Când fişa postului tău cuprinde un exerciţiu constant mnemotehnic este greu de înţeles cum de o mare parte a celor din jur sunt parcă loviţi de un fel de tulburare disociativă, o amnezie selectivă pe de o parte ce-i face să-i înjure cu sete aparent de inspiraţie creştin ortodoxă pe americanii pe care i-am aşteptat juma de secol, alegându-ne până în prezent doar cu rusnaci bolşevici pravoslavnici sau mai rău, se manifestă şi un soi de disonanţă cognitivă, cel puţin la nivelul opţiunilor politice interne de data asta.
Cecitatea opţiunilor politice ar putea fi justificată de inconsistenta logică dar şi de o dezordine identitară, o debilitate ce duce la tendinţe disociative specifice unei diminuări a percepţiei critice a realităţii. Gen votăm cu neamtzul pesedist să scăpăm pe albanezul pesedist, ca şi când între junghi şi tuse ar fi o mare diferenţă. Iar acum, când “rivuliţionarii din 16 septembrie” au descoperit că neamtzu duhneşte şi el tot a albanez, mucles, nema reacţie, un fel de resemnare s-a aşezat peste naţie, ceva similar atitudinii tuberculoşilor fumători înrăiţi care după ce află că ţigările fac rău la sănătate fie aleg să-i ridiculizeze pe medici fie să devină confucianişti ori discipoli ai lui Osho cu panseurile sale funambuleşti despre destinul funest care vine oricum, “orice am face asta-i treaba vere ce să faci, toţi murim la un moment dat, o viaţă avem, asta e”...
Gazprom silentio stampa
Tot disonanţă cognitivă pare să fie şi absenţa oricărei reacţii cu privire la începerea forajelor Gazprom la Băile Felix în vederea exploatării gazelor de şist, după ce anul trecut a fost în topul isteriei colective afacerea Chevron, pe partea ailaltă a ţării. Activiştii atât de vocali şi aprigi luptători cu fiara satanică americanească s-au dat acum complet la fund (asta-i un remuscernism sau mirceatomism, clar).
Conspirationiştii de tot felul, sectanţii apocaliptici, pietiştii de tot felul, cu gura plină de blesteme la adresa putredului capitalism american, a jidanilor care conduc lumea, împreună cu masonii desigur şi cu bandiţii Illuminati reptilieni de la NewWorldOrder (NWO brrr), care ne otrăvesc apele cu gazele de şist sunt acum pe silentio stampa. Îi doare la bască de apele termale de pe vremea romanilor de la Băile Felix.
E clar că băile alea sunt romane, deoarece de ar fi fost băi termale de pe vremea dacilor cu siguranţă ar fi sărit la luptă şi toată Armada despletiţilor sectanţi dacomaniaci de inspiraţie Casa de Cultură a MI, epoca de Aur. Şi că veni vorba de haur, nici sectanţii Cultului Salvatorilor Roşiei Montane nu mai ciripesc nimicutza, deşi goldsteinii cei perverşi, pe mână cu Ministerul Culturii al Guvernului Ponta lucrează parşiv la ce au lucrat şi până acum, la declasificarea Roşiei Montane din lista monumentelor de patrimoniu.
Pe scurt tot ce-a fost şi până acuma rău va fi şi pe mai departe rău, tot ce au belit ăilalţii belesc (şi) ăştia iar Rotativa toacă în continuare ce-a mai rămas de tocat din România. Cu marea diferenţă că acum lipseşte orice fel de reacţie belicoasă sau măcar injurioasa la adresa ăstora, toată lumea stă liniştită la tv şi râgâie armonios după “marile sărbători”, într-a atmosferă soporifică, de mega concordie, visul lui Ilici.
M-am abţinut să mai scriu ori să mai comentez ceva în acest interval, pentru că-mi stăteau pe limbă nişte urări la adresa unora de se ştiu ei bine cât de înşurubaţi sunt în necurăţenii, mă refer la marea parte a sinodalilor, nepotrivite cu atmosfera pioasă a momentului.
„Şapte dintr-o lovitură“
Jurnalistul ca personaj aspiră la un destin precum al croitoraşului cel viteaz al fraţilor Grimm care le-a făcut de petrecanie uriaşilor nătângi (gen mogulii noştri de carton preşpan) făcându-i să se ardă între ei iar dacă e atins de aripa inocentă a integrităţii se apropie de alt personaj de basm, de data asta al lui Andersen, copilul care strigă împăratul e gol, din povestea Hainele cele noi ale Împăratului ţesute la mişto de pehlivani, cum ar veni de cei de la SRI.
