...mâine este 17 martie. azi a început războiul în partea aia, la Est. Tot mâine trebuie depuse cele 100.000 de semnături adunate de candidații indepentenți la europarlamentare. Practic s-a încheiat distracția. Ca bilanț însă merită spuse vreo câteva chestii, ca să rămână, măcar ca poveste.

Oportunismul este plastic definit printr-o expresie românească cu iz marinăresc de baltă. Oportunistul este descris ca un personaj ce stă cu fundul în două/șapte luntri. Practic întreaga clasă românească s-a aflat în această postură dintotdeauna.

Probabil ca urmare a unei inserții arhetipale, familia Schnecker are lipici la zona transporturilor, după ce însuși Niels Schnecker a fost propus, acum un an, pentru şefia Consiliului de Administraţie de la Compania Naţională CFR SA, anul acesta soția sa a obținut postul de director al direcției de afaceri europene și relații internaționale a ministerului transporturilor.

Dacă mai era nevoie de vreun argument de orice fel pentru a susţine din răsputeri manifestaţiile „hipsterilor” bucureşteni, „legionari” şi „golani”, ei bine, în ce mă priveşte, gândul că Ilici crapă îmi este suficient.

Azi noapte am fost iar golan. Golan ca în 1990. Am golănit prin tot orașul alături de tinerii protestatari care strigau din tot bojocii “România nu e de vânzare!”. Mai strigau și altele, legate de Roșia Montană.

Elena Udrea a țâșnit ca din cușca reptilelor ieri, la beregata unui jurnalist de la România Liberă care și-a permis să consemneze în scris ceea ce toată lumea știe deja. Cristian Câmpeanu, într-un editorial recent afirma că Udrea e pe felie cu Ponta, cei doi aparent adversari funcționând de fapt într-o simbioză perfectă. Cristian Câmpeanu execută și o foarte simplă demonstrație argumentativă:

A aflat si el cum sta treaba, de fapt: "vorbim de un partid care are 40% la o strigare, cu PPDD si cu doamna Udrea ca doar sunt colegi intru coabitare. Vorbim de un partid care are mai mult de jumatate din CJ-urile tarii, peste 2.200 de primari si privit cu indulgenta de anumite institutii. Si tot acest mastodont este corent si unitar."

Capitala României, sub asediu. Bătălia USL-PDL a scos din case mii de români pentru ca cele două tabere să îşi măsoare forţele în cadrul a două congrese de amploare în mijlocul Bucureştiului: USL a reeditat manifestaţiile de tip 23 August, iar membrii PDL s-au pozat cu mai-marii Europei.

Tentativele de intimidare reciprocă a celor două grupări se fac, ca de obicei, pe spinarea a milioane de români. Fiecare tabără promite o viaţă mai bună, nivel de trai ridicat, salarii mai mari, imagine externă pozitivă şi multe alte borcane cu miere tipice din timpul unui an electoral.

Cineva foarte foarte priceput, foarte foarte iscusit si foarte foarte discret – un adevarat Profesor - il invata de o buna bucata de timp pe Dan Diconescu numai scheme de succes. Lovitura cu Oltchimul il va propulsa la vreo 24 de procente pe Diaconescu la alegerile din decembrie. Asta daca nu mai urmeaza inca vreo doua lovituri de acelasi calibru pana atunci, caz in care traseul ascendent al exoticului erou national Dan Diaconescu va duce la prabusirea USL. Nu degeaba spunea ieri inteligentul Crin, secondat de Ponta, telefonic, la emisiunea pastorului Gadea de la Antenele lui Sauron ca “trebuie sa terminam cu Dan Diaconescu”.

Azi, dupa o discutie in contradictoriu prelungita la o sticla de vin, ceea ce a augmentat dialogul, cu Dan Petre Popa, un personaj aparte al spatiului public si mediatic, cu un giga aparat foto, o palarie foarte cool si vreo suta de gagici in jur, mai mereu (cu care n-ai voie sa te bagi in seama ca sunt ale lui toate), am ajuns in preajma unor concluzii interesante cu privire la peisajul de dupa batalie/suspendare.