradigma viitorului din mintea noastră ignora managementul dezastruos al regimului comunist şi mai ales făcea abstracţie de răul absolut reprezentat de Securitate, cea mai trădătoare instituţie, cea mai parazită dintre toate instituţiile “statului”, o malefică concentrare de ticăloşi de cea mai joasă speţă. Profitând de informaţiile culese din vieţile oamenilor, profitând de avantajul accesului la bani şi resurse, un grup de aproximativ 6000 de securişti de frunte, organizat militar şi ierarhic a pus mâna pe tot imediat după uciderea lui Ceauşescu, au jefuit sistematic toată averea strânsă prin munca de salahori a românilor în câteva generaţii. Toţi cei din Top 300 de miliardari dar şi mulţi alţii la fel de bogaţi - dar mai puţin vizibili, au avut de-a face într-un fel sau altul cu Reţeaua.
Securiştii au infiltrat tot, până şi PNT-ul a fost de fapt fondat de nişte securişti, care lucrau la MAE, (asta în caz că nu-şi aminteşte nimeni, îmi amintesc eu bine de tot - şi dl Petrina, un bun lucrător de altfel, în munca de birou). PNL-ul a fost de la bun început locul de adunare predilect al securiştilor, care aveau nevoie de un paravan “istoric” pentru a-şi camufla arghirofilia, pofat nebună de bani. Toate generaţiile şi speciile de securişti se înghesuiau în PNL încă de la fondare - de la duduia căpitan Câmpeanu, soţia dobitocului de Câmpeanu, bine cunoscută în emigraţie pentru valentele sale securistice, la căpitanul, tot de Securitate, Viorel Cataramă plus agenţi de la DIE, gen Patriciu, ori surse SMB, gen Tăriceanu.
Securiştii lui Iulian Vlad, (ca prin minune singurul neatins de “accidente” ca şi mulţi dintre foştii colegi, mai ales dintre cei pe contrainformaţii) rămaşi cu toţii pe funcţii de conducere în SRI-ul lui Măgureanu au bobinat toate șmenurile şi combinaţiile de jaf din perioada anilor ’90, când s-au acumulat averile, de la Caritas, la Banca Religiilor, de la SAFI la Banca Dacia Felix, de la SOVInvest şi FNI la Gerald şi BID şi Bancorex plus încă vreo şapte bănci mătrăşite cu tot cu banii oamenilor, asta dacă vorbim doar de șmenuri la vedere.
În rest, prin aşa-zisa privatizare, începând din 1992, organizată de mânutza dreaptă a lui Ion Iliescu, Emil Dima, crăpa-i-ar inima în el, că e şi acum om politic la PSD, s-a “redistribuit” avutul naţional - miile de întreprinderi, pădurile, licenţele de exploatare a subsolului, minele, flotă, gazele etc în beneficiul Găştii, a celor care au parazitat ca nişte căpuşe toată economia României, gaşcă de cadre strâns unită în jurul lui Ilici, că nu degeaba bastionul FSN-FDSN-PDSR-PSD a fost SRI-ul plus Armata “naţională”.
Instituţii infestate de agenţi şi vectori antiromâneşti ce purtau totuşi, la mişto, uniforme româneşti. Aceasta haită în uniforme, a distrus totodată tot ce puteau distruge, inclusiv şi mai ales instituţia armatei, învăţământul, cultură, au destructurat şi paradit tot ce putea adăposti spirit românesc şi identitate naţională.
Securiştii “patrioţi”, cu miile, s-au pus în slujba inamicului străin, a celor pe care îi documentaseră până în ’89, pe care îi ştiau bine şi uite aşa au făcut o horă, au dat mâna cu mâna agenţii străini şi autohtonii noştri “apărători ai neamului”, cum le place să li se spună - şi cum li se şi spune de către anumiţi bloggeri cu gura plină, alimentaţi cu deşeuri din tolba unor bătrâni securişti perverşi care tot lustruiesc imaginea Securităţii “patrioate” în ultima vreme, de te ia vomă...
