La Bruxelles în data de 5 iulie a fost inaugurat grupul de reacţie rapidă Weihmar, în componenţa căruia au intrat militarii din Polonia, Germania şi Franţa. Varşovia va asigura grupul cu elicoptere de transport şi de luptă, cu transportatoarele Rosomak, însă Grupul va deveni activ abia peste doi ani şi va executa misiuni în Europa şi în toată lumea. Acordul ce consfinţeşte crearea grupului a fost semnat de reprezentanţii instituţiilor de apărare din cele trei state. Comandantul grupului de luptă va fi din partea Poloniei.
„Grupul de luptă Weimar“ constituie un element esenţial din cooperarea „Trilateralei Weimar“ - Franţa, Germania şi Polonia - încă din anul 1991, având ca scop urgentarea procesului de aderare a Poloniei la UE şi NATO.
Grupul de luptă Weimar are ca scop participarea la misiuni de stabilizare, umanitare, misiuni de salvgardare şi de dezarmare. Franţa va fi reponsabilă de asigurarea medicală, Germania va asigura logistica grupului, iar Polonia va asigura comanda şi securitatea. Aceasta nu este singura iniţiativă militară a Poloniei, paralelă cu participarea militară în NATO. La 12 mai 2011, la reuniunea miniştrilor apărării din ţările Grupului de la Vişegrad (V4: Ungaria, Polonia, Slovacia, Cehia) în oraşul Levoce, Slovacia, a fost adoptată hotărârea de crearea a unui corp comun militar (battle group). Acesta trebuie să devină operativ în prima parte a anului 2016 şi să aibă aplicabilitate militară. Corpul militar comun va funcţiona în cadrul Uniunii Europene şi va intra sub comanda unui general polonez. Administrarea statului-major va fi formată din polonezi. În agenda grupului de luptă se află operaţiuni în Kosovo şi Afganistan, iar în proiect a fost acceptată participarea militară a Ucrainei.
În acelaşi timp la Soci a avut loc cea de-a 60-a şedinţă aniversară a Consiliului miniştrilor de apărare a statelor din Comunitatea Statelor Independente, prezidată de ministrul apărării Federaţiei Ruse, Anatolii Serdiukov. La lucrările şedinţei Consiliului miniştrilor apărării din CSI au luat parte delegaţi ce au reprezentat Ministerele Apărării din Republica Azerbaidjan, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Federaţia Rusă, Tadjikistan, Uzbekistan şi Ucraina.
Rusia strånge forţele CSI sub pulpana sa, invocånd mitul URSS
Concepţia de cooperare militară a membrilor CSI până în anul 2015, adoptată de Consiliul miniştrilor apărării din CSI, urmăreşte strångerea sub aripa Rusiei a forţelor CSI şi, ca o noutate, începând din acest an s-a implicat si Ucraina în activitatea Consiliului. Ucraina este råvnită deci şi de polonezi, şi de ruşi.
Participanţii la şedinţă au ca obiectiv crearea unui sistem geoinformaţional cu destinaţie militară pentru forţele militare ale statelor din CSI şi intenţionează accentuarea cooperării în privinţa creării sistemelor de comunicaţii. Ministrul rus a reafirmat şi tema centrală ideologizantă a Moscovei - cu reflexe tipic sovietice - ce se configurează în cadrul proiectului „Noi suntem moştenitorii Victoriei“, dedicat aniversării a 70 de ani de la „victoria sovietică“ în cel de-al Doilea Război Mondial, anii 1941-1945.
Rusia încearcă din răsputeri să reînvie mitul URSS, îşi flexează muşchii, stucheşte în vånt, face uz de gargară acidă, însă situaţia sa militară este departe de a se putea compara cu forţele actuale ale NATO.
Rusia va aloca aproximativ 474 de miliarde de euro pentru cercetare şi dezvoltare în cadrul programului de înarmare până în 2020, o pondere de 80% urmând să fie destinată achiziţionării de armament nou, a anunţat Vladimir Popovkin, prim-adjunctul ministrului rus al apărării, iar din aceşti bani vor fi achiziţionate 600 de avioane şi 1.000 de elicoptere pentru utilarea forţelor armate. Armata rusă mai planifică să cumpere încă 2 portavioane, în afară de cele procurate recent din Franţa.
