I-a plăcut mereu să călătorească, eram fascinat cu mulți ani în urmă de reportajele sale de pe o navă de marfă cu care a făcut juma din lume, pe mări și oceane, trecând prin tot felul de aventuri - mai ales că ăsta fusese visul meu din copilărie, să ma fac marinar (și aventurier).
"Ghid, profesor, ziarist, fost aventurier", așa i-a plăcut să-și zică, pe coperta unei dintre cărțile sale...mi-a fost și mie și multora și ghid și profesor, așa, tangențial, prin forța exemplului, prietenește, cam cum ajuți un pui de găină să înoate, dacă tot insistă. Relativ recent mi-a făcut o mare surpriză scriindu-mi câteva rânduri de apreciere care m-au bucurat mult. Foarte rar ziariștii, mai ales din generații diferite își comunică unii altora aprecierea pentru scriitură. Horia Tabacu era extrem de critic și acid, dacă vroia să demoleze pe cineva o făcea atât de meseriaș că nu mai rămânea nimic după, fără să vorbească urât, din rever.
Puțină lume știa că sub aparența sa șmecheroasă Horia Tabacu era preocupat și de lucruri cu adevărat serioase - distrugerea bisericilor Bucureștiului, operă a unor draci ce tropăie și acum din ce în ce mai zgomotos, la vedere, finanțați de o rețea care a renunțat până și la imaginea ocultă. Singurul articol reținut de Horia Tabacu în rubrica sa de note este acesta:
https://www.facebook.com/notes/horia-tabacu/primul-sacrilegiu-testbiserica-enei/134822093244545
"Primul sacrilegiu-test:Biserica Enei
Imediat dupa cutremulul din 1977 a fost daramata Biserica Enei.
Momentul a fost foarte bine ales. Atentia oamenilor era indreptata in multe alte directii. Monumentul a fost foarte bine ales. Langa Scoala de arhitectura, langa un blocul Dunarea, grav avariat.
Am copilarit in curtea Bisericii, langa era Baia centrala si un depozit de gheata...un cizmar si o crama. Daramarea Bisericii nu a fost un accident, cum se strecurase un zvon.
"
Dumnezeu să-l odihnească, sau, mai bine, să-l lase să călătorească pe nesfârșitele oceane stelare...