Error
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • Error loading component: com_content, 1
A+ A A-
29 Jul
Voteaza acest articol
(3 voturi)

Onoarea de oroare a Armatei române

Onorul la drapel a ajuns o batjocură sub ministrul Dușca și Generalul Izmană, aka Gabi Oprea badygardul lui Miron Cozma

Actuala conducere a Armatei României bobinează periodic tot felul de manifestări cu fluturări de steaguri și discursuri sforăitoare, cu generali făcuți la apelul bocancilor și politruci fățarnici și nemernici, dintre aceia ce au contribut direct la nimicirea Armatei, în ultimii 25 de ani. Și azi are loc un astfel de eveniment, de unde doar vaselina mai lipsește.
.
Procesul de nimicire a Armatei a început imediat după 89. Ne-au distrus Armata leprele lui Iliescu și Umil Constantinescu, un ticălos cu originea bine ascunsă. Cu generalul GRU Nicolae Militaru, instalat de kaghebistul Ion Iliescu în fruntea Armatei, imediat ce a pus mâna pe putere, a început procesul de distrugere a Armatei Române. Cum de a ajuns Armata Romană, în cadrul lungului proces de “democratizare” să valoreze cât o ceapă degerată vom încerca să înțelegem în cele ce urmează.
.
A fi ofițer în Armata Romană trebuie să fie o mândrie – rămâne de văzut dacă mai este o cinste alăturarea cu ipochimene de teapa Generalului Izmană, aka Gabi Oprea, badygardul lui Miron Cozma, om de bază al structurilor mafiote, sugiucul lui Udrea și Timofte, fostul șef al SRI, sluga lui Vîntu. Sau cu Dușca alias Dușa, o otreapă de politruc servil, fost distrugător de păduri, lingăul din veci de veci al UDMR.
Nici Iohhanis nu a adus vreo speranță de mai bine sistemului de apărare.
Poate cea mai interesantă veste despre Armată pe anul acesta a fost cea privind demiterea consilierului preşedintelui Iohannis pe probleme de securitate şi apărare, kaghebistul Scutaru, zburat a doua zi după vizita șefului FBI la București. Că Scutaru a stat niște ani la ruși o știa toată lumea, întrebarea care se pune este de ce a trebuit să vină personal șeful FBI pentru a pune piciorul în prag?
Mai sunt încă vreo câteva misterioase povești legate de plimbările lui Iohhanis și de legăturile sale de amiciție cu familia unui fesebist notoriu, ajuns recent mare om politic în Basarabia, de bine ce s-a mișcat elegant SIE pe spațiu, cu așa zisele sale penibile acțiuni uniristice, cu steaguri și abțibilde, numai bune pentru a-i omogeniza mai abitir pe rusoii care l-au votat pe Renato FSB, fratele gazdei lui Iohhanis din campania electorală, Veronica Usatii, de la Lukoil.
Chestiunea cu Serviciile însă altădată, deocamdată fără speranța de a putea aduce vreo schimbare a actualei situații, am selectat câteva pasaje din rapoartele oficiale ale MapN, din surse publice, portaluri create de militari, în care se menționează starea dezastruoasă a Armatei României și de asemenea am adăugat pasaje dintr-un studiu de specialitate cu privire la cum s-a ajuns la starea de astăzi.
Desigur nu (doar) Oprea a pus pe butuci Armata română ci și incompetența și birocrația, dublată de corupție și nepotism. Duşcă se mândreşte că a adus bugetul MAPN de la 1.2% la 1.47%, mare realizare (necesarul IMO este de 2.5% pentru 10 ani pentru a acoperi dezastrul.
Pe vremea conducerii înțelepte a tov. General. Izmană (aka Oprea) Armata a redus numărul de soldați din statele de organizare, înlocuindu-le cu funcții de colonei și generali. Izmană s-a jucat cu rezerva de mobilizare a armatei, promovând sau avansând pe funcţii, persoane care nu au nici o pregătire militară.
Cel puţin 30 % din personalul militar şi cel puţin 75 % din cel civil angajat la MAPN taie frunza la câine pe bani frumoşi O grămadă de cadre și-au făcut datoria, fiind retribuiţi pentru aceasta, fără însă a participa la nici o competiţie (război) fiind până la trecerea în rezervă într-un etern cantonanent. S-au pregătit, majoritatea întreagă carieră, fără să le vâjâie vreun glonţ pe la ureche. Avem o mulțime de militari cu grade mari, veterani care n-au văzut niciodată vreun front. Niciunul dintre aceștia nu a avut parte de vreo aplicaţie în condiţii reale, de front.
Distrugerea unei armate naţionale echivalează, de cele mai multe ori, cu înfrângerea statului respectiv. Paradoxal, deşi încă mai este pace în Europa (nu şi în Ucraina), România deja este înfrântă, cu o Armată în agonie. Paradoxal, nu ne-a atacat nimeni (încă), dar forţele noastre militare sunt aproape epuizate. Chiar şi în ww2, după dezastrele militare înregistrate în campaniile din Est, Armata Romană a avut capacitatea de a desfăşura operaţiuni în Vest (Ungaria, Cehoslovacia şi Austria).
Fără o capacitate credibilă de apărare a ţării nu putem vorbi de suveranitate naţională. Iar acum avem o armată handicapată, adică fără aviaţie, fără marină, fără coloană vertebrală, fără producţie de război, care are nevoie de asistenţă din afară pentru a-şi supraveghea propriile graniţe.
Spiritul de corp al Armatei este puternic zdruncinat, majoritatea echipamentului e învechit şi consuma resurse uriaşe de întreţinere. Armata se confruntă cu cheltuieli prea mari pe probleme de personal iar instituţia se află într-o acută criză de identitate şi acest aspect va genera – dacă nu se iau măsuri urgente - probleme de percepţie la nivel NATO, vizavi de capacitatea României de a susţine financiar obligaţiile asumate în cadrul Alianţei, în procesul de planificare comună a Apărării.
La nivelul Statului Major al Forţelor Terestre, se înregistrează un deficit de peste 40% în rândul comandanţilor de plutoane şi de 25% în rândul comandanţilor de companii. Atât forţele aeriene, cât şi forţele navale, au adus în atenţie problemele echipamentelor şi instalaţiilor uzate moral şi fizic. Acestora li se adaugă problemele generate de subfinanţare. Disfuncţiile de acest gen afectează la Statul Major al Forţelor Aeriene îndeplinirea misiunilor de luptă şi siguranţa aeriană.
În următorii ani, va expira resursa pentru avioanele de luptă şi rachetele aer-aer.
Citez din materialul scris de un specialist:
.
"Cu ocazia sărbătorii Independenţei de Stat a României, consider că romanii ar trebui să marcheze acest moment întorcându-şi privirile către instituţia fără de care la momentul respectiv această independentă nu ar fi fost posibilă, şi anume Armata Romană.
Spre deosebire de situaţia din ajunul intrării României în Războiul de Independenta alături de trupele Imperiului Rus, când armata romană era antrenată şi echipată la cele mai înalte standarde ale vremii prin grija conducătorilor de atunci ai României, astăzi militarii noştri, deşi o forţă profesionalizată, suferă de o lipsă cronică de mijloace moderne de luptă.
Această problemă a înzestrării este una pentru care România a plătit scump în trecutul său iar istoria risca să se repete.
Toate acestea se întâmplă în contextul în care în Balcani sau Transnistria s-ar putea să nu fim feriţi de o escaladare de tip militar a situaţiei în următorii 10 ani. Este vizibil şi pentru un necunoscător ca dotarea armatei române este deosebit de precară d.p.d.v. al înzestrării, iar echipamentele care pot fi considerate moderne sunt foarte puţine.
Dotarea armatei romane era considerată învechita în proporţie de 85% încă din 2006.