Mai exact jurnalistul, dacă îşi asumă să spună pe cât se poate adevărul e obligat să participe la efortul de reconciliere dintre realitatea – realitate, aia pe bune, şi aşa zisa realitate edulcorată şi ipocrită, este obligat să dea pe goarnă nasolelile care se întâmplă sau sunt în curs de desfăşurare.
CTP, nepoţelul ovrei al generalului KGB Iulian Vlad
În timp ce o uriaşă operaţiune de batjocorire a credinţei se desfăşoară mai virulent ca niciodată, sub flamura dementului de CTP, un pornograf grafoman, ditai instituţia cu mega Trust de presă tace mâlc. Mucles şi ăştia. Patru milioane de români au ales să-şi trimită copii la ora de religie, chestie care i-a scos din minţi pe sectanţii ateismulu komunist, de la Cernea şi Toma la ventilatoarele de rahat media a Trusturilor securiştilor.
De Paşti, cu prefăcută smerenie şi greţoasă ipocrizie toate Trusturile au băgat mare cu părinţii duhovniceşti ai României, cei călcaţi în picioare tot de comunişti, nu de alta dar s-au prins că se vinde tema. Iar în acelaşi timp Trusturile continuă campania mizerabilă, mergând până la inventarea “subiectelor”.
Nici nu pot să citez ce oribilităţi debitează viermele ăsta regurgitat de Iulian Vlad, al cărui nepot susţinea că ar fi chiar el, CTP-ul din hârdăul cu spume al Trustului puşcăriaşului Sârbu. Atâta abjecţie şi obscenitate mai rar, s-a depăşit pe sine, din epoca Mineriadei.
Antenele şi KGB-ul
Iar ca mizeria să fie completă, la un alt Trust, unde o face pe pioasa nevasta colegului de bizniz a CTP-ului, Carmen Avram, se foloseşte „subiectul” Bănceni şi un agent clar al rusoilor, cu numele de episcopu’ Jar, pentru...propagandă moscovită, în interesul militar al Rusiei. Juma’ de emisiune era cu lacrimi şi copilaşi sărmani pe care îi îngrijea mânăstirea Bănceni restul, deşanţată propagandă kaghebistă de cea mai joasă speţă, în care vlădica explica plin de cuvioşie, cu aura sa grăsuţă şi cu faţa aia roşie ca drapelul lui Stalin, cât de rău e că ortodocşii sunt ucişi de ortodocşi, uitând să precizeze că ucigaşii sunt pravoslavnicii lui Putin, un drac scufundat în ceaunului otrăvit al KGB nu în altceva, nicidecum în apă sfinţită.
Milostivul adept moscovit M. Jar
Mihail Jar era duhovnicul ruso-miliardarului Ianukovici, fostul prezident al Ucrainei, iar misiunea sa este cât se poate de bine cunoscută. Citez de la un expert în problemă, poate cel mai moderat şi manierat scriitor din câţi cunosc, ca să nu se zică că sunt eu pătimaş. „Mihail Jar este un înflăcărat adept al jurisdicţiei moscovite peste români. Raionul Herţa este un ţinut curat românesc, etnicii români constituind peste 95% din populaţie. Aceşti români, populând compact regiunea, sunt aproape sută la sută pe stil nou, o excepţie în tot cuprinsul Lumii Ruse. Mănăstirea de la Bănceni este însă singura „subdiviziune canonică” de stil vechi implantată în interiorul ţinutului Herţa. Dorinţa preotului Mihail Jar, ca şi intenţia patriarhului Kiril al Moscovei, este de a transforma mănăstirea de la Bănceni în stavropighie patriarhală, adică într-un avanpost canonic moscovit, subordonat direct Patriarhului întregii Rusii, la doar câţiva kilometri de actuala frontieră cu România. Astfel, Biserica Rusă vrea să mai împlânte un ţăruş „canonic” (patriarhul Kiril consideră că tot ceea ce este rusesc pe pământul Moldovei istorice este „foarte canonic”, după cum tot ceea ce este românesc este cât se poate de „necanonic”). Stavropighia patriarhală rusă de stil vechi înfiptă în inima ţinutului Herţa este gândită la Moscova şi ca un fel de bornă de hotar a „teritoriului canonic” al ceea ce patriarhul Kiril numeşte „Sfânta Rusie”.”