Marga, aceasta lepădătură de rusofil comunistoid, securist la bază, profesor de marxism leninism, ca şi Tismanenanu sau Măgureanu, (adică oameni fără nicio meserie de fapt, agitpropi) este cel care a nimicit prin aşa-zisa reforma din 1998, tot învăţământul românesc. În paralel, alte cete de securişti au organizat instituţii media de tâmpire naţională, de la ProTv la Antene, care au vărsat atât căcat în creierii romanilor încât i-au tâmpit de tot, i-au transformat în legume, milioane de lobotomizați, buni doar pentru sclavie şi pentru ziua votului.
.
Şi o menţiune aparte despre Adrian Sârbu...
.
Merită o menţiune aparte Adrian Sârbu, idiotul criminal care îi cerea dinamită lui Stanculescu ca să arunce în aer balconul Universităţii, în mai ’90, că nu mai suporta că spuneam public, noi studenţii, despre ei, securiştii, că sunt cu toţii trădători şi kaghebiști împutziti.
Sârbu a creat o reţetă şi o bază de cadre, a pus la cale o formulă anume de cretinizare televiziuala care a fost preluată apoi de către toţi ceilalţi. Absolut toate televiziunile securiştilor, au la baza personalul şi reţeta lui Adrian Sârbu, acum multimilionar impotent care se serveşte de ceaiurile lui Guru Bivolaru pentru a mai putea să o fută pe o pizduca angajată la el la Protv, mai tânără cu vreo 30 de ani cel puţin. Ăştia sunt căcaţii ăştia de securişti acum, nişte labagii impotenţi, obsedaţi de bani şi sex însă, ca adjuvante pentru putere, obsesia lor principală.
Televiziunile lor au ajuns să conteze mai mult decât toate aşa-zisele partide politice la un loc. USL-ul nu a existat nicioată, a fost o ficţiune, de fapt nucleul ideologic al acestei alcătuiri se afla la Antene. Vectorii media, ca şi în anii ’90 au ajuns pivot politic major. Aşa cum ziarul România Liberă, capușată tot de securişti/kaghebiști a fost propteaua unei aripi politice de securişti de un fel, iar Adevărul era propteaua aripii politice cu securişti de alt fel. Tot la fel și voma de revistă a lui Vadim, creată de Andrei Pleșu și Petre Roman a ajuns baza de lansare în politică a poponautului sonat, cu fir scurt la Tel Aviv – dacă vă mai amintiți episodul Arad Eyal și Nati Meyr.
Singura problemă, rezolvată cu ciomegele şi cu mitralieră, a fost distribuţia puterii şi contestarea acestei distribuţii de fraierii din stradă, de studenţi, deveniţi şi ei, datorită jertfei şi participării la evenimentele din decembrie, factor de influenţă şi voce politică. Etichetaţi drept legionari, de Iliescu, toţi cei care au organizat manifestaţia maraton din Piaţa Universităţii sunt şi azi etichetaţi la fel de supapele Corpului kominternist clădit de Brucan şi Soros la GDS, nod de reţea securistică. Atunci, în anii ’90 după ciomăgeala şi represiune militară, securiştii s-au grăbit să înhatze totul rapid, să nu cumva să vină şi hienele de afară în număr prea mare, să hăcuiască ce rămăsese din trupul României.
În etapa de acum, când javrele din primul val de securişti au ajuns la pârnaie, ca Adrian Sârbu, labagiu impotent cu părul alb şi cu bale la gură, s-a trecut la faza de reconsolidare a puterii politice şi a averilor, pentru generaţiile următoare de lepre, puii năpârcilor, cei care îi vor scuipa în gura pe copiii noştri, din goana limuzinelor de lux.
Iar ca treaba să fie cât mai simbolică şi mai clară, au fost scoase tot nişte momâi la vedere, “candidaţi” ce aparţin aceluiaşi Agregat. Un loc de vârf a căpătat desigur un reprezentant al Noului Val de securişti, Ungureanoviciu, de provenienţă, la baza bazei, ca şi Alina Tatiana Muingiu, din raionul Bălţi, îndesat pe vremuri cu evrei bolşevici, o zonă interesantă a fostei Basarabii ocupate de rusoi...
... e o poveste fără happy end, mai degrabă o neverending story, una de coşmar...