Probabil că în 2012 ne-am apropiat de 90%, ca mijloace învechite...industria românească de apărare, subnutrită şi în curs de desfiinţare în acest moment, industrie care, din informaţiile mele, totalizează probabil sub 2000 de angajaţi în acest moment dar al căror efectiv se va reduce cu încă aproximativ 9%, deci cu greu mai poate fi numită industrie.
În acest moment, Romarm susţine că: “Echipamentele de apărare autohtone arată excepţional, dar se fac cu logistică din 1920... Povestea fregatelor T22 cumpărate din Marea Britanie la suprapreţ nu cred că mai trebuie să o descriu, îngrijorător fiind faptul că nici până în prezent nu s-a făcut echiparea lor cu armamentul nou necesar: radare, sonar, sisteme antisubmarin, sisteme de rachete AA şi nava-nava. Singurul fapt demn de menţionat este înzestrarea lor cu elicopterele Puma Naval. Acest lucru le reduce eficacitatea la simple nave de patrulare în zona de coastă...
Cât despre capacitatea României de a produce rachete, am înţeles că nu demult instalaţia de fabricat pulberi de la Fabrica de Pulberi Făgăraş a fost tăiată şi stocată sau vândută, iar personalul are probleme cu plata salariilor, pe când S.C Electromecanica Ploieşti S.A. şi Pirochim Victoria se confrunta şi ele cu probleme similare.
Instalaţia de pulberi a fost cumpărată la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, pentru o sumă consistentă, iar lipsa ei afectează capacitatea armatei romane de a se înzestra cu rachete de producţie proprie, atât pentru artileria reactiva cât şi pentru vectorii antitanc, sol-aer, aer-aer, aer-sol şi antinavă...
Cu privire la înzestrarea brigăzilor de tancuri cu artilerie autopropulsată şi foarte mobilă, care să poată asigura un sprijin eficient de artilerie, pe lângă modelele mai vechi, APRA 40, artileria reactivă s-a înzestrat cu aproximativ 50 de bucăţi de lansatoare mobile LAROM, un număr insuficient, mai ales că artileria autopropulsată clasica, ATROM, concepută împreună cu Israel, nu a văzut încă producţia de serie, proiectul părând abandonat.
Este păcat că atâţia bani investiţi în cercetare şi în prototip nu au reuşit să se amortizeze în producţia de serie, vitregind şi capacitatea de luptă a unităţilor blindate mobile de un sprijin de foc esenţial în războiul modern şi perfect compatibil cu restul tehnicii de luptă şi management al luptei din forţele terestre ale României.
Sistemele antiaeriene SA-6 KUB şi SA-8 Geko nu mai pot fi numite funcţionale şi au nevoie de modernizări de urgenţă, într-un program similar cu cele desfăşurate de Polonia şi Cehia. De asemenea, sistemul de rachete Hawk, cu rază scurtă, nu a fost încă modernizat şi operaţionalizat, deşi a fost achiziţionat de ani buni!
Cât despre rachetele antinavă, avem sisteme Styx, din perioada sovietică şi tehnologia anilor ’60. Apărarea antiaeriană nu se poate realiza doar cu câteva zeci de complexe AA Viforul de 30/35mm şi a celor câtorva blindate Ghepard...
Nu mai vorbesc de faptul că armata romană nu a mai efectuat comenzi consistente de camioane către Autocamioane Braşov de ani buni, fiindu-i afectată inclusiv capacitatea logistică. Nici pe partea de autovehicule de teren nu stăm foarte bine, Humvee şi URO Vamtac fiind achiziţionate în serii mici. Este nevoie de echiparea cu mii de exemplare derivate ale aceleiaşi platforme de vehicul de teren.
O altă poveste dezolantă a fost incapacitatea de a înzestra trupele din teatrele de operaţiuni NATO cu vehicule rezistente la dispozitive explozive, în locul transportoarelor romaneşti de trupe fiind achiziţionate 17 bucăţi Piranha 3, la fel de inutile pentru misiunea cerută şi cu probleme de operaţionalizare care au întârziat intrarea lor în serviciu cu câţiva ani.
În final comandamentul american a donat, din stocuri, corpului expediţionar român în jur de 60 de vehicule Grizzly/Oskosh echipate anti-DEI.
.
Din păcate, situaţia actuală seamănă foarte mult cu cea din anii ’30 ai secolului trecut, atât din punctul de vedere al reaşezării sferelor de influenţa în contextul crizei economice cât şi din punctul de vedere al înzestrării armatei României. Atunci, un control riguros al înzestrării, efectuat de generalul Ion Antonescu, a dezvăluit precaritatea înzestrării armatei romane, iar rezultatul înaintat fără menajamente într-un raport acid dar corect i-a atras antipatia politicienilor dar şi unei părţi a militarilor care aveau anumite interese.
Echipamentul pestriţ şi neperformant, majoritar din import şi în stocuri mici, a creat un coşmar pentru înzestrarea cu piese de schimb şi mai ales muniţie, aceasta hibă devenind foarte vizibilă în condiţii de front, începând cu 1941, existând spre exemplu cazuri când anumite baterii de artilerie nu aveau muniţie decât pentru câteva salve. Afacerea tunurilor Skoda a fost un episod emblematic al perioadei carliste a României.
Această stare de lucruri a stat şi în spatele incapacităţii armatei romane de a reacţiona la amputările teritoriale ale fatidicului an 1940 iar în timpul celui de-al 2-lea război mondial, doar profilul psihologic al soldatului roman a fost cel care a salvat onoarea Armatei române, alături de slabe infuzii de tehnica germană şi românească şi nicidecum echiparea la scară mare şi logistica impecabilă.
Sper să nu fie nevoie ca în curând Armata română să-şi demonstreze profesionalismul şi capacitatea de luptă, mai ales făcând uz de dotarea actuală.
Avem o Armată foarte slab dotată, foarte învechită, din punctul de vedere al tehnologiei militare folosite, dar în acelaşi timp, industria noastră de apărare se stinge încet din lipsă de comenzi deși produsele romaneşti au cerere, și nu sunt slabe tehnologic şi calitativ.
Industria de apărare este sleită de bani de către guvern, în loc să fie ajutată - mare parte din fabricile noastre de tehnică militară au în conservare linii de fabricaţie pentru diverse tipuri de armament sau muniţii, deşi acestea nu se află în mod curent în producţie, din varii motive: ori că stocurile sunt complete, ori că deşi este nevoie de respectivele produse, statul nu le finanţează producţia. Conservarea acestor active costa însă bani, foarte mulţi bani, iar fondurile ar trebui să vină, conform legii şi bunului simţ, de la buget, numai ca statul nu asigura aceste sume, iar companiile de armament le suporta din propriul lor buget.
Iar de aici până la faliment şi decapitalizare nu este decât un singur pas.
Astfel Statul nu numai că nu asigură de lucru propriilor sale fabrici, dar le mai şi căpușează, aruncându-le în spate costuri cu întreţinerea, care de fapt îi aparţin. Uzinele noastre sunt decapitalizate, înglodate în datorii, iar mai apoi tot finanţele vin şi le executa silit, cazul Fabricii de Tancuri Bucureşti.
Industria românească de apărare nu este o grămadă de fier vechi, aşa cum încearcă unii să ne convingă, aşa spuneau prin anii “90 referitor la întreaga industrie romanescă, ci dimpotrivă este o adevărat mină de aur, o imensă bogăţie naţională, care cu foarte puţin sprijin, ar putea aduce în ţara profituri mari din exporturi, de sute şi sute de milioane de euro pe an, ar putea oferi multe mii de slujbe calificate, ar putea să ne asigure un minim de independență tehnologică militară.
Lipsa banilor este doar paravanul din spatele căruia incompetenţa, poate şi mai rău de atât, privează România de sume foarte mari de bani, care ar putea intra în ţară prin exporturile de armament, sau lasă Armata română fără echipamente foarte bune la preţuri de multe ori sub jumătate fata de tehnica din import."

