Error
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_menus, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_menus, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_content, 1
A+ A A-
05 Mar
Voteaza acest articol
(1 Voteaza)

La căpătâiul lui Horia

"Cea mai mare spaimă a unui ziarist este ca nu cumva sa dea o știre falsă. Una dintre acelea care, depistate la timp, te fac să retragi ziarul de pe piață și să dai întreg tirajul la topit.
De câteva zile, am senzația ca suntem cu toții victimele unei știri false. Ale unei farse de presa.

Cum să moară Horia? El, care era vitalitatea întruchipată? El, care, înainte de a fi ziarist, a fost reporter? (Nu va supărați pe mine pentru aceasta deosebire!) El, care ieșea pe teren ca un câine de rasă la vânătoare, luând urmele proaspete, amuşinând, pândind viața? El, care a trecut prin momentul ’89 într-un mod cum foarte puţini au trecut, aş îndrăzni să spun, cu eroism. Ani buni am împărţit același birou cu Horia.
Doar noi doi într-o cămăruța de doi pe trei. Acolo, înghesuiți la etaj, într-o clădire de pe strada Câmpineanu, care amenința sa cadă la primul cutremur, am învățat de la el mai mult decât de la orice facultate de jurnalism.
Am asistat la demonstrații de presa uluitoare. Bunăoară, cum se trece printr-un cordon de securitate, nu doar fără să ți se ceară vreo legitimație sau să ți se pună vreo întrebare, dar chiar să fii salutat în poziție de drepți. Sau cum, printr-un simplu telefon și inflexiunile potrivite susurate la urechea unei secretare, sa obții secrete după care cohorte de ziariști alergau zile în șir.
Asta este diferența dintre un reporter și un ziarist. Asta este presa adevărată.
Într-o zi, Horia a aflat un secret devastator despre o personalitate în vogă acum un deceniu și ceva. Am sărit de pe scaun și am dat să alerg, să schimb tot ziarul.
M-a oprit: „Adi, nu putem să dăm drumul la așa-ceva. Gândește-te că are copii!”.
M-am uitat uimit la el: a ridicat din umeri, stingherit cumva că-și dezvaluie inima uriașă din spatele platoşei de cinism rece.
Cu Horia Tabacu se stinge un veac.
O epocă în care presa mirosea a plumb, a cerneală tipografică și a tutun.
O epocă în care viața era mai importantă decât știrea.
Acum, operam impersonal pe computere, facem presă ca într-un joc video, alergăm după trofee, tiraje și audiențe, dar uităm, vai, atât de des, că înainte de toate este vorba despre viață.
Dan Andronic, mă întrebai mereu unde este Horia, care nu rata nici o ocazie să o tulească la ale lui. Acum pot să-ţi răspund: Horia este aici! Va fi mereu aici, împreuna cu noi.
Pentru ca nu poți îngropa Viața!"
Adrian Pătruşcă/ EVZ

 

http://roncea.ro/2015/03/05/horia-tabacu-ultimul-drum-foto-video/

 

Adrian Pătrușcă a scris cu adevărat emoționant despre Horia. Ei doi au lucrat mult mai multă vreme împreună dar îmi aduc aminte și eu cum știa Tabacu să folosească magic vocea, cum reușea să te trimită la cât vreun barosan la care nimeni nu avea acces, plus șmecheriile cu "invizibilitatea" printre cordoane sau prin posturi de control, traversate fără legitimații, fără discuții, știa să întrupeze când voia un personaj cu aer suveran și nu mai îndrăznea vreun gradat să-i ceară socoteală. Pe de altă parte dacă tot suntem jurnaliști, adică oleacă paranoici, am putea să ducem mai departe întrebarea - uimirea dispariției sale într-un mod atât e straniu, atât de brusc, la o plimbare de dimineață cu cățelul, fără nicio mărturie clară a momentului în care i s-a făcut rău, din senin, fără alte avertismente anterioare, mai ales că este consemnată imaginea sănătoasă - "vitalitatea întruchipată" - și mai ales când știm deja că analizele sale de acum vreo doi ani cred nu evidențiau necazuri de vreun fel cu cordul și nici alte probleme majore de sănătate. Când se întâmplă o tragedie așa din senin, oricui, îți zici că așa a fost destinul, soarta, voia de Sus etc samd. Oricui dar nu unui jurnalist iscoditor din fire și cu obiceiul de a scormoni și cerceta prin zone periculoase. Nu ar trebui să fie treaba mea ci a colegilor săi de la ziar o cercetare pe tema asta, ei ar trebui să știe la ce subiect mai lucra Tabacu în ultima vreme, deși mă îndoiesc că își comunica public direcțiile de research, dar am aflat de la un bun prieten de-al lui Horia că punea întrebări despre un personaj teribil de comentat în ultima vreme, aflat multă vreme în zona de umbră a Puterii, genul ăla de umbră rece care te face brusc să tușești mortal dacă faci ture cu lanterna prin întunecimea sa...

Comentarii:

Articole apropiate

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.