Error
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_menus, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_menus, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
A+ A A-
18 Apr
Voteaza acest articol
(1 Voteaza)

Bazaconie, gogomănie, neghiobie - așa zisa apartenență a lui Ion Creangă la masonerie

Zilele trecute s-a stârnit o mega cacofonie masonică pe tema așa zisei apartenețe a lui Nică a lu’ Ștefan a Petrei la secta lui Vanghelie, Năstase, Ponta, Șova, Hrebenciuc, Patriciu etc - altfele spus la masonerie.

Mereu în goană după legitimitate, unii masoni mai mult sau mai puțin proeminenți s-au grăbit să anunțe triumfători că Ion Creangă ar fi fost și el mason deoarece un document recent scos la lumina, aflat în arhivele Muzeului Literaturii Române Iaşi ar pune într-o lumină nouă activitatea secretă a lui Ion Creangă.
Liviu Antonesei, scriitor ieșean s-a repezit să afirme că: “Acest document arată, fără îndoială, ca un jurământ de tip masonic. Eu sunt convins de acest aspect în proporţie de 99,95%. Important este, mai ales, prin faptul că ne arată că ceea ce ştiam noi, la suprafaţă, despre Junimea, era dublat de o activitate dacă nu secretă, atunci cel puţin discretă“
Documentul găsit la Ia
și este un angajament semnat de mai mulţi membri ai Societăţii literare Junimea, mulţi dintre ei componenţi recunoscuţi ai Francmasoneriei. „Jur pe onoare şi conştiinţă/ Mă leg pe suflet şi pe Dumnezeu/ Să lucrez din toată inima pentru ridicarea neamului românesc/ Să respect şi să execut toate hotărârile luate de comitetul din care fac parte. Şi să păzesc secret absolut./ Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi Sfânta Cruce“, este mesajul scris pe documentul olograf.
Ion Creangă, alături de Mihai Eminescu se numără printre marii oameni de cultură români din secolul al XIX-lea care nu au făcut parte din Masonerie, o modă înfierată de altfel de Eminescu cu asprime. Disprețul întemeiat al ziaristului Mihai Eminescu față de membrii sectei masonice avea ca punct de plecare lipsa reperelor creștine și orientarea cosmopolită a membrilor societățile masonice ale timpului. Simpla analiză a documentului prezentat de cercetătorii de la Iași evidențiază lipsa oricăror caracteristici tipice unui înscris de tip masonic. Nici formulările nu corespund - masonii cred într-un Mare Arhitect a lui pește prăjit, și o trag tare cu egalite fraternite, când de fapt lojile s-au creat tocmai pentru a trage spuza pe tortul lor, în niciun caz pentru egalitate sau alte formule găunoase.