http://www.rumaniamilitary.ro/problemele-majore-ale-inzestrarii-armatei-romane-si-ale-industriei-de-aparare

Citez din materialul altui specialist:
.
”Din Carta Albă a Apărării cetățenii află unii cu indiferenţă alţii cu bucurie şi alţii cu groază că Armata României la această oră nu este capabilă să îşi îndeplinească misiunea sacră pentru care este ţinută şi plătită de cei care încă mai produc efectiv ceva în România, pentru că nivelul ei de operativitate este scăzut la 40%.
Adică o maşină mai are cam 2 roţi operaţionale din 4, un pluton de infanterie mai poate conta pe o grupă de militari că efectiv combatant, baza logistică este asigurată pentru doar 40% din efective, celelalte pot să moară de frig, cald, sete sau foame după 10 zile de nemâncare dacă nu cumva sunt toţi copii învăţătoarei Anghel Cristiana, care acuma ar trebui clonată spre binele ţării, baza materială pentru instrucţie asigură instruirea a doar 40% din efective, ceilalţi se instruiesc privind ţestoasele ninja pe computer, iar dacă începe un război, militarii vor avea gloanţe doar pentru o oră.
De fapt asta cu gloanţele este déjà dovedită, acum 10 zile un fost cadru militar decedat la Oradea a fost înmormântat fără celebrele şi meritatele salve pentru că militarii din plutonul de gardă nu aveau muniţie de manevră, nu mai erau în depozit.
Ce face domnul Dușa, ministrul apărării?
Iese pe post şi duşamalizează.
Ascultându-l ce aberaţii spune te întrebi ce caută acolo unde este.
Domnia sa dă vina pe...micşorarea efectivelor şi profesionalizarea armatei.
“Aş ruga pe cei care vor să aibă o imagine completă despre Armată Română să-l citească de la primul capitol până la ultimul şi o să vă daţi seama că este chiar un document foarte serios, pentru că, atunci când vrei să stabileşti obiectivele pentru viitor, trebuie să analizezi situaţia de fapt, să analizezi felul în care Armata României s-a restructurat după 2004, când a devenit stat NATO, pentru că vedeam o ştire că s-a ajuns de la 330.000 de militari la 80.000 de militari. S-a ajuns la o cifră care este optimă pentru a îndeplini misiuni în cadrul NATO.
Nu uitaţi că, atunci când Armata României avea 330.000 de militari, Armată era obligatorie şi efectivele Armatei erau formate din militari în termen. Odată cu restructurarea armatei şi cu trecerea pe principii NATO, s-a trecut la o armată profesionistă, care poate să îndeplinească misiunile pe care le avem în cadrul NATO şi misiunile privind siguranţa naţională cu efectivele care au fost planificate”, a precizat Mircea Dușa, adăugând că forţa unei armate nu stă în numărul de militari, ci în numărul de unităţi operative care pot îndeplini misiunile.”
Este incredibil cu câtă pasivitate trece pe lângă acest bilanţ cutremurător. Raportul arată că ARMATA ROMÂNĂ SE GĂSEŞTE LA DOAR 40% DIN CAPACITATEA NECESARĂ ÎN ACEST MOMENT, iar el vorbeşte de scăderea efectivelor şi lipsa militarilor în termen.
Domnule Dușcă, sunteţi cu toate ţiglele pe casă? Păi în primul rând faptul că nu mai avem 300000 de militari ci doar 80000 ar trebui să fie un punct în favoarea ridicării calităţii armatei pentru că avem mai puţini oameni de hrănit, echipat, instruit, asigurat logistic.
În al doilea rând dispariţia serviciului militar obligatoriu şi profesionalizarea armatei ar trebui de asemenea să fie un motiv de bucurie, pentru că nu mai avem în armată militari neinstruiţi, ci “profesionişti” care ar trebui să ridice nu să scadă gradul de operativitate.
Dumneavoastră însă aveţi impresia că toată lumea vă înghite gogoşile pentru că aşa e ordin. Probabil jurnalişti că domnii Turcescu sau Chiriac care au primit grade în rezervă la apelul bocancilor şi se plâng apoi că li s-au luat “nemeritat” înapoi vor pune botul la explicaţiile dumneavoastră dar oricine a făcut armata (dar nu de râs, că Oprea, Onţanu, sau dumneavoastră), ştie că aţi făcut nişte afirmaţii nu hilare ci de tot plânsul. De plâns este şi starea armatei la ora aceasta iar dumneavoastră încercaţi să duşamalizaţi situaţia cu explicaţii de doi bani.
Cum puteţi afirma că “armata e capabilă să execute orice misiune, fie că este vorba de misiuni în afara teritoriului României, fie că este vorba de misiuni în interiorul ţării, fie că este vorba de misiuni umanitare “când este operativă în proporţie de 40%?
Faptul că trimiteţi în misiuni câte o fregată, un pluton sau o companie de soldaţi echipaţi cu mari eforturi cu ţinute luate din toate depozitele armatei, cu tehnică din ştocul de mobilizare sau primită de la americani, bocanci care nu ţin 6 luni de zile şi până şi steagurile, lenjeria intimă şi bateriile de lanternă sunt făcute în China, nu înseamnă că armata României poate executa orice misiune, ci că din toată armata României abia dacă reuşiţi să faceţi un batalion sau două complet echipate pentru război, dar un război de 3 zile, că mai mult nu facem faţă, nu avem resurse.
