A+ A A-
05 Mai
Voteaza acest articol
(0 voturi)

Mimi-Elan, partener la B1 cu fosta nevasta a lui Nicu Ceausescu

Zilele trecute, Elan, cunoscut şi sub numele delicat de Mimi, a ţinut să iasă din nou în faţă, ca păduchele pe frunte, cum se zice în Moldova sa natală, pentru a anunţa ritos boborul că el este mai nou şi asociat la televiziunea B1 TV, chiar în cadrul talk-show-ului moderat de Robert Turcescu, un foarte elastic utilizator de batistă capabil să ajungă şi la hidrant simultan, din şpagat.

Elan Schwartzenberg, din postura de nou proprietar al Realitatea TV, l-a invitat pe Turcescu să „verifice cu domnul Bobby Păunescu si cu domnul Oancea că are acţiuni la B1 TV“, iar Bobby Păunescu a declarat la råndul său că Schwartzenberg a preluat 10% din acţiunile News Television Romania, care deţine 50% din B 1. Elan a devenit astfel un mogul media multilateral dezvoltat, coleg cu fosta şefă a pionerilor, o adevărată Goebels în miniatură, Poliana Cristescu, cea care participă la dezvoltarea multilaterală a societăţii socialiste, prima nevastă a lui Nicu Ceauşescu, acum devenită micro-micro-moguliţă tv, alături de Păuneşti, şi, desigur, de fostul pionier Mimi.

Poliana Cristescu a avut o funcţie extrem de importantă în nomenclatura Partidului Comunist, din postura sa de şefă a pionierilor, ea fiind cea care, de exemplu, l-a ales pe micul ciobănaş, pionierul Adrian Severin, nepoţelul lui Silviu Brucan, fostul KNVD-ist şi criminal bolşevic, să-i sorcovească pe Ceauşeşti (fără a primi şi el ceva dolărei ori alte foloase concrete). Probabil de la frustrarea acelor momente, dacă e să apreciem psihanalitic „severinismul“, a ajuns Severin atât de şpăgar, hotărât să-şi scoată pârleala cu vârf şi îndesat. Dacă Poliana l-ar fi recompensat cu ceva biştari, poate alta era soarta lui Severin, nu mai ajungea acum să fie huiduit de plenul Parlamentului European, ca o fleandură soioasă de şperţar pesedist.

De la Poliana i s-a tras, mai mult ca sigur, şi nu numai lui Severin, dacă avem în vedere că aceasta avea în subordine politică 2,5 milioane de copii ale căror minţi fragede erau expuse pervertirii şi îndoctrinării, aidoma sistemului utilizat de nazişti. Cu deosebirea că ideologii naţional-socialismului au sfârşit spânzuraţi la Nurenberg, pentru crimele săvârşite împotriva evreilor, în timp ce socialiştii noştri au ajuns parteneri cu evreii, ca Elan, deşi au cam întinat principiile socialismului, după cum a explicat doct Ion Iliescu, pentru a justifica uciderea familiei Ceauşescu.

Generalul Andrei Kemenici, comandantul unităţii din Târgovişte, unde a fost judecat şi împuşcat Ceauşescu, a mărturisit că  documentele procesului au fost semnate în alb de către completul de judecată, fiind completate, mai apoi, la Bucureşti, la indicaţiile directe ale lui Ion Iliescu, grijuliu să nu cumva să iasă din scenariul moscovit al reşapării socialiste - fără deviaţionistul de Ceauşescu, ci cu servilul rusofil Ilici. Cei care i-au fost lui Ilici părinţi adoptivi practic, după cum a dezvăluit fostul ministru de externe comunist, Ştefan Andrei, care a povestit că în copilărie Iliescu dormea alături de Elena Ceauşescu, în acelaşi pat. Pe lângă istorisirile acestuia, imaginile recent publicate de instituţii care gestionează albumul de familie al soţilor Ceauşescu îl arată pe Iliescu, crescut mare şi  nomenclaturist de frunte, drept partenerul de joacă preferat al Ceauşeştilor, apărând în imagini ce reflectă ierarhia strictă a poziţionărilor faţă de cuplul conducător  în poziţia cea mai apropiată, înaintea chiar a copiilor cuplului.