Nevoia de legitimitate a sectan
ților masoneriei
Masonii de la noi sunt disperați să-și inventeze legitimități și să-și acopere de lustru șorțulețele ridicole. În timpul regimului Năstase masoneria a ieşit la vedere deoarece tot vârful guvernului le aparţinea. Pe 30-31 Mai 2003, demnitari masoni din Europa şi Statele Unite s-au adunat la Bucureşti pentru a celebra cea de a 10-a aniversare a francmasoneriei de rit scoţian în România, la cea mai mare aniversare masonică care a avut loc în istoria recentă a Europei continentale. Aproape 2.000 de oaspeţi au participat la evenimentele care au avut loc cu această ocazie, o întreagă aripă a impozantului Palat al Parlamentului devenind pentru două zile cel mai mare Templu Masonic din lume.
Seara, delegaţiile străine, alături de membrii Supremului Consiliu pentru România au fost invitaţi la Palatul Prezidenţial Cotroceni, unde i-a primit Preşedintele României, Ion Iliescu. În cuvântarea ţinută, Preşedintele Iliescu a vorbit despre rolul masoneriei în lume şi despre importanţa ei particulară în dezvoltarea României moderne. Oaspeţii au apreciat gândurile Preşedintelui Iliescu, cel care, la începutul anilor '90 a recunoscut rolul vital al francmasoneriei în procesul democratizării şi dezvoltării României.
Discursul a fost urmat de o impresionantă festivitate de premiere în cadrul căreia tâmpitul de Kleinknecht a primit de la Preşedintele Iliescu, cârpa kaghebistă, cea mai înaltă decoraţie românească, Steaua României în Grad de Mare Ofiţer. Numeroase “personalităţi” din domeniile economic, cultural, politic şi militar, ni
ște javre pesediste, au luat parte la ceremonia onaniștilor.
Reţeaua masonică de la vârful PSD nu se ocupa doar cu ceremonii fastuoase de labagii ci mai avea şi alt gen de activităţi, ca între “fraţi” de Lojă spurcată. Ei adunau geamantane cu bani din afacerile murdare ale baronilor PSD care cotizau cu bani cash. Baroni care de abia acum încep să afle drumul către pu
șcărie, după ce a apărut o nouă generație de procurori, ce nu fac parte din rețeaua masonică care a sufocat Justiția română la vârf și cărora li se rupe de jurăminte secrete sub șorțulețe. Cu niște ani în urmă stârnea senzaţie un montaj video realizat înaintea decesului senatorului Iorgovan, “părintele Constituţiei”, care îi acuza direct pe masonii din fruntea PSD de aparteneță la mafie.
Nivelul corupţiei din partid a determinat reacţia vehementă a lui Iorgovan, un om al legii, fostul preşedinte al Comisiei de redactare a proiectului de Constituţie a României (Adunarea Constituantă). În martie 2006, Antonie Iorgovan declara într-o conferinţă de presă: "Demisia lui Năstase este o demisie întârziată. Ar fi trebuit să se producă mai de mult. Demisia lui Năstase este începutul sfârşitului pentru anumiţi oameni şi un anumit mod de a face politică în PSD şi în alte partide. Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Criteriul de apartenenţă la această gaşcă a fost în primul rând homosexualitatea, în al doilea rând - masoneria şi în ultimul rând - infracţionalitatea.
Cum pot fi numite persoanele care se ocupă cu traficarea funcţiilor, dacă nu infractori?, a spus Iorgovan. “Criteriul de promovare în gaşca era homosexualitatea. Acesta nu ar fi fost relevant din punct de vedere politic, dar e relevant pentru că au ascuns aceste lucruri”, a punctat Iorgovan.
El a indicat şi nume: "Unii din membrii Guvernului condus de Năstase, precum Ilie Sârbu (la acea vreme vice-preşedinte al PSD şi fost ministru al agriculturii), Eugen Bejenariu (senator PSD), Şerban Mihăilescu (fost secretar general al guvernului Năstase), Gabriel Oprea, iar în teritoriu este încrengătura de la Caraş-Severin, în frunte cu Ion Mocioalcă.
Mai sunt cei cărora li se spunea Miki Şpagă sau Şpagaton (fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon). "
Într-un interviu dat emisiunii "Teoria conspiraţiei" cu tema "Masoneria în România" la postul de televiziune TVR1. Antonie Iorgovan a afirmat că "Francmasoneria este în afara Constituţiei, în afara spiritului democratic şi în afara valorilor care înal
ță fiinţă umană".
Desigur
și în trecut, nu doar acum în timpul jegosului de Ilici, se găseau mafioți și ticăloși vânzători de țară, pe care Mihai Eminescu i-a pus la index în repetate rânduri. Prietenul său Ion Creangă nu ar fi putut fi în niciun caz atât de apropiat de Eminescu dacă ar fi fost mason iar Eminescu nu ar fi tolerat un mason grețos alături de el.

