Error
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_menus, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_menus, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_k2, 1
  • Error loading component: com_content, 1
A+ A A-
21 Nov
Voteaza acest articol
(2 voturi)

Părintele Gheorghe Calciu, de veghe în Rondul cel Veșnic

Nu știu ce explicație or avea coincidențele dar uneori te apucă damblau gândindu-te la ele. Trei dintre cei mai apropiați părinți pe care i-am avut și-au contopit zile de venire și de plecare cam în aceeași perioadă.

Pe 21 noiembrie s-a născut părintele meu duhovnic Constantin Galeriu, tot pe 21 noiembrie se ridica la cer părintele Calciu, născut pe 23 noiembrie iar părintele meu drag, Ioanichie Bălan, cel care m-a trimis cu misiune la părintele Galeriu, să mă tragă din golănie și să mă ducă la teologie, a murit pe 22 noiembrie, ziua mea de naștere.
Pe părintele Calciu l-am purtat pe umeri împreună cu fratele meu și cu vechii deținuți politici, la slujba de la biserica Radu Voda, a Seminarului ortodox din București, unde a slujit, a fost profesor și i-a învățat pe tineri adevărul Credinței. A fost arestat și închis a nu știu câta oară, după celebrele sale șapte cuvinte către tineri, o serie de predici în care punea la zid infamantul Regim comunist.
La moartea sa, alt Infamant, i-a refuzat îngropăciunea, conform testamentului, în pământul sfânt de la Petru Vodă alături de Radu Gyr. A trebuit să intervină personal Patriarhul Teoctist ca Infamantul să fie redus la tăcere. Leprele securiste, au acționat împotriva blândului părintele Calciu și după moarte. Dumnezeu însă nu bate cu parul, lepra infamantă își trăiește ultimele zile.
Părintele Calciu a fost toată viața ținta securiștilor și kaghebiștilor. Mai fusese arestat și închis încă din tinerețe. Prima oară în 22 mai 1948, alături de mulţi alţi tineri legionari, şi condamnat, prin sentinţa penală nr. 148/1.02.1949 de Tribunalul Militar Bucureşti, fără nicio probă, la 8, ani temniţă grea, pentru „crima de organizare şi participare la organizaţiuni de tip fascist, politice şi paramilitare”.
În 1957 cu mare curaj a acuzat autorităţile ruso-comuniste că au organizat experimentul Reeducării, drept care a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, pentru „acte de pregătire la crima de uneltire contra securităţii statului” şi a fost mutat într-o secţie specială a Jilavei, la şapte metri sub pământ, fără lumină şi fără aer, la exterminare, după care a fost transferat la Aiud, altă temniță grea.
După eliberare și după ridicarea domiciliului obligatoriu, Securitatea a redactat nu mai puțin de 26 de volume de dosare de urmărire informativă, care acoperă perioada 1966 -1985.
În martie 1978 a început celebra sa serie de predici adresate tinerilor, la biserica Radu Vodă, paraclisul Seminarului Teologic, în care combătea ateismul şi materialismul, ca ideologie de stat şi ca atitudine individuală și milita pentru libertatea credinţei.
Este arestat din nou, în martie 1979 şi acuzat iniţial de „trădare prin transmitere de secrete”, acuzaţie comutată ulterior în „complot”, pentru care a primit 10 ani de închisoare. A fost încarcerat în spitalul de psihiatrie pentru deținuți politici de la Jilava, apoi transferat la Aiud, de unde fusese eliberat înainte, în 1963.
La Aiud, după o vreme a intrat a intrat în greva fomei, în 1981, refuzând să facă o cerere de graţiere lui Nicolae Ceauşescu, așa cum i se sugerase.
Părintele Calciu a devenit un simbol mondial, intervenind pentru el Mircea Eliade, Eugen Ionescu, dar și Margaret Thacher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. În 1984 a fost silit să plece din România, dar s-a întors din SUA imediat după evenimentele din 1989.
Și fratele meu în America și eu aici ne-am bucurat de apropierea sa luminoasă.
Întreaga mea generație a reluat și citit seria Cuvintelor către tineri, serie republicată integral în ziarul Mișcarea al cărui prim redactor eram pe vremea aceea. Mulți ani ne-a sfătuit de bine, cu drag și energie. Nenorociții de la SIE l-au împresurat dinl toate direcțiile, lepra de infractor de Bădin fiind pilotat către cercurile legionare cu telecomandă direct din Tel Aviv de la Uly Vălureanu, agent dublu la rândul său, și al Israelului și al rușilor, cadrele KGB Victor Volodin (oficial corespondent al agentiei Novosti) și Dumitru Diacov, șeful biroului Agenției TASS la București, (ajuns peste ani Președinte al Parlamentului Republicii Moldova), care controlau total redacția României Libere, de unde proveneau cei doi viermi de gălbează. Părintele a știut tot și ne-a rugat să nu intervenim, a zis că mai bine să-l aibă sub ochi pe unul de la Secu pe care îl știe bine decât să apară altul nou ale cărui apucături nu le cunoaște. Anii au trecut și libarca abjectă de Bădin își va primi pdeapsa, via DNA.
Ultima mea amintire cu părintele Calciu este legată de vizita făcută la spitalul militar, cu puțină vreme înainte de a muri. Fondasem o organizație la Brașov, cu Vladimir Bucovski și părintele era președinte de onoare.
Era translucid.
Mi-a atras atenția mie și fratelui meu la trădători, la origine din stirpea unora cu două fețe. Știam cu toții la cine se referea.I-am zis părintelui că ne va fi de folos și după trecerea dincolo, deoarece ne va putea sprijini și haitele comuniste și securiste nu-l vor mai putea urmări și acolo, în schimb noi vom putea avea ajutor din partea sa, că ne va veghea.
A zâmbit și s-a luminat tot la gândul că le tragem trampa securiștilor.
I s-a părut o bună idee, era încântat ca de-o șotie, și l-am părăsit privindu-l printre ușile batante de sticlă ce se închideau în urma noastră cum ne făcea cu mâna de bun rămas, genul de imagine pe care știi pe loc că o vei purta în minte forever.
M-am înșelat, Haita de scelerați ai lui Florian vor să-i urmărească pe părinții noștri și dincolo de moarte. Sper ca toate hienele scârbavnice ale Haitei bolșevice să crape ca hiena de Brucan, în chinuri groaznice, explodându-le mațele, și împreună cu ei și Infamantul ticălos, căruia cu ani în urmă i-am descris și anunțat sfârșitul.
Mult nu mai are.
Cu ceilalți draci e altă poveste. Poate ne mătrășesc ei pe noi, că se tot încordează de la o vreme și acum au puterea totală, urcați sus pe cadavrele arșilor de vii.
Mai vedem.
Cum o fi asta e, ar fi frumos cu zăpadă, cum a avut și părintele...

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.