Rădăcinile sistemului ticăloşit sunt fixate în profunzime în reţeaua magistraţilor securişti, a pseudo juriştilor de partid şi de stat - un complex bine înşurubat prin contribuţia specială a regimului Iliescu. Personaje ca Lidia Bărbulescu, Costiniu, Rodica Stănoiu nu sunt singulare. Penetrarea la vårf a Justiţiei de către membri ai unor reţele infracţionale - este ilustrativ cazul generalului/senator/ţucălar Cătălin Voicu, ciomăgar al clanurilor ţigăneşti - s-a produs prin aportul decisiv al Sistemului instaurat de un personaj - Ion Iliescu - care ar trebui să execute ani grei de puşcărie pentru crimele comise. Nu întåmplător Justiţia a fost scut şi preş de picioare totodată pentru acest criminal cu måinile roşii de sånge pånă la coate, vårf al puterii politice instaurate prin fraudă, care a promovat crima organizată sub paravan politic. Niciun dosar major legat de numele lui Iliescu şi de interesele haitei sale de bandiţi de stat şi de partid nu s-a finalizat pånă în prezent. Sistemul ticăloşit a ţinut sub control Justiţia, pånă recent, inclusiv prin pionii săi mai mult sau mai puţini acoperiţi, aşa-zişi „civili“ de teapa vedetei Victor Alistar, crescut sub pulpana unui dinozaur comunist ca Octav Cozmåncă.
Decizia recentă a Curţii Constituţionale de invalidare a ultimelor alegeri pentru CSM a adus la incandescenţă dezbaterea publică ce scoate la iveală miza enormă a CSM-ului pentru gaşca lui Ilici. Toate manevrele şi comentariile isterice ale taberei kamarazilor născuţi din fibra lui Iliescu sunt însă realizate în dispreţul legii, manieră specifică şi semnificativă ce scoate în evidenţă derizoriul circului pe tema CSM.
În urma deciziilor Curţii Constituţionale prin care cele două hotăråri de validare a noului CSM au fost anulate parţial, Judecătorii Lidia Bărbulescu şi Dan Lupaşcu, Procurorul Daniel Chiujdea şi Nimeniul Victor Alistar au adresat o petiţie Senatului, primii trei, şi respectiv un comunicat presei, ultimul.
„Fiat Justiţia!“, dar nu pentru câinii lui Ilici
Dreptatea şi Justiţia nu-i decåt pentru căţei, aşa au învăţat cåinii lui Iliescu, iar zicătoarea este autentificată de atitudinea plină de tupeu nesimţit a celor trei magistraţi care solicită Senatului „ca, în ipoteza în care Plenul Senatului ar repune în discuţie validarea membrilor aleşi în CSM, să dispuneţi amånarea rediscutării validării candidaturilor noastre pånă la soluţionarea dosarului nr. 45070/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (strămutat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 357 din 21 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul 10699/1/2010, la Curtea de Apel Constanţa) şi a dosarului nr. 10389/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în prezent suspendat pånă la soluţionarea unei cereri de strămutare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“.
Adică vreo 4-5 ani cåt ar putea dura aceste procese. Deşi decizia Curţii Constituţionale este „definitivă şi general obligatorie“, cei trei magistraţi „încearcă să creeze o nouă situaţie de blocaj, prin ignorarea obligativităţii deciziilor Curţii Constituţionale. Modul cinic în care se încearcă exploatarea unor eventuale portiţe procedurale pentru o cauză devenită nedreaptă prin Decizia CCR creează impresia punerii intereselor personale devenite nelegitime în contra intereselor sistemului judiciar de a depăşi această situaţie delicată“ - după cum a declarat ministrul Justiţiei, referindu-se probabil la faptul că nu există prevăzut un termen în care Senatul să pună în practică decizia CCR.
Oricum, Ministerul Justiţiei este prea elegant şi delicat în exprimare. Cum adică, scriu cei trei şi subliniază: „în ipoteza în care“(?!). Adică deciziile CCR sunt general obligatorii numai pentru noi, 23 de milioane minus cei trei gujbeţi?
Adică dacă romånul de rånd, din pulime, are un proces şi partea adversă cere şi obţine de la CCR neconstituţionalitatea articolului de lege pe care romånul din pulime l-a invocat, acesta poate să vină să ceară amånarea „implementării“ deciziei în cazul său pånă se dă o sentinţă definitivă?
