La vremea aceea însă, SUA era condusă de președinți încojurați de o elită a diplomației mondiale. Și România a avut o elită, oale și ulcele acum. Această elită a avut un rol major cândva. Nixon și Johnson au obținut un avantaj strategic față de URSS - apropierea de China și aducerea Egiptului la masa negocierilor cu Israelul, după ce Egiptul fusese puternic susținut din spate de URSS pentru a rupe capul de pod american în zona Orientului Mijlociu. Cele două importante mișcări strategice americane s-au realizat (și) cu contribuția României.
Moscova a turbat de furie și a trecut la măsuri din ce în ce mai ample de lichidare a lui Ceaușescu, vizat de altfel încă din 1967 când a sprijinit pe șest Israelul, aflat în război cu Egiptul, navele românești oferind combustibil israelienilor - (România era singura țară din blocul comunist ce avea contacte apropiate cu Israelul), apoi și-a permis să ceară eliberarea Basarabiei de sub jugul rusesc și bașca, în 1968 a avut curaj să sfideze deschis Moscova și să condamne atacarea Cehoslovaciei.
Printre altele Ceaușescu, i-a ameninţat pe ruşi că, dacă vor intra în ţară, întreaga populaţie se va ridica împotriva lor. China a fost atunci singura putere căreia guvernul român i-a cerut în mod direct sprijinul:
"În seara zilei de 21 august 1968 – menţiona un fost ambasador chinez – Bodnăraş (fost coleg de birou cu taică-meu) i-a solicitat însărcinatului cu afaceri chinez o întrevedere urgentă, în cadrul căreia ne-a informat că trupele sovietice invadaseră Cehoslovacia şi că România se afla în faţa unei forţe sovietice enorme. Românii credeau că un război era iminent şi erau hotărâţi să reziste până la sfârşit. Astfel că ei doreau să ştie dacă se pot baza pe sprijinul guvernului chinez sau nu."
Ambasadorul României la Beijing a continuat discuţiile mai detaliate privitoare la „sprijinul chinez”, cu premierul Zhou Enlai, iar conducerea chineză a acceptat să acorde sprijin României, sprijin care a venit inclusiv pe cale militară.
Persoana care a menținut legătura pe acest canal a fost generalul Dumitru I. Dumitru, șef al Informațiilor Militare. De la el personal, pe când eram mai mititel, am aflat detalii despre nivelul deosebit al colaborării româno-chineze, pe coordonate defensive față de Moscova. Industria românească a fost ridicată pe picioare, ca industrie reversibilă pentru scopuri militare cu ajutorul direct al Chinei.
Rusia a mobilizat toate cele cinci state membre ale Tratatului de la Varşovia pentru a ataca România.
A urmat o extrem de amplă intervenție americană.
Evaluând intenţiile URSS, la o întâlnire a Consiliului de Securitate Naţională, pe 23 august 1968, directorul CIA, Richard Helms, a declarat că România „a adoptat una dintre cele mai ferme poziţii publice luate de vreun guvern în ce priveşte Cehoslovacia”, fie el din Orient sau Occident, şi că există „temeri bine întemeiate” că URSS ar putea să reacţioneze. Pe 29 august, Statele Unite, NATO, serviciile de informaţii ale României şi Iugoslaviei au informat la unison că trupele URSS, ale Ungariei şi Bulgariei şi-au intensificat pregătirile de a se desfăşura de-a lungul graniţelor cu România.
Preşedintele Johnson a avertizat Moscova public că vor fi repercusiuni cumplite în cazul în care Rusia ar „elibera câinii războiului”, cu referire directă la posibilitatea ca sovieticii să intervină în România.
Tensiunea în jurul României a durat mai bine de un an dar reacția fermă a Vestului, dar și a Chinei au descurajat tentativa Moscovei de lichidare a lui Ceaușescu. Pentru o vreme. Au reușit până la urmă, după ce au găsit trădătorul potrivit.
Până una alta, revenind la evenimentele menționate și la lecția Chinei, este de subliniat o replică antologică a chinezilor.
În 1969, la o întâlnire româno chineză la care reprezentantul României, Maurer s-a plâns că România este o țară mică față de forța URSS, China, prin Kang Sheng a ripostat: „India este o ţară mare, dar nu este unită; România este o ţară mică, dar este unită. În acest caz, care dintre ele este mai mare?"
Și rușii au prins din zbor înțelesurile cimiliturii chinezești.
Rusia nu a încetat prin toate mijloacele să surpe alianțele create de România, să înfiltreze la toate nivelele serviciile occidentale și mai ales cele americane, acționând și prin toate capitalele est-europene împotriva noastră. Ames, Nicholson, șef de antenă ce a lucrat și în România, sunt doar câteva nume de top ale CIA, ce au lucrat pentru ruși. Mulți alții n-au fost prinși și își fac treaba în continuare pentru ruși, sub acoperire americană. Gen Tismăneanu și gașca.