Poliana Cristescu, împinsă de Elena Ceauşescu la montă cu Nicu

Poliana Cristescu, de exemplu, nu apare în imaginile intime ale Ceauşeştilor, deşi la vremea când Iliescu se juca cu cercul cu Ceauşescu ea le era noră, fiind căsătorită cu Nicu Ceauşescu, de care a divorţat cu 5 ani înainte de 1989. Prim-secretar al CC al UTC, ministru al tineretului şi, apoi, până în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului, Nicu ar fi urmat să fie succesorul la Putere al lui Nicolae Ceauşescu, însă Ion Iliescu, adoptivul cuplului, a fost mai iute de mână, lichidându-i familia. Nicu, cel care îl stânjenea prin simpla sa existenţă, a fost arestat la 22 decembrie 1989 şi adus în Studioul 4 al TVR, oferindu-i lui Mihai Tatulici ocazia să se remarce prin abjecţie, acesta lepădându-se de Nicu după ce fusese unul dintre atârnătorii din preajma odraslei lui Ceauşescu. Tatulici s-a remarcat constant în continuare, de la acel moment - fast pentru dânsul - nefast pentru Nicu Ceauşescu, care a fost şi înjunghiat cu acea ocazie. Fostul partener de chefuri al beizadelei, Noul Tatulici, a ajuns la vârful carierei sale, pe postul de abject şef pe lângă aprozaristul/ turnător/ puşcăriaş Sorin Ovidiu Vîntu, cel care a ştiut să revalorifice optim toate scursurile epocii Ceauşescu, aducând pe noi culmi pupincurismul şi slugărnicia specifice şobolanilor roşii, roz bombon ori violeţi.

Iliescu a scăpat uşurat de Nicu Ceauşescu în septembrie 1996, când acesta a murit de ciroză hepatică, după ce l-a ţinut prin puşcării cât a putut el de mult, cu tot felul de verdicte aberante. Poliana Cristescu, fosta nevastă a acestuia, s-a descurcat binişor, de vreme ce a ajuns printre patronii media din România, alături de unul ca Elan, prosperând în compania lui George Constantin Păunescu, unul dintre marii profitori ai sistemului iniţiat de Ion Iliescu, imediat după lichidarea fostului socru al Polianei.

Fostul şef al gărzii prezidenţiale, colonelul Adrian Eugen Cristea, fost adjunct al şefului Direcţiei a V-a a Securităţii, pånă în iunie 1989, a publicat o carte în care povesteşte cum s-a perfectat „lipeala“ Polianei Cristescu cu Nicu Ceauşescu, aranjament pus la cale de Elena Ceauşescu, îngrijorată de zbenguiala cam capitalistă - cu whisky din belşug şi nebunii cu uteciste - a băiatului cel mare. Jean Maurer, fiul fostului prim-ministru comunist Ion Gheorghe Maurer, Mădălin Voicu, sufletul grupului lui Nicu Ceauşescu şi „rebelul“ - cu voie de la miliţie - Serghei Niculescu Mizil, fiul „numărului doi“ din Comitetul Central, îl prezentau pe „Prinţişor“ ca „un tip sensibil, timid şi chinuit într-o oarecare măsură de măică-sa, care îl visa mare om politic“. „Nicu Ceauşescu nu era în stare nici măcar să agaţe o femeie. De cele mai multe ori, prin baruri sau restaurante, mă duceam eu şi îi făceam cunoştinţă cu fata care îi plăcea“, declara Serghei Mizil. Cu toate că în viaţa lui amoroasă au existat „mii de fete“, dar şi nume ca Donca Mizil, Nadia Comăneci, Janina Matei sau Daniela Vlădescu, Nicu s-a văzut nevoit, în anii ‘80, să se căsătorească, la cererea Elenei Ceauşescu, cu Poliana Cristescu, pe care prietenii lui susţin că „nici nu a atins-o“ deoarece nu simţea nimic pentru ea. Era şi greu la cum arăta, dar Elena Ceauşescu a preferat-o. Fostul şef al gărzii prezidenţiale povestea că pe Poliana „o găsise Elena Ceauşescu la Tårgovişte, cu ocazia unei vizite oficiale. Cea pe care pusese ochii se ocupa cu pionierii din judeţ. Din primele verificări rezultau numai aspecte corespunzătoare scopului: înfăţişare agreabilă, tånără, licenţiată, fără încurcături şi cu multă minte. A mutat-o la Bucureşti, unde a numit-o direct secretară a CC al UTC, în subordinea lui Nicu. De-abia mai tårziu au aflat cei doi ce se urmărea... Despre familia Polianei nu se discuta nimic, pentru că nu avusese cineva bunăvoinţa s-o cunoască... Dar cu toată supărarea pe care soarta i-o adusese pe cap, Nicu o lua pe Poliana şi mai mergea în vizită la familia Viorel Păunescu“. Legătura Polianei cu familia Păunescu a continuat profitabil şi după „revoluţie“, aceasta prosperând cu brio, deşi nici la „revoluţie“ nu suferea de foame.