În perioada 2009-2011, forţele armate ruse vor primi 70 de rachete strategice, 30 de rachete Iskander, dar şi o navetă spaţială. În plus, Rusia va cumpăra 38 de aeronave, şase drone (avioane telecomandate), peste 60 de elicoptere, 14 nave, 300 de tancuri şi peste 2000 de vehicule. Comandantul şef al Marinei Ruse, Vladimir Vâsoţki, a anunţat că până în anul 2020 pentru Flota Rusă din Marea Neagră va construi 15 fregate, 10 nave de suprafaţă şi 5 submarine. Mai mult decât atât, o fregată şi un submarin au fost lansate pe ape încă de anul trecut. Aceste planuri indică faptul că Moscova intenţionează să-şi recâştige superioritatea militară în regiunea Mării Negre.
Până în 2020, Rusia îşi propune să construiască opt submarine nucleare, dotate cu rachete balistice intercontinentale Bulava.
Ce evită să spună ruşii este faptul că programul Obiect 195 (cunoscut ca T-95 de presa de specialitate) nu mai este sustinut de guvern şi tancul, chiar dacă va fi finalizat, nu va fi cumpărat de armată. Sukhoiul de generaţia a 5-a este făcut după Su-47, iar cu racheta Bulava au dat greş de asemenea.
Rusia, colosul cu picioare de lut
Analistul Cristian Negrea, autor (şi) al unor volume de ficţiune (şi nu prea) despre potenţiale războaie zonale cu vecinii, a dedicat numeroase comentarii potenţialului militar al Rusiei, atrăgând atenţia că în realitate sunt mult supraevaluate capacităţile militare ruseşti şi menţionând ca exemplu situaţia recentului conflict din Georgia, unde ruşii, mult mai mulţi ca număr şi desfăşurare tehnică, au avut pierderi considerabile, în pofida confruntării cu un inamic mult inferior.
„Suntem obişnuiţi în a-i vedea pe ruşi ca pe un colos militar, capabil să lupte de la egal la egal cu oricine, şi chiar să învingă. Dar lucrurile sunt ceva mai subtile. Vedem la orice oră ce minunăţii tehnologice militare mai scot ruşii, parcă ar fi într-o competiţie, la fel ca şi pe timpul Războiului Rece. Este adevărat, reflexele dobândite atunci nu dispar aşa de uşor, mai ales cu noua conducere autocratică a Rusiei. Noile tancuri T-90, noi tipuri de rachete, avioane stealth, noi submarine superperformante şi capabilităţi navale din ce în ce mai sofisticate umplu periodic jurnalele de informaţii militare. Dar, oricât ar fi de performantă cercetarea militară rusească, armata are câteva slăbiciuni (...)
În august 2008, cu ocazia intervenţiei împotriva Georgiei, Rusia a pierdut în cinci zile de război patru aparate de luptă: un Suhoi-24, două Suhoi-25 şi un Tu-22MR. Comparativ, în cinci ani de luptă în Irak, americanii nu au pierdut atâtea avioane de luptă, ci doar câteva elicoptere. Esenţial este faptul că, spre deosebire de georgieni care şi-au declarat pierderile, respectiv 168 de morţi, ruşii le-au trecut din nou la secret, semn că erau mult mai mari, fără a lua în considerare şi aliaţii abhazi sau osetini. (...) Un alt aspect cu care se confruntă armata rusă este, ca şi în cazul întregii societăţi, alcoolismul şi corupţia generalizată.“
Conform unor surse neoficiale, cheltuielile militare ale Rusiei scăzuseră de la 116 miliarde de dolari în 1990 la 3,4 miliarde de dolari în 1999. Pe scurt, acum zece ani, Armata rusă era la pământ. Atunci Armata rusă se baza pe efective de 988.000 de militari, cu 21.870 tancuri, peste 1.514 avioane de luptă, circa 1.700 de elicoptere de atac, 88 de nave de patrulare şi costiere, 53 submarine, 1 portavion, 7 crucişătoare, 14 distrugătoare, 10 fregate etc.
În 2004 a început ascensiunea bugetului militar al Rusiei, ajungându-se în acel an la aproape 20 de miliarde de dolari, pentru ca acum miza bugetului militar rusesc - pe următorii zece ani - să atingă aproape 500 de miliarde de euro.
Şansele Rusiei de a intra în competiţie militară cu NATO, respectiv cu SUA, principalul adversar al Rusiei, sunt însă nule. Spre exemplu, în 2007, cheltuielile militare ale Departamentului Apărării al SUA se ridicau la peste 600 miliarde de dolari, în timp ce bugetul militar al Rusiei abia atingea 33 miliarde de dolari, potrivit Institutului Internaţional de Studii Strategice (IISS) de la Londra.
La sfârşitul anului 2010, cheltuielile militare ale SUA s-au ridicat la 698.3 miliarde de dolari, cifra constituind 42,8 la sută din cheltuielile militare mondiale, în timp ce în acelaşi an, cheltuielile militare ale Rusiei se cifrau la doar 58,7 mld. dolari.