Am încheiat citatul, cine vrea să afle mai mult să dea cu search. Aş mai putea povesti multe despre relaţia Jar, Tiraspol, Baştovoi, plus vlădica colonel pidosnic pseudo mitropolit rusoi Vladimir al Moldovei, finanţat cu milioane de euro de Gazprom pentru a sprijini frontul propagandei militare a Rusiei prin grupările „ortodoxe” înfiltrate chiar şi printr-o egumenă ţigancă cu aspiraţii SRI inclusiv la Petru Vodă, dar asta va fi un alt subiect aparte.
Voiculescu „luptătoru pentru libertatea cuvântului” :)
Că mai toată mass media aparţine unor găşti sordide şi ticăloase de kaghebişti nu este nicio noutate, o noutate este incredibila resuscitare a virulenţei toxice a acestor instituţii – într-un context geopolitic teribil de nasol. Virulenţă combinată cu o insolenţă şi o nesimţire fără seamăn – mai nou am aflat de la pastorul Gâdea că Voiculescu este în pârnaie pentru că ar fi un luptător pentru libertatea cuvântului, cam ca părintele Calciu, cum ar veni. Voiculescu, un infractor nenorocit, un ţigănoi securist lacom şi mizerabil (27 septembrie 2007, dosarul ICA, Curentul, 10 ani de pârnaie - am precizat ca să se reţină).
Mai nasol decât contextul geopolitic este mormanul de mizerie din casa noastră. România este o ţară creştin ortodoxă de însemnătate majoră în raport cu toate celelalte ortodoxii, ca proporţie a poporului mărturisitor, ca număr de şcoli şi teologi de seamă, ca forţă a jerfei şi a luptei pentru libertate împotriva molohului bolşevic ruso evreiesc. Românilor li s-au aplicat lovituri teribile de către moscoviţi pentru a-i îngenunchea.
Nicăieri în vreo altă ţară a fostului bloc estic controlat de Moscova nu s-au aplicat asemenea măsuri de nimicire a identităţii, a elitelor, a fondului etnic şi spiritual. S-a lovit mai ales în temelia ţării, în ţărani, cei care au ţinut glia, prin jertfă de sânge şi prin muncă grea.
Acum, glia le este smulsă din nou de sub picioare, pământul este cumpărat masiv de chinezi, prin intermediari, că nu au paşaport UE, de „austrieci” cu mai multe paşapoarte, de ciuhapi – şi ăştia cu mai multe paşapoarte, de unguri, şi ăia cu accent rusesc, iar dacă ne referim (şi) la perimetrele de exploatare oferite Gazprom, glia ajunge şi la ruşii ruşi, originali, de la Moscova, fără intermediari, deoarece pe o rază considerabilă în jurul sondelor este concesionat şi pământul nu doar ce se află sub pământ.
Impostura din Dealul cuibuşor de pesedişti
Iar în timpul ăsta satanele în sutană care i-au făcut campanie lui Ponta tac mâlc şi bagă banu la teşcherea. Au transformat BOR în SRL.
Cu o zi înainte de Paşti am avut o zi grea în mai multe sensuri. Atât de tare m-am ofticat că n-am mai avut chef de nici un scris ci de alte chestii, mult mai eficiente şi mai contodente sau măcar ardente.
Am petrecut o întreagă în frig, la aer liber, cu un fost coleg de facultate, 19 ani de şcoală, seminar plus facultăţi, două licenţe, istorie şi teologie, 5 ani de slujire la ţară. Profesori şi colegi comuni.
A fost studentul părintelui Galeriu şi al părintelui Băbuş, 17 ani de puşcărie, taxat de “legionar”. Experienţe diferite. Eu am părăsit facultatea, am ales Iugoslavia că era răzbel, el ca insider al Sistemului, crezând cu tărie în vocaţia sa de preot şi teolog a trecut prin toate mizeriile neştiute “civililor”.
Solicitările de “sus”, "ungerea" scaunelor, şpăgile pentru posturi la parohii “mai bune”, taxa pentru ierarhi şi patriarhie, angajamentele obligatorii cu Serviciile pentru parohiile de “afară”, corupţia şi curvăsăreală arhiereilor, bulangeala din şcoală, turnătoria şi jegoşenia de la cel mai jos nivel până sus. 18 500 de parohii sunt obligate să-i verse lui Ciubotă ăsta de securist pidosnic o mie de euroi lunar, deşi mulţi preoţi trăiesc ca vai de ei cu ciubotele rupte.