Cu asta vă lăudaţi domnule Dușa, asta înseamnă că Armata poate executa orice misiune?
Ce încercaţi să duşamalizaţi?
Incompetenţa, lipsa de interes, amatorismul, servilismul politic, sau trădarea intereselor ţării şi sabotarea capacităţii de apărare a ţării?
Nu vă jucaţi cu cuvintele domnule Dușa, când vorbiţi de apărarea ţării. NU MAI CÂRPIŢI SAU PETICIŢI sacul domnule Dușa, că ar putea să vă coste.”

http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/11/13/dusamalizarea-armatei-5689

----------------------
Cine e acest Dușa, lacheul UDMR?
.
Dușa este o somitate a imbecilităţii sinistre (adică de stânga), fiind autorul unor gafe şi emiţătorul unor tâmpenii fără egal. Recent ameninţa şi înfricoşa românii cu poveşti despre încălcarea spaţiului aerian al României de către OZN-uri inamice. Anterior a comis-o şi mai şi. După tragedia din Muntenegru a rămas în analele idioţeniei de partid fabuloasa să frază despre „trupurile neînsufleţite ale cadavrelor celor decedaţi” - un dezacord şi două pleonasme la un loc. Iar incoerenţa din spatele exprimării, denotă nu numai lipsa de instruire şi necunoaşterea limbii române ci şi prostie în stare pură, imbecilitate absolută.
Este greu să ne închipuim cum ar da Dușa ordine, într-o situaţie de război, cam cât de clare ar fi.
Fără a mai adăuga că o minimă şi elementară dovadă de patriotism este să vorbeşti corect în limba română însă din păcate România s-a cocalarizat şi manelizat, iar miniştri aşa de proşti şi de agramaţi ca cei din guvernul Ponta, România nu a avut nici pe timpul lui Ceauşescu, când unii demnitari de stat ai PCR nu aveau nici 4 clase. Aveau însă o trăsătură comună, ca şi Dușa, mulţi dintre ei erau politruci, absolvenţi de Ştefan Gheorghiu.
Mircea Dușa a făcut parte din categoria infamă a oportuniştilor de partid care au ales să-şi calce în picioare neamul în beneficiul liftelor străine ale Anei Pauker, aşa cum a făcut-o şi recent, trăgând sfori în beneficiul pretenilor săi dragi din UDMR pentru a fi înlocuit prefectul de Covasna cel care a avut curajul să comenteze pângărirea drapelului României de către extremiştii maghiari, în ziua de 24 ianuarie, ziua de sărbătorire a Unirii Principatelor, chiar în faţa sediului Prefecturii din Covasna, în apropierea Pieţei Mihai Viteazul.
Mircea Dușa este ca şi colegii săi de partid doar un slugoi de Partid, o secătura abjectă ca toţi cei care s-au pus în slujba criminalului regim comunist de origine sovietică. Ieri au pupat în dos pe ruşii sovietici, azi pupa în dos extremiştii unguri ai UDMR şi nu uita nici posteriorul Marelui Licurici.
Şi nu se opresc aici, încearcă să determine şi noile generaţii de militari să ajungă ca şi ei, politruci. La ceremonia de deschidere a anului universitar, în faţa miilor de cadeţi, viitori ofiţerii, în spiritul vechiului activism utecist şi pecerist Mircea Dușa, a precizat că nou structură care ar urma să se ocupe numai de politicile în domeniul învăţământului militar.
.
Dușa - profil de activist, şmenar, ajuns la comanda Armatei pentru a o lichida de tot
.
Când îl auzi cât de sforăitor vorbeşte Dușa despre Armată română te apucă greaţa. Ce anume l-a recomandat pe Mircea Dușa să ocupe scaunul de ministru al Apărării este un mister. La bază pădurar, activist utecist şi comunist înverşunat, s-a ridicat datorită devotamentului faţă de PCR. Nu a absolvit nici o facultate, ci i s-a echivalat şcoala de ştiinţe politice, Ştefan Gheorghiu” după lovitura de stat din 1989, cu ştiinţele economice. A lucrat la Consiliul Popular din Topliţa, apoi, a fost primarul localităţii şi prefectul Harghitei. Din 2004 până când a fost numit ministru de Interne şi apoi ministru al Apărării, a fost deputat PSD de Harghita şi vicepreşedinte al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.
Etern înfipt la şmen şi furăciune, ca toţi politrucii, fiind părtaş alături de Dușa Ilie (anchetat de DNA) la tăierile ilegale de pădure din Borsec, Bilbor, Topliţa. Membrii familiei lui Dușa controlează şi ocoalele silvice de la Topliţa şi Tulgheş, unde s-au raportat furturi şi exploatări masive de lemn în ultimii ani.
Mircea Dușa are în familie doi procurori: fratele şi soţia, ceea ce nu l-a împidicat se pare să aibă de-a face cu jaful programat de partid, ba dimpotrivă. “Primăria Topliţa a dat iama în pădurile din zonă.
Un raport al Ministerului Agriculturii, care face obiectul unui dosar la DNA, prezintă încrengăturile unui jaf programat timp de 15 ani.
Exploatarea silvică s-a făcut la negru, fără niciun act legal.
Peste 6.000 de ha au ajuns în mod fraudulos pe mâna autorităţilor locale.

