Logo
Printeaza pagina
01 Dec
Voteaza acest articol
(3 voturi)

Patriarhul Romaniei si razboiul secret pentru Basarabia

Dincolo de straiele monahale Patriarhul României a fost promotorul unei adevarate geopolitici a ortodoxiei românesti. Foarte putina lume a cunoscut activitatea tainica, lupta dusa de Patriarh pentru România, pe un teren dintre cele mai primejdioase. Terenul de confruntare geopolitica cu Rusia.

Statul român, captat dupa 1989 de personaje aflate în subordinea Moscovei, în frunte cu Ion Iliescu si-a tradat atributiile. Diplomatia Bisericii a dus un razboi lung si dificil pe aliniamente vaste. Întâlnirea Patriarhului Teoctist cu Papa Ioan Paul al II lea, cel mai antisovietic luptator al lumii occidentale nu a fost întâmplatoare. Dupa cum nici vizita Papei în România nu a fost întâmplatoare. Din dealul Patriarhiei s-a dus o lupta îndârjita de neatârnare fata de Marele Frate de la Rasarit.

Unul dintre miturile fondatoare ale Marii Rusii înca din vremea Imperiul tarist acredita ideea primatului Moscovei, promovându-se conceptul - Moscova - a treia Roma- si -Rusia - continuatoarea Imperiului Bizantin. Pentru tarul Petru I dar si pentru urmatorii tari ai Rusiei Constantinopolul era un obiectiv suprem, un simbol al puterii laice si un obiectiv pur politic. Statul Rus si Biserica Ortodoxa Rusa (care dupa Reforma lui Petru I devenise subordonata statului) si-au unit eforturile si interesele fel astfel ca, Basarabia a devenit o jertfa – fireasca - în calea expansiunii ruse.

Smulsa cu forta din trupul Principatului Moldova, Basarabia a devenit, dupa 1812, o colonie si sub aspect spiritual regimul tarist urmarind în principal distrugerea culturii nationale românesti concentrata în jurul bisericilor iar Biserica Ortodoxa Rusa a aplicat în beneficiul Imperiului Rus strategii bine gândite de deznationalizare si rusificare a bastinasilor români.

Paradoxal, politica antireligioasa a regimului sovietic si folosirea acestei politici cu scopul deznationalizarii românilor din Basarabia s-a acordat perfect cu politica Patriarhiei Ruse în perioada sovietica care a ramas fidela autocratiei statale, ramânând o unealta eficienta în promovarea imperialismului sovietic (rus).

Dupa destramarea Blocului sovietic, în 1989 Patriarhiei Moscovei a facut eforturi serioase de prevenire a apropierii fostelor Mitropolii ale Chisinaului si Cernautilor de Patriarhia Româna. Miscarea de renastere nationala din Basarabia a izvorât din bisericile si manastirile din Basarabia, adevarate centre nationale de cultura. În cazul Mitropoliei Basarabiei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodata desfiintarea ei.

Începând cu primavara anului 1992 este lansata si vehiculata paradigma – românizarii - si - unificarii cu România - se declanseaza Razboiul pe Nistru, iar în plan bisericesc, incidentele sângeroase de pe Nistru îsi gasesc un corespondent ecleziastic. Moscova riposteaza pe toate planurile.

Drumul Crucii
În martie 1992 Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, la initiativa si sub coordonarea mea se cuplează împreuna cu tinerii din Basarabia la o actiune de amploare intitulata - Drumul Crucii - care avea drept scop resuscitarea unei miscari nationale pentru România, în vechile hotare. Sute de mii de oameni întâmpina tinerii care au dus în spate, de la Chisinau la Bucuresti, o cruce binecuvântata de Patriarhul Teoctist, pe treptele Patriarhiei.

Patriarhul Teoctist a initiat imediat dupa aceasta actiune de rasunet dialogul cu Biserica Ortodoxa Rusa pentru repararea nedreptatii cauzate, pe plan bisericesc si canonic, de pactul Ribbentrop - Molotov în urma caruia Basarabia în mod fortat a trecut sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei. Initiativa Patriarhului, lansata pe data de 9 aprilie 1992 a fost interpretata de catre partea rusa, ca un amestec în jurisdictia sa, Patriarhia Moscovei, coordonând actiunile violente ale reprezentantilor Mitropoliei Moldovei împotriva –“tradatorilor si schismaticilor români”.

La 14 septembrie 1992, Adunarea Eparhiala de reconstituire a Mitropoliei Autonome a Basarabiei adopta hotarârea de a reactiva Mitropolia de pâna la ocupatia sovietica si alege pe P.S. Petru ca Loctiitor de Mitropolit, iar la 19 decembrie acelasi an, Patriarhia Româna a recunoscut oficial printr-un Act Patriarhal si Sinodal reactivarea acestei formatiuni bisericesti sub jurisdictia sa.

