Antonescu s-a strofocat la Traian Băsescu ca o găină călcată pe coadă, după ce, zilele trecute, preşedintele, într-o primă apariţie televizată, s-a referit la struţocămila PNL - PC.
O secvenţă mai ales a stârnit reacţia isterică a lui Crin, care a lansat un fel de ultimatum de samurai rănit, care ar urma probabil să se sinucidă la trecerea a 48 de ore, deoarece i-ar fi fost terfelită onoarea de primadonă virgină. Pasajul care l-a agitat atât de tare pe Crin este următorul: „Felix cu Porumbacu, porumbelul, ăăă, domnul Crin Antonescu... cred că ei procedează corect. Stânga trebuie să fie unită. Cred că e normală o consolidare a stângii. PNL este un partid de stânga. Alianţa PNL cu PC este un lucru bun pentru că va da coerenţă opoziţiei. România are nevoie de opoziţie care să vină cu soluţii alternative“.
În esenţă, preşedintele nu a făcut decât să reitereze o observaţie făcută iniţial de Ion Iliescu, în octombrie 2010, la un eveniment aniversar al Universităţii Cantemir, unde erau invitaţi şi mai mulţi oameni politici. Expert în cimilituri, Ion Iliescu a emis următoarea fabulă, aplaudată de asistenţă: „Vă vorbeşte un om de stânga, apropos de venirea domnului Crin Antonescu, care spunea că stă la stânga mesei, şi i-am spus că nu e întâmplător“. Tot Iliescu, cu o altă ocazie, explica şi motivele pentru care trebuşoara cu Crin nu e întâmplătoare, ci dimpotrivă: „E important să realizăm doborârea Guvernului Boc şi să nu lăsăm dreapta să se refacă“. Schema este simplă şi clară: suspendarea, înlăturarea lui Băsescu, operaţiune coordonată de Tataia Ilici, are nevoie de o majoritate parlamentară. Traian Băsescu este cel care îi uneşte pe toţi, din 2007 încoace. Crin Antonescu a declarat-o tranşant, cu referire la PSD: „Sugerez o alianţă, o comasare a acestor două mari partide. (...) Trebuie foarte repede să punem la o parte diferenţele dintre noi. Este limpede ce ne uneşte“. Este limpede, într-adevăr - îi uneşte ura faţă de Băsescu. Cât despre comasare, aici chiar că Antonescu a scăpat un porumbel pe gură. Comasare înseamnă absorbţie, iar mişcările politice din această perioadă arată că se comasează de fapt toate partidele Securităţii într-unul singur.
Dacă în 2007, Sorin Ovidiu Vîntu şi-a flexat muşchii, aducând PRM, UDMR, PNL, PC şi PSD pe aceeaşi platformă politică - a celor 322 - , acum, în anul 2011, următorul mogul cu probleme penale, Dan Voiculescu, îşi flexează muşchii, arătând românilor ce înseamnă, de fapt, PNL.
Dezvăluirea Porumbacului, chiar pe blogul lui Crin Antonescu
Nuş, Felix, Porumbacu sunt nume conspirative atribuite lui Sorin Ovidiu Vîntu, Voiculescu şi Crin Antonescu. Dacă la primii doi lucrurile s-au dovedit pe deplin, la Crin Antonescu sursa poveştii sale de turnător a apărut chiar pe blogul său propriu şi personal, nefiind dezminţită sau înlăturată de acesta.
În luna august 2009 apăreau pe blogul lui Crin date surprinzătoare semnate de Sorin Roşca Stănescu, Dinu Patriciu şi Liliana Ruse, în care se afirma că există un dosar de securitate al candidatului PNL şi apar pasaje în care sunt citaţi doi ofiţeri de securitate care au activat în Tulcea înainte de 1989. Citez din însemnarea postată de Dinu Patriciu: „Crin Antonescu, născut pe 21 septembrie 1959, la Tulcea, a fost recrutat de Securitate pe vremea când lucra ca profesor la Niculiţel, sub numele de sursă Porumbacu, în general notele informative le preda fie la Restaurantul Danubius, fie la un apartament conspirativ pe strada Păcii lângă Biserica cu Ceas. Primea 300 de lei pentru fiecare notă informativă, banii îi erau depuşi pe un carnet CEC la Filiala judeţeană CEC Tulcea de pe strada Isaccei“.
Ulterior, pasajele postate pe blogul lui Antonescu au început să fie preluate şi comentate în mediul online, Porumbacu căpătând o anumită notorietate. Coincidenţa: pe str. Porumbacu, în Bucureşti, era un garaj extrem de important al Securităţii. Evident, nu mi se pare că există vreo legătură între numele de cod de turnător atribuit lui Antonescu şi garajul Securităţii, însă mi se pare relevant un cu totul alt amănunt ce pune în relaţie problematica securiştilor infiltraţi în lumea politică şi situaţia actualului lider de partid.
În perioada Convenţiei Democratice, când parşivul Emil Constantinescu se aburcase la putere pe mesajele manifestanţilor din Piaţa Universităţii, care cereau eliminarea securiştilor şi kaghebiştilor din funcţii de conducere, a avut loc o primă verificare publică a membrilor cabinetului Radu Vasile. În data de 25 iunie 1998, premierul Radu Vasile a menţionat sentenţios că absolut toţi membrii guvernului au semnat declaraţii scrise prin care afirmau că nu au fost colaboratori ai Securităţii, dar, a subliniat acesta, cu excepţia lui Crin Antonescu, ministrul sporturilor, şi a lui Constantin Dudu Ionescu, secretar de stat în Ministerul Apărării. Mai interesant este şi un alt amănunt: când s-a reformat Guvernul Radu Vasile, s-a redus numărul de miniştri de la cei 35 ai lui Văcăroiu la 16 plus premierul. Bineînţeles, în logica reformatorilor, MTS trebuia să dispară, transformându-se în „Agenţie“ sau „Autoritate“, cel puţin aşa s-a afirmat public. Cu toate acestea, Antonescu a rămas ministru sfidându-se reforma Administraţiei Publice Centrale la ordinul preşedintelui Emil Constantinescu, cel învins de Securitate, aflat acum la braţul descărnat al cârpei kaghebiste Ion Iliescu, cel care ne rânjeşte de două decenii în faţă, scuipându-ne printre dinţi sloganul preferat al lui Silviu Brucan, mentorul său: „stupid people“!
Povestea Porumbacului este istoria unui om fără caracter, ipocrit şi fals - de regulă povestea clasică a aproape oricărui om politic. Lipsa de bun-simţ, mizeria morală, ipocrizia deşănţată, ticăloşia chiar, sunt caracteristici comune majorităţii politicienilor. Cazul lui Crin Antonescu este însă, în opinia mea, un caz care întrece orice imaginaţie. Cosmetizat, coafat, pomădat, trimis la înaintare ca interfaţă a grupului de interese controlat de Dinu Patriciu, turuind infatuat la nesfârşit despre orice şi nimic, Crin a transformat liberalismul într-o parodie greţoasă.
Pentru a încheia însă într-o notă optimistă, de angajament mnemotehnic, îl întreb aici, public, pe Crin Antonescu, dacă îşi mai aduce aminte de un anume domn Martinescu. Nu de alta, dar dl Martinescu ne-a întrebat ce mai face domnul Crin Antonescu.