http://www.enational.ro/dezvaluiri/de-ce-tine-mortis-ministrul-apararii-sa-revina-la-interne-mircea-dusa-bagat-in-mafia-lemnului-din-harghita-326413.html/#ixzz2cuYxvSAb

Oficialităţile au împărţit bunurile timp de ani de zile tuturor potentaţilor locului: procurori, judecători, poliţişti, funcţionari şi oameni politici. Dezvăluirile au fost făcute de primarul Baciu Niculae, care, încolţit şi urmărit penal de procurori, a declarat că banii proveniţi din exploatarea masei lemnoase au ajuns “la partid”, adică la PSD. Niculae a menţionat că unul dintre beneficiari a fost deputatul Mircea Dușa, preşedintele PSD Harghita, prin intermediul unui funcţionar din primărie” scria România Liberă în urmă cu 7 ani.
Aşadar un hoţ, un politruc, un analfabet vrea să facă politici în MapN.
.
Conform recomandărilor NATO, România şi-a luat angajamentul să aloce pentru Apărare 3% din PIB, însă de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică, bugetul destinat MApN se situează constant sub 2%, mult mai aproape de 1%. În 2014, Ministerul Apărării Naţionale va avea un buget de 1,42% din PIB. Nici semi-cretinul de Ponta, nici politrucul de la Ștefan Gheorghiu de Mircea Dușa, nu iau în calcul faptul că o prezență militară americană de aproximativ 1.500 de militari americani pe teritoriul României, nu garantează, securitatea şi apărarea României.
Cu tot cu cele câteva rachete de la Deveselu, pe care bravii noștri olteni le vor goli rapid de compustibil, că au nevoie de kerosen pentru încălzirea caprelor de le țin lângă ei, în living, la Beuca și aiurea. Orice rezervist, de la simplul soldat, ca mine, la apeviștii cu pensii de sute de milioane, cunoaște faptul că structura de forţe a Armatei s-a redus drastic, de la 330.000 de militari în anul 1990, la vreo 80.000 în prezent, din care doar vreo 50 000 au bocanci și uniforme, iar lipsa constantă a resurselor necesare modernizării şi înzestrării, a condus la scăderea graduală a capacităţii de luptă şi intervenţie la un nivel critic, conform documentului Cartei Albă a Apărării, avizat de către CSAT în iunie 2013.
60% la sută din echipamente sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel calificat drept critic, adică la pământ.
Cu toate acestea ne putem mândri cu numărul de generali burtoși cu teancuri de stele – avem, procentual, cât China, dar ai lor sunt mai slăbănogi. Iar ai noștri spre deosebire de ai chinezoilor n-au luptat nicăieri niciodată, decât la popotă, încă de pe vremea când erau plotonieri însărcinați cu misiunea de mare risc de aprovizionare a cambuzei, ca generalul imobiliar de patru stele Oprea (maimuțica lui Udrea). Are patru stele ca ale lui Patton, generalul american considerat eliberatorul Europei, în al doilea război mondial.
.
Demantelarea structurii militare române
.
Ca urmare a semnării Tratatului privind Forțele Armate Convenționale (CFE) în Europa în 1990, în noiembrie 1990 Armata Romană și-au redus numărul tancurilor de la 2850 la 1375, al vehiculelor blindate de la 3102 la 2100, artileria de la 3789 la 1475 de piese și numărul aparatelor de zbor de la 505 la 430. Mărimea forțelor armate că întreg a fost redusă drastic - de la o forță de 320 000 de persoane în 1989, la 207 000 de persoane în 1999.
În etapa 1997- 2000, în perioada guvernării Convenției Democrate-Partidul Democrat-UDMR, s-a schimbat procesul de planificare a apărării și sistemul de educație militară după care după alegerile din 2000, când la putere se afla Partidul Social Democrat a fost adoptată o nouă Strategie de securitate națională, o nouă lege a de organizare a CSAT și au fost semnate de către guvernul Năstase contracte fabuloase în beneficiul unor grupuri de interese dubioase și s-au tocat aiurea sume enorme de bani.
.
Înzestrarea Armatei – jaf în toată regula
.
În ce priveşte capitolul înzestrarea Armatei, putem vorbi de jaf în toată regulă, de la modernizarea elicopterelor PUMA cu sistemul SOCAT (25 de bucăţi, 100 de milioane de dolari) modernizarea Maşinii de Luptă a Infanteriei (MLI) cu tunuri Oerlikon, generaţie 1975 (cehii au preferat anul 1989), motor Perkins şi turele Rafael, Războiul electronic – (50 de milioane de dolari), sistemul de transmisiuni STAR (cel puţin 100 de milioane) şi care continua să înghită bani, avioane Hercules fabricate în 1959 şi multe altele (aparatura medicală).
Cele două fregate britanice, care au costat câte 500 de milioane de dolari fiecare, din epoca Năstase, (afacere la care a contribuit şi “prinţul” Duda) sunt doar două copârșee plutiroare bune de nimic, în general s-au realizat “cârpeli” şi dotări cu armament/muniţie aflat la limita expirării morale sau fizice pentru care România a cheltuit în ultimii 10 ani aproximativ 4,7 miliarde de dolari – pe nimic.
De fapt nu chiar pe nimic deoarece sume serioase de bani au intrat în pușculița lui Popa Florentin – alături de gen. Zaharia – cel care i-a succedat la înzestrarea armatei, dar un renume aparte îl are și cunoscutul Cătălin Zisu. “Armatele” galeriilor de mâncători/scuipători de seminţe de pe stadioane, se află în subordinea generalului Zisu, ajuns general la doar 37 de ani pentru merite deosebite în munca – iar munca sa consta în coordonarea UM 02574, una dintre campioanele în achiziţii ale MApN.
Oprea şi Zisu au lucrat amândoi în aceeaşi branşă, în acelaşi timp, unul i-a fost subordonat celuilalt și ambii sunt considerați a fi un adevărați campioni al spăgii, alături de gen. Zaharia .
Zisu a fost implicat în toate scandalurile din jurul clubului sportiv Steaua, dar și în faimosul schimb de terenuri dintre minister și Gigi Becali, în urma căruia cel din urmă a ajuns un mare latifundiar și unul dintre cei mai bogați romani și apoi la pușcărie.
Zisu, nu.
De-a lungul carierei, generalul Zisu a mai reuşit să-şi facă soţia ofiţer de armată, iar fratele să şi-l propulseze în mai multe funcţii de comandant.