Avem o sumedenie de agenți mai mult sau mai puțin vizibili, în mediul politic, economic, în media, în organizații sindicale, inclusiv ale militarilor, cum e cazul SCMD-ului lui Dogaru, introdus pe ușa din spate a Armatei de tata socru agent al GRU, general. Am publicat în ultimii 20 de ani cam toată lista.
O parte din Listă este acum ciopîrțită de americani, prin DNA.
O altă parte practică tactici evazive și se recombinează sub steag străin. Cazul Bădin de exemplu plus restul Rețelei croite inițial în preajma lui Voiculescu, transferată la Niro - Udrea.
Agentura lucrează la foc continuu, acum pătrunde și în rândurile tinerilor, pe filiera așa zis ortodoxă și așa zis naționalistă. România n-are nici umbră de agentură și acțiune informativă la Moscova, doar vreo câțiva armeni emoticon smile. În schimb Moscova acționează necontenit pe teritoriul României, cu o forță sporită, deocamdată în tranșeele "frontului din umbră".
Ei sunt ei care vor război și răzbunare.
De ce? - explică unul dintre cei mai mari jurnaliști din istoria recentă a României, Pamfil Șeicaru, mare luptător în primul război mondial și întemeietor (și) de mânăstire, nu doar al publicației mele de suflet, Curentul, unde am lucrat atâția ani, deseori cu gândul la campaniile românești ale lui Șeicaru.
http://www.rumaniamilitary.ro/rusia-dusmanul-natural-al-romaniei
Am să reiau în întregime acest extraordinar material, atât de actual azi.
La rândul său, Pamfil Șeicaru îl citează pe larg pe Take Ionescu, mare om de stat al României, care publica fix acum 115 ani un articol intitulat „Duşmanul natural”, unde acesta explica că „Istoria ne-a făcut garda civilizaţiei europene împotriva năvălirii asiatice“. Hoardele mongoloide, asiatice, rusești n-au încetat niciodată să se raporteze la nevoia lor barbară, irepresibilă, de a-și spăla cizmele în sângele popoarelor din jur. Expansionismul rusesc face parte din rețeta lor geopolitică.
Turbarea rușilor nu a încetat, îi ține și azi, la adresa noastră. De fapt îi ține de vreo 200 de ani, turbarea asta.
Întorcându-ne privirea la zilele noastre, cred că trebuie să ne reamintim lecția Chinei, oferită gratis românilor, cândva, împreună cu suportul lor logistic. China are o alonjă civilizațională de multe mii de ani. Chinezii au altă viziune și au avut și ei de-a face cu tot felul de Hoarde turbate.
Nu turbarea rusească e problema, ci lipsa de unitate a românilor, minarea forței vii, descurajarea capacității de ripostă, zăpăcirea de cap a românilor pe toate căile posibile, în primul rând și mai ales prin utilizarea rețelei active din mediile așa zis ortodoxe, prin valul uriaș de dezinformări lansat prin mijloacele media, în majoritate controlate de agentura moscovită. Se pare că martiriul înaintașilor noștri creștini ortodocși, torturați și uciși în lagărele și pușcăriile controlate de komisarii ruso-evrei bolșevici a fost uitat.
O minimă trecere în revistă a datelor publice în mare parte, legate de istoria confruntării României cu Moscova și cu toți sateliții ei ar lămuri într-o oarecare măsură cadrul în care și astăzi acționează Rusia, pe coordonate similare. Panslavismul bolșevic a fost revopsit în culorile "ortodoxiei" deși niciun oligarh din cercul de putere mafiot kaghebist al lui Putin nu are nicio treabă cu creștinismul, dimpotrivă. Iar un scelerat ca Dughin, potaia băloasă a lui Putin ce tot dă târcoale ba la București, ba la Chișinău de o vreme încoace este orice altceva decât ortodox, e satanisto-comunist în toată regula. Și cretinoid de atfel, "profesor" la mișto, un impostor compilator de teorii amestecate alandala. Am scris și despre ipochimenul ăsta de nu știu câte ori. O să reiau, că văd că tot bobinează mințile ușurele din zone limitrofe.
Lipsa de carte, de educație elementară este principala vulnerabilitate a generațiilor de astăzi, exploatată copios de rusnaci. Generații care la o adică ar trebui să țină o armă în mână și abia pot să ajute niște babe să treacă strada, sau iarna.
Băieți, nu mai mușcați din merele otrăvite, glazurate cu gargară rusească "ortodoxistă" a la Baștovoi, întinse în coșulețe frumos împletite (tot) de rusoi, asezonate chiar cu bentițe tricolor "dacice", puneți mâna pe carte.
Încă mai e timp, nu mult. Arma nu stă în mâna fără educație, alunecă și te împuști aiurea în picior.
E adevărat carțile astea sunt groase, pline de mii de documente greu de citit, chiar și în diagonală. Există însă surse accesibile mai pe scurt.
Unitatea stă în educație, în asimilarea reperelor naționale, iar aceste repere identitare fundamentale, de la Eminescu încoace, s-au exprimat răspicat față de dușmanul natural al României...
câte ceva, ff pe scurt, aici:
http://www.ziaristionline.ro/?s=watts&x=0&y=0
...în rest, la bibliotecă...