Iudele lui Ilici, bolşevicul
Plus multe alte şmenuri imobiliare, turistice, politice, combinaţiuni cu alde Iulius miliardarul din Iaşi interpusul lui Ciubotă poponaută, cu terenuri, cu păduri, cu maşini, cu târfe şi târfi pentru ierarhi ţinute/ţinuţi pe cârca amărâţilor de dreptcredincioşi, folosiţi pentru a marca lozul la sânge.
Pe scurt cum e România pe alte paliere instituţionale e şi în BOR.
Doar nivelul trădării şi al abjecţiei este diferit. Dacă funcţionarii statului îşi trădează cetăţenii şi fişa postului urmărind doar căpătuiala cei din BOR îl trădează pe însuşi Iisus capul Bisericii şi pe mărturisitorii ei care sunt trupul Bisericii.
Sunt Iude pe arginţi nu doar Hrebenciuci pe euroi.
Şobolanul rozaliu ruteano ovreiaş (şi ăsta) de catacombă pesedistă crescut de satanailă ăla de Ilici e nimic pe lângă sinodalii ce l-au votat cu susţinerea masoneriei, a Secu şi a GDS, centrala kominternistă a lui Brucan, pe sarsailă de Ciubotă, pe care însuşi Ilici l-a dorit premier în 1991 şi căruia Petre Roman Neulander “os de ardelean” îi era cel mai apropiat tovarăş, că au avut acelaşi general Stamatoiu în cv-ul de la Secu.
Şi căruia tot pe linie de Secu i-a fost şef Ilie Sârbu, descoitul lui Năstase, socrul lui Ponta şi tovarăşul lui Oprea, fostul plotonier ce căra carnea cu portbagajul la cîrciuma Haiducul a MApN, badigardul sceleratului de Miron Cozma, sugiucul lui Udrea, devenit general cu patru stele, ca legendarul general Patton eliberatorul Europei în al doilea război mondial.
Numai că Patton ăsta era doar un nenorocit de american, cădea-i-ar bomba în ocean, cum ar zice azi propagandiştii frontului ortodoxist filo rus de se tot agită acum ca viermii ieşiţi din haznaua pesedistă a lui Ponta de-şi făcea selfie cu Ianukovici şi Putin, recent de tot…
Noroc că românii au memorie atât de scurtă încât nici dacă ar fi îndopaţi cu sarmale cu lecitină şi magneziu forte până le-ar crăpa burdihanele nu şi-ar aminti asemenea detalii neînsemnate, d-apoi de contribuţia lui king Maicăl Regele maimuţelor cu coc la bolşevizarea României şi lichidarea elitelor româneşti via nevasta criminală a lui Brucan, oribila matrakukă Sidorovici, numită de însuşi abjecta sa alteţă-febleţă a lui Stalin, măcăleandrul deşirat, fătălăul molâu şi fonf decorat cu cea mai înaltă distincţie a URSS.
Pe merit, cum altfel.
…ca şi pe vremea lui Eminescu, “Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii si irozii”...
Câtă amărăciune o fi trăit şi Eminescu, dintr-o familie plină de monahii şi călugări... Prin 1882 îi spunea unui amic de-al său, ziarist: „...ştii ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, şi hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuţi să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopiseţe în cari să înşirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se ştie cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ“.
Poate dacă îşi împlinea visul şi s-ar fi refugiat în vreo sihăstrie în munţi n-ar mai fi fost omorât de gaşca farmazonului cu bulbucaţii ochi de broască.
Ca ziarist şi-a făcut datoria până în ultima clipă. A fost înşfăcat de organe exact înainte de a se duce la întâlnire cu reprezentantul diplomatic al Statelor Unite, Eugene Schuyler, căruia vroia să-i semnaleze personal ultimul său articol apărut chiar în aceea zi în Timpul, intitulat "Pentru libertatea presei şi a jurnalistului" , un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare ce demasca măsurile represive luate de Guvern.
Spera intervenţia Marii puteri de peste Ocean, în condiţiile în care România era atunci ca şi astăzi comprimată de Marile puteri continentale. Viena, Berlinul şi Moscova făceau toate jocurile la vremea aceea, SUA încă nu avea rachete pe continent, iar influenţa pe care o spera Eminescu era iluzorie, părerea mea.
Acum SUA este prezentă pe continent, mai prezentă ca niciodată dar mă îndoiesc că s-ar mai găsi vreun ambasador frisonat pe tema „libertăţii presei şi a jurnalistului”, cu atât mai puţin vreun jurnalist ca Eminescu, cu asemenea forţă a cuvântului şi acuitate a simţirii româneşti. Ambasada amricană de o bună bucată de vreme e cuibuşor de homălăi şi ovreiaşi (şi ăştia!) puşi pe gheşeft şi băgaţi încombinaţiuni penale cu securiştii de omenie, noii securişti, ai repetentului de la INI.