http://www.agentia.org/anchete/generalul-zisu-jefuieste-mapn.html

http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1737061-generalul-zisu-inghite-armata.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-presa_regionala_arhiva-1713965-armata-privatizeaza.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1237779-armata-romana-nu-dezis-zisu.htm

Pe lângă Zisu să nu-l uităm şi pe Honțanu hotzomanu, mare ghinărar şi el, de la fruntaş şi maistru pe şantier la Grupul 2 şantiere al C.C.M.B. unde a fost pus secretar al Comitetului de partid, în 1980, condiţie necesară pentru a urma cursurile Academiei de partid Ştefan Gheorghiu.

Micul politruc de partid va fi uns, peste ani, după rivoluție, în martie 2007, la gradul de colonel, în cadrul unei ceremonii găzduite de Cercul Militar Naţional - ordin semnat de ministrul apărării naţionale Sorin Frunzăverde. La acel moment Neculai Ontanu era singurul primar din ţara care deţinea un asemenea grad. La 1 decembrie 2008 fruntaşul devenea general de brigadă, nu se ştie pentru care fapte de arme, iar la 25 octombrie 2009, obţinea gradul de general maior.
Dacă l-am pomenit pe fruntaşul Hontanu e cazul să-l pomenim şi pe plutonierul de izmene şi ciorapi ajuns ministru român al apărării, care a debutat cu o carieră militară absolut obscură în cadrul ministerului – de la plutonier de intendenţă înainte de 1989 – s-a retras din activitate cu gradul de căpitan în 1993, după care prin mijloace glorioase specifice armei manutanţă, a început să adune stele de general în rezervă - pe prima în 2001, pe cea de-a două în 2003, pe cea de-a treia în 2008 şi pe ultima în 2009.
Din 1993 pănă la încarcerarea lui Miron Cozma, Oprea i-a fost badygard și intim lacheu.
Nu este clar cum în 8 ani Izmană a trecut de la gradul de căpitan la cel de general, lipsesc datele publice despre avansările succesive pentru etapele de maior, locotenent-colonel şi colonel, tot ce este cunoscut este ca în acea perioadă a fost dealarul şi “şeful mafiei personale” al lui Ady Năstase bombonica regimului aflat la putere până în 2008.
A devenit și dealărul altei bombonici, una vopsită blondă, penală și ea, doctorița Udrea.
Oprea mai are acuzaţii de corupţie legate şi de fabricarea pe bandă rulantă a unor diplome de doctorat la U.N.AP., respectiv de acordare a unor titluri universitare contra cost multor personaje din zona politică. Inclusiv decedatul Radu Timofte, alt personaj provenit din Armată, de unde a fost dat afară în tinereţe în urma şterpelirii unor camioane cu lemne s-a ales cu o diplomă de doctorat de la “profesorul” Gabitza Oprea, tocmai bună pentru a-şi consolida academic cariera de agent servil al lui Sorin Ovidiu Vîntu, căruia i-a subordonat în întregime Serviciul Roman de Informaţii.
.
Cele mai multe cadre militare condamnate din întreaga Europă
.
Corupţia a lovit şi în alţi generali de vârf.
România are o situație aparte – inedită s-ar putea spune dacă nu ar fi acel gen de inedit asociat penibilului – suntem singura țară din lume cu doi foști miniștri ai Apărării transformați în pușcăriași. Stănculescu și Babiuc. Plus un număr mare de generali și colonei cu dosare penale, implicați în scandaluri răsunătoare de corupție.
În luna decembrie 2011 generalii Eugen Bădălan (deputat al PD-L), şi Mihai Popescu au fost condamnaţi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la patru ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei, găsiţi vinovaţi pentru fapte de corupţie. Tot pentru aceleaşi fapte au mai fost condamnaţi şi ceilalţi inculpaţi în dosar: generalul (r) Neculae Oţelea, fost şef al Serviciului Logistic în cadrul SMFT în perioada 2001-2004, coloneii (r) Toader Mandea, fost şef al Serviciului Logistic în cadrul SMFT în perioada 2001-2004 şi Eugen Calcan, şef al Serviciului Logistic al SMFT în perioada 2000-2001, precum şi Simion Linca, şef al Biroului juridic şi de drept umanitar al SMFT în perioada 2001-2006.
Fizionomia Armatei, la nivel de vârf, arata ca dracu’. Seria generalilor înstelaţi care au fost acuzaţi de implicare în fapte de corupţie (nu neapărat şi condamnaţi) arată cam astfel:
- Afacerea “Motorola “– Victor Atanasie Stănculescu, singurul general după gratii dar din cu totul alte motive, că s-a apucat de ciripit despre sangerosu’ Ilici. - Afacerea “Tofan “– Mihail Popescu şi Eugen Bădălan (au fost condamnaţi la 4 ani cu suspendare)
- Afacerea “Ristop” - tot Eugen Manolache Bădălan
- Afacerea “Schimburi de teren M.Ap.N.- Becali” – Dumitru Cioflină
- Afacerea” Diplome titluri universitare” - Mircea Mureşan şi Eugen Bădălan
- Afacerea” Răpirea din Irak” - Constantin Degeratu
- Afacerea” Transferuri ilegale la Dinamo” - Nicolae Berechet
- Afacerea” Rompetrol” - Nicolae Berechet
- Afacerea” Schimb teren Vidraru” - Nicolae Berechet
- Afacerea” Fruvimed” - George Ioan Danescu
- Afacerea” Ţigareta II” - Gheorghe Bucșe
- Afacerea” Banca Internaţională a Religilor” - Gheorghe Bucşe, Ion Popescu
- Afacerea” Case pentru generali” - Constantin Degeratu, Vasile Apostol, Tiberiu Costache, Viorel Birloiu, Nicolae Paștinică.
- Afacerea “Șpaga de la penali” - contra-amiralul, Emil Cico Dumitrescu, trimis în judecată pentru că a cerut unui afacerist 100.000 dolari ca să-l scape de un dosar penal.
Acest nenorocit împutzit de Cico Dumitrescu mi-a furat la Mineriadă aparatele foto şi bobinele de negative executate – probe privind crimele ordonate de Ion Iliescu, respectiv imaginile cu bucureştenii împuşcaţi de Armată în cursul zilei de 13 iuniei şi în noaptea de 13 spre 14 iunie 1990.
Campionul șmenurilor este celebrul Mitică Iliescu, şeful mafiei personale a lui Ion Ilici Iliescu. De numele sau se leagă:
- Afacerea” Tipografia SPP”
- Afacerea “Uzi”
- Afacerea” Automobile blindate pentru SPP”
- Afacerea” Trafic cu combustibil în Iugoslavia”
- Complicitate cu mafia ţigănească din Strehaia
- Procurarea apartamentului cu 7 camere
- Scandalul “Vila din Mogoşoaia” .
Poate cele mai şocante exemple de maculare a uniformei militare sunt exemplificate de gruparea Dumitru Iliescu – Cătălin Voicu – Gabriel Naghi.
Unul dintre capii mafiei cu epoleţi a echipei Vanghelie - Hrebenciuc - Ion Iliescu este generalul cu patru stele Dumitru Venicius Iliescu, zis Maurul, zis Mitică. Fost „câine de pază” al lui Ion Iliescu până la sfârşitul lui 1996, Mitică Iliescu este creatorul şi binefăcătorul ex-colonelului SPP Cătălin Voicu (care este nașul de cununie al fiicei sale) şi a lui Gheorghe Rizea (finul său), numit de fostul ministru pesedist Dan Nica drept şef al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei, dar și al lui Gabriel Naghi, pe care l-a instalat personal la şefia SPP „bătrânul edecar” Ion Iliescu.
Dintr-un biet locotenent major la „revoluţie”, Naghi a urcat în aparat şi a fost numit director al SPP pe 28 decembrie 2000, iar un an mai târziu a fost avansat la gradul de general de brigadă, printr-un decret al criminalului cu mâinile roşii de sânge Ion Iliescu, care l-a înaintat în grad din nou, în noiembrie 2003, la general maior, fiind eliberat din funcţie de Traian Băsescu în 7 decembrie 2005, cu gradul de general-locotenent cu trei stele la 43 de ani!
Fost ofiţer inferior la arma rachete în Ministerul Apărării Naţionale, Naghi a fost “orientat”, în decembrie 1989, pe lângă Ion Iliescu, „oferindu-se” împreună cu alţi trei ofiţeri să devină garda kaghebistului şef al FSN-ului moscovit.
Pe perioada domniei sale la SPP, serviciul devenise o adevărată reţea a cumetriei şi pepinieră de interlopi.
Conform foştilor săi subalterni, Naghi s-a remarcat prin:
reangajarea ofiţerilor trecuţi în rezervă pentru implicarea lor în celebrul scandal de contrabandă cu ţigări (Țigareta II), coordonata de colonelul SPP Gheorghe Truțulescu;
implicarea unor ofiţeri SPP în campania electorală în favoarea PSD (după cum l-a acuzat colonelul SPP Dumitru Vlad, care a şi câştigat un proces cu serviciul după ce a fost mazilit brutal);
angajarea în SPP a unor persoane legate de lumea interlopă, afaceri cu bogătanii preferaţi ai regimului „săracului” Iliescu, Tender, ș.a.
În ce-l priveşte pe generalul Cătălin Voicu, la baza acesta a fost transmisionist, apoi de la Armata s-a deplasat spre alte traiectorii mai interesante, cuplat la manşă cu Mitică Iliescu, utecist militar devenit bodyguardul lui Ion Iliescu în timpul aşa-zisei rivoluţii.
Adus de Mitică în garda lui Iliescu, fosta Unitate Specială de Pază şi Protocol (USPP), Voicu este decorat şi înaintat în grad de Tatuca Iliescu, apoi părăseşte serviciul odată cu schimbarea de regim şi alături de Mitica înfiinţează în 1998 firma SC Agenţia Naţională de Pază, Protecţie, Investigaţii şi Protocol SRL.
În 1999 şi 2001, Voicu a fost consilier la Camera Deputaţilor, iar din 2001 a fost reactivat în cadrul SPP ca ofiţer activ, fiind ridicat în 2003 la rangul de general SPP, la vârsta de 38 de ani, sub semnătură lui Ion Iliescu şi la propunerea lui Mitica Vinicius Iliescu.
Voicu ajunge apoi consilier de securitate al lui Iliescu, în mandatul 2000-2004, reprezentant în CSAT al SPP-ului, apoi ajunge deputat, pe listele PSD Bacău, condus de Viorel Hrebenciuc, în perioada 2004-2008, şi apoi ajunge vicepreşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului României.
După un stagiu scurt la pârnaie, interval în care şi-a ridicat în continuare salariul de parlamentar, Voicu a revenit liniştit la vila să, ocupându-se mai pe şest de ce ştie el mai bine, servitul lu’ Vanghele şi a restului Clanului.
Teoretic se spune că rolul ierarhiei este să dea tonul instituţiei. Nu degeaba se zice în popor ca "peştele de la cap se împute".
Ierarhizarea corectă a valorilor produce performanta corectă în interiorul unei organizaţii, într-o structură, conturând demnităţi indestructibile iar valoarea se manifestă la toate nivelurile organizaţiei şi la nivelui fiecărui individ indiferent de rosturile sale instituţionale. Ce fel de “ierahizare corectă” a valorilor are loc în Armata romană rezulta din datele de mai sus.
Cu astfel de cadre de vârf ar trebui să fie gata de luptă Armată, aceşti generali şi subordonaţii lor au misiunea apărării naţionale, în caz de apare vreo ameninţare la orizont.
.
Amenințarea există, la doi pași.
O spune chiar documentul cheie al strategiei de apărare naţională. În Strategia Naţională de Apărare adoptată în 2010 este definită în termeni clari poziţia României cu privire la faptul că staţionarea trupelor ruseşti în Republica Moldova, în apropierea graniţelor României, constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale...
Din 1990 încoace Rusia a sporit numărul cetăţenilor ruşi stabiliţi în Transnistria, estimându-se prezenţa a 230 000 de ruşi dintre care peste 80 000 foste cadre militare cu mai multe războaie la activ. Prezenta fostelor cadre militare şi ale KGB, raportată la mia de locuitori este de cinci ori mai mare la Tiraspol fata de media pe Republica Moldova. Potenţialul forţelor militare din Transnistria este astăzi identic cu cel din 1992, operându-se doar schimbări de denumiri, treceri ale cadrelor ruse sub serviciul militar al unităţilor transnistrene, precum şi a tehnicii din dotare în înzestrarea acestora.
Jocțiunea trupelor rusești de la Donețk cu trupele din Transnistria în cadrul unei viitoare posibile ofensive ne-ar pune într-o situație critică, am avea practic Rusia pe graniță.