Conflictul direct cu Moscova
Patriarhul Moscovei a calificat actul de reactivare ca “... ingerinta anticanonica în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este parte a Patriarhiei Moscovei si care se bucura de independenta în administratia sa interna...”, acuza Patriarhia Româna de încalcarea unor canoane bisericesti si în final adreseaza un ultimatum lui Teoctist: “Daca apelul nostru nu va produce nici un fel de reactie, vom întelege acest lucru ca pe începutul unei noi schisme care va distruge relatiile dintre cele doua Biserici si care va afecta serios unitatea Ortodoxiei, precum si relatiile dintre cele doua natiuni.” Aceasta amenintare a fost urmata de ruperea relatiilor dintre cele doua Biserici Ortodoxe.

Paralel cu implicarea fortelor de ordine în probleme religioase, membrii mitropoliei pro-moscovite au organizat în mai multe rânduri atacurile directe împotriva preotilor si a mirenilor din cadrul mitropoliei Basarabiei. La 19 iulie 1993, o dispozitie adresata comisarilor sectiilor de politie îi obliga pe acestia sa ia masuri împotriva celor care au trecut de sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei sub ascultarea canonica a Patriarhiei Române

R. Moldova Mitropolia Basarabiei nu este recunoscuta de stat si de aceea toate actiunile ei sunt ilegale si cad sub urmarire penala. În viziunea Sinodului Bisericii Ortodoxe din R. Moldova, desfasurat în 1997, recunoasterea Mitropoliei Basarabiei de catre stat va contribui la - încurajarea unor tendinte cu efect distrugator; agravarea conflictului de identitate etnica - români - neromâni etc. în data de 17 octombrie 2001, problema patrimoniului bisericesc a fost serios examinata la Marea Adunare a Clericilor Ortodocsi din R. Moldova, la care au participat cca. o mie de preoti ai Mitropoliei subordonate Moscovei si presedintele statului V. Voronin. La aceasta Adunare s-a ridicat problema Mitropoliei Basarabiei. Pentru a calma spiritele, V. Voronin a promis ca în timpul mandatului sau presedintial nu va permite înregistrarea acestei structuri bisericesti “schismatice”.

Mitropolia Basarabiei s-a judecat 14 ani cu statul moldovenesc si si-a câstigat dreptul la existenta cu ajutorul CEDO si prin stradania lui Vlad Cubreacov. Actiunile ostile ale Mitropoliei Moldovei coordonata de Moscova, nu au putut împiedica dezvoltarea Mitropoliei Basarabiei, care în 1999 avea în componenta sa peste 100 de comunitati. Contrar eforturilor si asteptarilor mitropoliei pro-moscovite, Mitropolia Basarabiei este astazi a doua Biserica ca numar în Republica Moldova.

Jertfa Patriarhului
Toate acestea s-au datorat Patriarhului Teoctist iar pentru orice cunoscator al dedesubturilor acestui razboi tainic purtat cu molohul rus este o evidenta la nivelul riscurilor asumate de Teoctist. De altfel, Moscova nu a stat degeaba si a orchestrat pe parcursul întregii batalii cu Patriarhul României o campanie profesionista de anihilare publica a lui Teoctist. Toate atacurile si alegatiile mincinoase, vituperarea la adresa Patriarhului au avut suport si coordonare de la Kremlin. Razboiul nu se va opri însa moartea Patriarhului va lasa fara comandant frontul de est.
Dumnezeu sa ajute România!

*************

articol scris in august 2007, imediat dupa “terminarea” Patriarhului Teoctist

În data de 30 iulie 2007 Patriarhul Teoctist este lichidat şi apoi este inmormantat, in data de 3 august.
În 1986, exact in aceeasi zi era inmormantat in Catedrala Patriarhala si PF Iustin Moisescu. Nici o coincidenţă.
Gasca kominternista a aruncat din rasputeri cu noroi si in Teoctist si in Iustin Moisescu ani si ani de-a randul, deoarece amandoi imbracasera in tinerete camasa verde. nici dupa moarte nu i-au lasat in pace cioclii sinistri ai lui Tismaneanu & comp pe cei doi patriarhi.
Arhivele de astazi – lucrarile americanului Larry Watts cu deosebire - arata ca regimul comunist din Romania, inca de pe vremea lui Dej si apoi mai acut in vremea lui Ceasusescu, s-a asezat in calea intereselor sovietice si a cautat prin diverse forme mai mult sau mai putin conspirate sa contrabalanseze influenta ruseasca promovand o serie de politici nationaliste, in detrimentul bolsevismului rusesc ai carui cerberi erau comisarii ruso-evrei kominternisti instalati in pozitii cheie de Moscova. Promovarea celor doi patriarhi, cu o educatie si o atitudine romaneasca dovedita inca din tinerete, a facut parte din masurile de contrabalansare a influentei rusesti in Romania.
S-a purtat o batalie subterana de afirmare romaneasca si de scuturare de sub jugul rusesc – esuata intr-un final, odata cu aducerea la putere de catre Moscova a carpei kaghebiste Ion Iliescu si a haitei de kominternisti crescuti sub pulpana lui Brucan si implantati la adresa GDS – Soros.

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.