Saltimbancii si irozii, “măşti cu toate de renume din comedia minciunii (…) ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie / Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte / Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte / Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri / Şi aplauda frenetic schime, cântece şi jocuri...Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire”
...recunoaşteţi imaginea, e de astăzi, nu-i aşa?
„Amarul ce-l îndură nenorocitul neam românesc” nu s-a încheiat şi nu se va încheia probabil în timpul vieţii noastre pe aici.
Tot ce ne rămâne, pe modelul lui Eminescu este lupta până la capăt. Nu s-a călugărit, nu s-a retras, n-a fugit din calea lupilor. A scris despre Biserica noastră românească „maica spirituala a neamului romanesc, care a nascut unitatea limbei si unitatea etnica a poporului”, rânduri ce trebuiesc amintite, mai ales acum, când e lovită şi de "fraţii" catolici şi de cei pravoslavnici de rit bolşevic antic şi de neacceptat.
Biserica, maica spirituală a neamului românesc
„Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formă deosebită de aceea a altor Biserici; ea nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avut veleităţi de papism, Biserica rusească are veleităţi periculoase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijlocul sabiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea a fost din capul locului o comunitate religioasă care îmblânzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pentru oameni o datorie din ceea ce, în lumea modernă e un drept. (...)
Străbunii noştri au fost persecutaţi de către regii catolici ai Ungariei nu pentru că erau români, ci pentru ca Papa îi ameninţă pe regi cu excomunicarea dacă vor fi îngăduitori cu schismaticii. O mare parte din românii din munţii despre nord au părăsit, sub Bogdan Vodă, patria lor, a Maramureşului, pentru că un rege catolic voia să le împuie religia catolică. Fraţii noştri rămaşi în Ardeal au suferit veacuri întregi cele mai mari asupriri anume pentru că nu erau catolici. Habsburgii, luând stăpânirea asupra Ardealului, izbutesc în scurt timp a desfiinţa metropolia ortodoxă de la Alba-Iulia, pe-al cărei titular îl sfinţea de drept mitropolitul din Bucureşti. Prin asta produc între români dezbinarea confesională care i-a slăbit atât de mult. (...)
Ireligiozitatea, abstracţie făcând de dogme, se întinde într-un ritm înspăimântător. Căci, la drept vorbind, credincioşii bisericilor nu prea au ştiinţa deplină despre dogmele şi canoanele cari îi stăpânesc; ceea ce formează adevărata tărie a bisericii este sentimentul religios, sentimentul de conexiune frăţească între membrii comunităţii bisericeşti. Acest sentiment piere pe zi ce merge în România: comunitatea naţională şi religioasă, legăturile de iubire şi de reciprocitate cari existau între toate clasele societăţii şi cari făceau din cel bogat amicul celui sărac, din sărac pe apărătorul celui bogat, toate acestea ne-au fost escamotate de către plebea demagogică din România, ale cărei porniri se rezuma în două cuvinte: invidie şi sete de câştig fără muncă.
Biserica? Creaţiunea aceasta eminamente naţională a unui Iuga Vodă, carele la a [nul] 1399 încă o face neatârnata de orice ierarhie bisericească sau lumească, Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maică spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde romanul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice?
Un instrument politic. Un alt proiect de lege voieşte a introduce în Sinoade pe onor. Sihleanu, pe liberi cugetători şi pe atei; tinda templului devine un teatru pentru advocaţi fără pricini şi banul roşu al văduvei, o fisă pentru jucători de cărţi”
Neam unit întru credinţă…prin martiri şi mucenici
Desfrânaţii farisei, ierarhi şi sinodali, atei pidosnici politicieni hulpavi ce fură banul văduvei şi-l joacă la cărţi, la cazinou, la Monaco sau la Monte Carlo sau unde i-a înţărcat bălaia existau şi atunci sunt şi azi. "Cu sete de câştig fără muncă". Infractori şi jefuitori. Nu DNA-ul este salvarea României.
Salvarea stă numai în tăria sentimentului religios, sentimentul de conexiune frăţească între membrii comunităţii naţionale şi religioase invocat de Eminescu. Cuvântul religie îl avem din latinescul religare - a lega, a uni.
Un neam poate fi unit numai astfel.