Romånilor de ce li se cere să mai respecte legea dacă magistraţii citaţi nu o respectă deja a doua oară? Curtea Constituţională spune clar în decizia sa: „prin Hotărârea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraţilor aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, trei se află la al doilea mandat, au fost încălcate prevederile art.1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora «în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie». Principiul supremaţiei Constituţiei şi principiul legalităţii sunt de esenţa cerinţelor statului de drept, în sensul prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), conform cărora «Nimeni nu este mai presus de lege», iar respectarea legilor este obligatorie!“
Mascarada „persecutatului“ Alistar şi ispita perversă a sodomizării Legii
Cåt despre fiul ploii Alistar, idolul Alinei Gorghiu, expertă în navigaţie şi în vånturi, pentru care nici măcar cei trei judecători constituţionali numiţi de Iliescu şi PSD nu s-au obosit să aibă vreo opinie separată, deşi decizia a fost luată cu majoritatea şi nu cu unanimitate, Curtea îi explică profanului:
„Constatarea stării de incompatibilitate a lui Teodor Victor-Alistar a rămas definitivă la data de 7 august 2009, acesta necontestând actul Agenţiei Naţionale de Integritate în termenul prevăzut de lege, la instanţa competentă“. Alistar, care se şi vedea în cărţi pentru portofoliul Justiţiei, dacă Mircea Geoană, dragostea sa, ar fi câştigat alegerile, a pretins că este victima „epurării politice“. După ce Curtea Constituţională a declarat că validarea membrilor CSM este neconstituţională, Victor Alistar s-a grăbit să spună că această decizie este „un act de epurare politică“, fiindcă i s-a interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică. Deşi nu doar el, ci şi alţi trei noi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au fost aleşi prin încălcarea legii. Cånd Victor Alistar spune că este un act de epurare politică, practic singur recunoaşte astfel că este angrenat politic, chiar dacă nu cu acte, ori în acest caz chiar trebuia epurat, CSM fiind o instituţie profesională şi nu politică. „Verticalul“ Alistar nu trebuia să se înscrie în cursa pentru un loc în CSM ştiind că există o interdicţie legală, validată de Curtea de Apel Bucureşti, în acest sens. Senatul l-a validat pe Victor Alistar ca reprezentant al societăţii civile în CSM, deşi acesta „s-a aflat într-o stare vădită de incompatibilitate în perioada 23.01.2007 - 01.03.2009“. Starea de incompatibilitate a fost descoperită de Agenţia Naţională de Integritate, iar Alistar nu a contestat-o în instanţă, astfel că hotărârea ANI a rămas definitivă. Din cauza acesteia, timp de trei ani, Victor Alistar nu poate fi ales într-o funcţie publică cum este cea din conducerea CSM.
Ce poţi însă pretinde de la un carierist propulsat de cercurile tenebroase ale activiştilor stångişti care mai e şi imbecil pe deasupra, grăind cu guriţa sa smăcuită pe tema „epurării politice“, cånd se pretinde sus şi tare - apolitic, cică? Şi-a pus singur måna în cap, că de, gura păcătosului adevăr grăieşte, chiar fără voie, la isterie. Ba mai mult, în diverse cercuri, Alistar se victimizează, conform surselor noastre, pretinzåndu-se ţintă a „conspiraţiilor masonice“ - asta în contextul în care tocmai PSD-ul său de suflet a fost expus dezvăluirilor unui Iorgovan, lider de vårf al pesediştilor, cel care înainte de a muri şi-a exprimat scårba public pentru nivelul excesiv de homosexualizare a conducerii PSD, mediu în care Masoneria şi-a făcut culcuş la vårf.
Ce-şi face PSD cu mâna lui...
Culmea, pesediştii care urlă acum din toţi rărunchii, zborşindu-se ca apucaţii la Curtea Constituţională, sunt chiar cei care au propus un amendament de reglementare în baza căruia CCR a putut controla hotărårea Parlamentului. S-a votat o modificare la Legea de funcţionare a CCR, iar amendamentul propus de partenerul lui Ponta, Dan Şova, prevedea că şi Hotărårile Parlamentului sunt supuse controlului de constituţionalitate. În aprilie 2010, Şova a propus amendamentul conform căruia şi Hotărårile Parlamentului intră sub controlul Curţii Constituţionale, apoi s-a votat, după care grupul PSD a cerut controlul constituţionalităţii acestor modificări înaintea promulgării, asupra căreia CCR s-a pronunţat.
El însuşi îşi laudă pe blogul personal amendamentul, pe care Mona Pivnishieru turbată, l-a înfierat cu spume pe site-ul Asociaţiei Magistraţilor, şi pentru ca circoteca penibilă să fie completă chiar Dan Şova a semnat acum pentru neconstituţionalitatea amendamentului propus de el însuşi, ignorånd ca şi colega sa, madame Mona, cu bună ştiinţă următorul paragraf din Constituţie: „Art.146 din Constituţia României prevede, limitativ şi exclusiv, competenţa Curţii Constituţionale în materie de control de constituţionalitate. Art. 27 alin.1 din Legea 47/1992 adaugă la aceasta, peste prevederile Constituţiei, şi hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, hotărârile plenului Senatului şi hotărârile plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, lărgind sfera competenţei Curţii printr-o interpretare nepermisă a prevederilor art. 146 lit. l din Constituţie, care exclude, însă, adaosul la textul constituţional, singura modalitate în care acesta ar fi posibil fiind revizuirea Constituţiei“.
Pe scurt, baterea de cåmpi a ienicerilor lui Ilici este superfluă şi ascunde doar disperarea scăpării din ghiare a poziţiilor de control din CSM ca să facă ce ştiu ei mai bine, sodomizarea Legii, aşa cum s-au obişnuit ei între ei, deoarece ienicerii, inclusiv cei pe stil nou, din gaşca lui Iliescu, erau sodomizaţi înainte de a fi recrutaţi, aşa că stilul pervers de batjocorire a Legii îi însoţeşte în tot ce fac, zi de zi (ba chiar şi noapte de noapte, dacă avem în vedere cercetarea penală a cuplului Negoiţă - Bănicioiu, cei care „recrutează“ păsărimea pesedistă din hotelul-bordel).