Masonii - persisten
ți falsificatori ai istoriei
Nerozia asocierii lui Ion Creangă cu masoneria nu este unicat. Așa-zișii istorici ai masoneriei au lansat o întreagă teorie a întemeierii francmasoneriei în Țările Române agățându-se de numele unui martir al neamului românesc și al ortodoxiei, unul dintre cei mai de seamă domnitori ai epocii. “Istorici” masoneriei pretind că în anul 1733, secretarul lui Constantin Brancoveanu, Anton Maria Del Chiaro ar fi fost cel care a adus românilor primele șorțulețe și compase înfipte în fund. Evident bat câmpii lejer deoarece după cum ştim, prima lojă s-a întemeiat la Londra, în 1717. Constantin Brâncoveanu a fost omorât la 15 August 1714, aşadar cu trei ani mai devreme. După el s-au instalat domnii fanarioţi, care au venit cu alţi secretari şi cu alte obiceiuri. Del Chiaro nu era un puşti în 1714, chiar dacă în 1718 a publicat cartea cu titlul Revoluţiile Valahe. Dar nici titlul, nici conţinutul cărţii nu au absolut nici o legătură cu doctrina cominternului.
Se pretinde de către pseudo istoricii masoni că un anume italian Carra care ar fi trecut prin Galaţi la 1734 (iară
și Galați, Diude ), ar trebui să fie una şi aceeaşi persoană cu Anton Maria del Chiaro (care aproape sigur era trecut în lumea cealaltă la 1734). Şi uite aşa, un oarecare italian care vizitează Ţările Române este confundat în mod voit cu secretarul voievodului, iar Sfîntul Mucenic Constantin Brâncoveanu, ucis de spurcații turcaleți sub ochii ambasadorilor Apusului, niște urdori, este declarat mason la oha. Nesimţire şi obrăznicie grosolană.
Mentalitatea gnostică,
și obrăznicia obscenă tipică masonilor, le conferă o lipsă crasă de scrupule în a-şi atribui tot ce se întîmplă valoros şi de a mistifica adevărul. Mint cu neruşinare nu doar în privința lui Brâncoveanu sau Ion Creangă, mai nou. Spre exemplu, Leon Geuca episcop de Huși, mitropolitul Dionisie Lupu, episcopul Amfilohie și episcopul Gherasim Clipa sunt declaraţi masoni doar pentru că ştiau italiană ori franceză, ori ambele (unii dintre ei au şi tradus şi chiar publicat cărţi din aceste limbi). Dar nesimţiţii ăştia îi fac masoni pentru un lucru foarte firesc în epocă: Episcopii erau aproape în exclusivitate aleşi dintre călugării de neam boieresc, iar în epocă boierii aveau obiceiul să-şi înveţe odraslele limbi străine. Dar de la a cunoaşte o limbă străină pînă la a fi într-o lojă este distanţă uriaşă. Gherasim Clipa traduce în 1787 o carte a unui abate francez pe nume Perault, numită Taina Francmasonilor şi Taina Mopşilor, tocmai pentru a-i da pe faţă pe indivizii din această specie josnică, aşa cum şi spune în prefaţă, adică să ştie cititorul cărţii cum să-i recunoască.
Tot pseudo-istoricii masoneriei afirmă că "După unele surse Horea si Tudor Vladimirescu au fost francmasoni." De parcă dacă ar fi fost, ar fi mai fost omorîţi, unul de curtea imperială austriacă, unde sectan
ții masoni se infiltraseră de o bucată de vreme (chiar așa zisa istorie masonică confirmă: "în Transilvania, mișcarea francmasonică a parvenit pe filieră austriacă."), iar celălalt de grecii eterişti, declaraţi masoni de asemenea.
Mai scriu a
șa-zișii istorici masoni: "Premizele creării si întemeierii unei veritabile francmasonerii moderne românesti, încep la Paris în anul 1820, când în loja "Ateneul Străinilor" sunt inițiati fiii de boieri trimiși la studii în străinătate". Aha! Apoi urmează o listă de fii de boieri şi paşoptişti notorii. Dar e o problemă chiar şi aici, anume că nici unul din cei din listă nu a ajuns student la Paris înainte de 1835. Practic acesta este anul în care se poate vorbi de prima lojă românească, şi aceea la Paris.
Un lucru e sigur: la 1793, când un oarecare ieromonah pe nume Agathon îl defaimă pe Sfântul Paisie de la Neamţ, numindu-l înşelat şi farmazon, cuvântul din urmă era în conştiinţa monahală şi aproape sigur a tuturor creştinilor de atunci drept o ocară ruşinoasă. Aşadar, deşi se auzise despre aceşti indivizi jalnici cu compase înfipte în dos, un lucru e sigur: până la 1848 (anul întoarcerii paşoptiştilor de la studii) nu există nicio informa
ție serioasă despre existența vreunei loji masonice în Țările Române.
Cu obstina
ție, sărăcanii de masoni s-au străduit să-și vopsească o fațadă de onorabilitate, folosindu-se până și de Nică a lui Ștefan a Petrei, tocmai cel care o viață a râs de neghiobi, nerozi, nătărai, năuci, retarzi, netoți, prostovani, gogomani. Se pare că n-a ajuns râsul lui Creangă la adresa nătângilor și n-au fost suficiente nici vitriolantele articole ale lui Eminescu la adresa farmazonilor.
Ga
șca lui C.A Rosetti “hidoasa pocitură / Ce‘n cap cloceşte acolo sămânţa lui de ură” conform descrierii lui Eminescu – l-a terminat pe marele ziarist, după recomandarea/ordinul lui P.P Carp - “mai liniștiți-l pe Eminescu”. Rosetti, ministru de Interne la vremea aceea ilustra pe deplin profilul masonilor ce puseseră mâna pe țară, descriși astfel de Emnescu: “Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stîlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi România” (art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. 11, dec. 1877, Opere, X, p.19 şi 110)
...Nu le-a plăcut caracterizarea, farmazonilor,
și i-au închis gura. Asta-i istoria adevărata a masonilor lu’ pește.
Ni
ște “uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui” - atunci ca și acum…
Sursa: http://www.curentul.ro/2014/index.php/20140418100043/Actualitate/Bazaconie-gogomanie-neghiobie-asa-zisa-apartenenta-a-lui-Ion-Creanga-la-masonerie.html

Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.