Trebuie bine înţeles un lucru simplu şi clar. Hristos este capul Bisericii şi noi toţi ce-L mărturisim şi pomenim suntem trupul Bisericii. Biserica are o constitutie teandrică deoarece Hristos este unit dupa firea dumnezeiască cu Tatăl şi cu Duhul, iar după firea omenească cu noi, poporul unit prin botez.
Eclesia, termenul de origine al Bisericii, înseamnă adunarea poporului. Sfântul Apostol Pavel a numit în mod direct pe Hristos cap al Bisericii, "Hristos este capul trupului Bisericii" (I Col. 1, 24 si 18).
Toată lumea crede, din motive care-mi scapă, că BOR ar fi Biserica - Biserică. BOR este o instituţie a ierarhilor ce poate fi (şi) un SRL, şi un SRI şi un SIE şi un KGB şi un ETC dacă asta vor ei, desfrânaţii şi irozii în straie aurite, zăngănind banul văduvei în buzunare. Prin nemerniciile lor, se despart singuri de comuniunea cu neamul românesc, ei nu mai aparţin Bisericii despre care ne vorbeşte Mihai Eminescu, născut în familie de dreptcredincioşi ardenţi, monahii şi călugări, voce autentică a acestui Neam.
Ierarhii despărţiţi de jurământul depus, cei ce-şi trădează neamul şi dreptcredincioşii au cale bătătărită direct către Iad unde vor avea loc privilegiat, în lojă, că tot le place lor în Loji, chiar înaintea tătucului pe linie de partid al lui Ciubotă, cârpa kaghebistă de Ilici, criminalul cu mânile roşii până la coate de sângele românilor.
Biserica nu este (doar) o structură organizatorică, sau o clădire de cult culorată şi cu beculeţe şi termopane şi boxe în care se rage, în pofida Predaniei şi a bunului simţ.
”Nu există înfrângere! Dar trebuie întâi să ştii să mori.”
Biserica este trupul tainic al lui Hristos.
Tot Sfântul Apostol Pavel a zis: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră”. (I Corinteni 15, 12-19)
" Prin învierea Sa Hristos a înviat lumea, înviindu-ne şi pe noi spre viaţa de veci, căci El este Învierea şi Viaţa" (Ioan XI, 25)
Învierea este axul întregii firi creştine, este temeiul existenţei Bisericii, al existenţei noastre ca români, ca Neam unit întru credinţă…
Cei care au ţinut acest neam unit întru credinţă, cei ce sunt astăzi icoane în casele milioanelor de români credincioşi au fost martirii şi mucenicii ce nu s-au lepădat de credinţă în pofida torturilor, “puşcăriaşii legionari”, cei ce s-au jertfit şi au rezistat demonilor comunişti, cum a fost Sfântul închisorilor,Valeriu Gafencu, părintele Arsenie Boca sau cei pe care i-am cunoscut eu şi mi-au schimbat viaţa decisiv, părintele Ioasaf Popa, părintele Voicescu, părintele Stăniloaie, părintele Galeriu, părintele Teoctist, părintele Teofil Părăianu, părintele Calciu, părintele Ioanichie Bălan, părintele Justin Pârvu, părintele Arsenie Papacioc, singurul dintre toţi cei pe care i-am cunoscut ce avea, pe lângă vederea înainte, ca mai toţi ceilalţi pomeniţi, şi harul artistic al sculpturii şi viaţă ostăşească la activ…mai avea la activ 44 de arestări pe lângă războaie. Plus temniţa.
Dumnezeu i-a pus înapoi anii furaţi de comuniştii lui Ilici, anii de tortură prin puşcării, şi la 95 de ani părintele era mai sprinten la minte şi mai vioi decât orice om în vârstă cunoscut vreodată de mine.
Prin el şi prin camarazii săi de arme şi de temniţă şi de slujire duhovnicească, am aflat că suntem şi vom fi…
”Nu există înfrângere! Dar trebuie întâi să ştii să mori. Să ştiţi să muriţi, să ştiţi să înviaţi în fiecare zi! Ultimul meu cuvânt.”, aşa ne-a zis părintele Arsenie
Biruitor, Hristos a Înviat!
____________________________________
Fragment dintr-o înregistrare cu părintele Arsenie Papacioc realizată de mine şi Victor cu nişte ani în urmă despre…tactici şi metode.
https://www.youtube.com/watch?v=XXN_rqK6q84#t=249
mâinile împreunate întru Hristos ale părintelui Arsenie şi fraţilor George şi Victor…