În 22 decembrie 1989, seara, după fuga foştilor socri, Nicolae şi Elena Ceauşescu, vila în care locuia Poliana a fost luată cu asalt de „revoluţionari“. S-a spus atunci că toaletele fuseseră înfundate din cauza teancurilor de bani (zeci, poate sute de mii de lei, la vremea aceea o avere) aruncate la veceu de fosta noră a dictatorilor. A fost arestată o perioadă, iar după eliberare s-a ascuns departe de ochii lumii până recent, când, cu ocazia anunţului făcut de lăudărosul Mimi-Elan, a reapărut numele ei în mass-media, prinsă în insectarul imperiului deţinut de fraţii Păunescu. În părţi din grupul de firme aflate în proprietatea familiei este implicată, ca acţionar, şi fosta şefă a pionierilor, deşi între timp o mare parte din foştii pionieri au ajuns să crape de foame. Ori n-au înţeles în copilărie principiile socialismului ori nu au înţeles nici acum că socialismul este o boală grea - pe fraierii cu cravate roşii i-a sărăcit şi pe şobolanii din fruntea sistemului i-a îmbogăţit.

Şobolanii roşii, călare pe caşcavalul naţional

O mână de securişti şi foşti activişti comunişti aleşi pe sprânceană - sprânceana lui Ilici, desigur - au pus stăpânire pe tot ce mişca, inclusiv pe trusturi de presă, după ‘90, şi nu s-au lăsat până nu au falimentat aproape „avutul poporului“ în beneficiul personal.

Deşi gogomanii de securişti semianalfabeţi nu aveau habar de presă şi de libera circulaţie a informaţiei, ci mai degrabă erau experţi în băgatul pumnului în gura celor care aspirau la kkaturile capitaliste cu presa liberă şi alte tâmpenii decadente, aceşti Neica nimeni puşi pe căpătuială s-au pus pe făcut ziare şi televiziuni, iar apoi, precum termitele, prin aghiotanţii lor, de teapa unor Tatulici, Hurezeni, CTP-işti şi pionieri nevertebraţi din noul val ca Turcescu, Dumitrescu, Ciutacu cel asistat social (deşi pentru el cei 150.000 de euro oferiţi de Vîntu, cum povestea chiar el, erau mizilic), au măcinat totul mărunt, umplând apoi de căcărezele puturoase regurgitate întreaga media. Vîntu, Voiculescu, Patriciu, Păunescu nu s-au mulţumit cu falimentul presei, ei au reuşit şi falimentul meseriei de jurnalist, iar acum şi-au băgat copiii la înaintare să le conducă trusturile. Mai hulpavi ca predecesorii ceauşişti, homunculii iliescieni - mai şireţi şi mai pervertiţi în perversiuni, trag cu toţii la edecu’ cârpei kaghebiste să împlinească misiunea de tâmpire coordonată pe vremuri de una ca Poliana la scară naţională, până îi decerebrează pe toţi foştii pionieri şi utecişti lobotomizaţi şi încremeniţi cu ochii holbaţi şi telecomanda în mână şi un pet de plastic alături, cu bere proastă, în timp ce le ghiorţăie maţele chiombindu-se la viloaiele de Dallas ale câte unui limbric ca Irinel, ieşit din fundul Palatului Victoria unde tăticul amesteca rahat comunist cu polonicul, de pe vremea lui Gheorghiu-Dej, sau la putza iţită pe blugii unui Dani Oţil, cordaciul fostei Ţiganca, rebotezată Rădulescu, apoi trecută la mozaicism, ca să mănâncă şi gura ei ceva, acum, la Monte Carlo, în timp ce Mimişor se ocupă, cum altfel, de educaţia goimilor, pulimea cum ne zic ei - patronii de mascaradă ai haznalei mass-media.

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.