România a luptat cu Rusia sovietică, cândva, pe când existau generali adevăraţi. Puţini dar autentici, nu ca generalii de paie de acum, făcuţi la apelul bocancilor.
În iunie 1941, când a început războiul cu URSS, Armata Regală Română, avea, la 585.930 militari, doar un singur general de armată, Ion Antonescu (avansat la 5 februarie 1941) şi apoi, în 21 august 1941 înaintat la gradul de mareşal.
În perioada 21 iunie 1941- 9 mai 1944 acţiunile Armatei Romane pe frontul de est şi vest au fost conduse de doar 6 generali de armată, care au fost decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazu”, cel mai înalt ordin militar românesc, care se acordă pe timp de război pentru fapte de arme excepţionale în faţa inamicului.
Toţi aceşti generali au participat pe parcursul unor cariere militare de excepţie, la campaniile militare ale celui de al doilea război balcanic, ale primului şi celui de al doilea război mondial.
În perioada 1941-2011 au fost avansaţi la gradul de general de armată un număr de 77 militari.
Dintre aceştia, doar zece la sută, cei care au luptat şi au ajuns generali pe merit, au reprezentat cu adevărat gloria Armatei române.
Restul s-au ales cu grade şi stele datorită obedientei fata de ocupantul sovietic, imediat după 1945 şi datorită studiilor la Moscova în întreaga perioadă care a urmat din 1945 până în 1989.
O altă categorie, generalii de după 1989, până astăzi s-au reliefat prin “fapte de arme” deosebite, cum ar fi pupincurismul cel mai degradant cu putinţă, şi prin activităţi “militare” cum ar fi participarea la jefuirea resurselor naţionale şi destrămarea şi distrugerea Armatei romăne.
Mareșalul Antonescu după ce i-a bătut pe nemţi în Primul Război Mondial, i-a bătut şi pe Ruşi în al doilea ca apoi să fie trădat şi de nemţi şi de ruşi şi de români şi să moară asasinat. Acuma este considerat criminal de război, pentru că a salvat ţara și prin lege este interzisă până și pomenirea sa, lege dată de stârpiturile de politruci, turnători la Secu, plutonieri de izmene, homosexuali și capi de crimă organizată care au preluat (și) conducerea Armatei și a României.
Aceste lichele mizerabile dezonorează Drapelul prin însăși prezența lor obscenă.
În orice loc public în care se flendurază ar trebui salutați cu scuipați.
Cum ar fi azi.

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=963757697011179&set=a.106056109448013.27048.100001308735735&type=1

Pana la 3 ani de inchisoare pentru cei care il pomenesc pe Maresalul Ion Antonescu.

Iohannis, a semnat amendarea legii, în baza căreia negarea Holocaustului şi promovarea Gărzii de Fier, organizaţie fascistă cică, lucru complet fals, sunt infracțiuni pedepsite cu pușcăria. Tot pușcăria este rezervată și celor care-l pomenesc pe Mareșalul Antonescu..
Marius Albin Marinescu
.
Dar FDGR-ul, pe care abjectul asta de sas pe nume Iohannis l-a facut in anul 2007 succesor oficial, in instanta, al organizatiei hitleriste Grupul Etnic German, desfiintata prin Conventia de Armistitiu si Decret-Lege semnat de regele Mihai (septembrie - octombrie 1944), este in regula?
Nemtii au voie sa devina continuatori ai unei organizatii hitleriste recunoscuta si condamnata ca atare la Nurenberg, iar romanii fac puscarie doar daca vorbesc despre miscarea legionara, desi aceasta nu a fost condamnata la Nurenberg?
Nu este nedrept si strigtator la cer, bai Johainis, tu ala care te-ai declarat singur nazist si urmas al hitleristilor! ...
Cititi si vedeti dovezile aici:

http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-condus-de-klaus-iohannis-se-declar-oficial-continuatorul-partidului-nazist-din-al-doilea-rzboi-mondial/

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.