(materialul acesta a fost prilejuit de un comentariu inteligent al unui cititor/scriitor mai avizat în general decât marea masă de comentatori)
Postarea se intitula Rusia, Rusia, Rusia
https://www.facebook.com/george.roncea/posts/1020621857991429
comentariul:
Dorin Matei
Deci aderarea a fost un serviciu adus de UE Rusiei, adică forma prin care primadonele europene au redeschis accesul Moscovei la resursele româneşti. Serviciile pe care Rusia le-a făcut, şi le face Germaniei, Franţei, etc, sunt plătite şi cu resursele noastre... Mai înseamnă că SRI e doar o anexă bine camuflată a FSB
.
Complicată povestea despre SRI...instituția nu este neapărat suma cadrelor din care este compusă.
Majoritatea ofițerilor SRI au o viață grea, îndură privațiuni, sunt expuși presiunilor de tot felul.
Fără onoare, demnitate şi caracter nu poţi rezista, ca persoană, ca om, în cadrul unei instituţii care lucrează cu minciuna, însă minciuna folosită instituţional pentru a ajunge la adevăr. Te sminteşti dacă nu eşti consolidat interior.
Serviciile de informaţii nu sunt pentru domnişoare, nici pentru maici, însă asta nu înseamnă că au ce căuta curvele aici. Asumarea condiţiei de luptător pe frontul din umbră presupune un fundament moral consistent, presupune tărie de caracter şi un tip de dedicaţie cu totul aparte, o motivaţie interioară extrem de puternică în sensul asumării unei vieţi de luptă perpetuă, deoarece frontul pomenit este fierbinte mereu, este un front unde se mai şi moare, iar inamicii sunt mereu mai mulţi, mai puternici, mai lipsiţi de scrupule.
Ştiu că mii de tineri se înghesuie la porţile instituţiei, atraşi de mirajul unei munci tainice, miraj întreţinut de literatură şi filme. Înainte de ‘89, cei care lucrau în Securitate ajungeau acolo pe cu totul alte căi. Securitatea era braţul înarmat al Partidului, iar securiştii erau un fel de gardieni ai Templului Ateismului Ştiinţific multilateral dezvoltat - o parascovenie de idioţi congenitali. Cei care erau deja virusaţi de cretinismul de partid au contribuit la imaginea dezolantă a instituţiei Securităţii, devenită un fel de bau-bau naţional.
O altă categorie şi-a făcut totuşi şi datoria, aşa cum au jurat în jurământul de ofiţer. Au lucrat şi pentru ţară, nu doar pentru organele de partid. Buni, răi, cei mai mulţi dintre aceştia au fost lichidaţi în zilele acelui decembrie şi în perioada imediat următoare.
Lichidaţi de inamic, în primul rând de KGB.
Pe lângă Trosca şi camarazii săi, există o listă destul de lungă de ofiţeri superiori de Armată şi Securitate ucişi fie de glonţ, fie prin alte „mijloace operative“. În Cehoslovacia, odată cu intrarea Armatei Roşii, cu tancurile, în Praga, primii care au fost arestaţi, puşi cu faţa la perete şi împuşcaţi în ceafă au fost ofiţerii serviciului de contrainformaţii, lăsaţi la vedere, lângă fişete, pentru a se da un mesaj.
Un mesaj similar s-a dat şi în decembrie ‘89, când cadavrele echipajului lui Trosca au fost lăsate în stradă, după nimicire.
Personajul cheie al Securității, Iulian Vlad a fost una dintre uneltele de vârf ale Moscovei, pe lângă alții ca generalul Nicolae Militaru, criminalul cu mâinile roșii de sânge Ion Iliescu, generalul Vasile Ionel, generalul Logofătu și subordonatul său așa zisul procuror Dan Voinea și generalul Dan Gheorghe, cel care a înființat Grupul Niro, de unde au plecat pe țeavă Gabi Oprea și Udrea și Gușe. Mai sunt mulți alți kaghebiști, ușor de identificat examinând lista celor readuși în armată sau avansați de Militaru personal, apoi lista celor avansați și instalați pe poziții de Illiescu și Măgureanu. Ulterior uciderii lui Ceaușescu, Militaru este pus de Ilici personal la comanda Armatei iar acesta a reactivat imediat aproape 30 de generali din agentura sovietică.
Nu doar Armata a fost căpușată.
.
SRI-ul a avut un rol cheie de bastion al Haitei moscovite a lui Iliescu.
Conform legii legea 14/1992, art3. 2: “Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României.”
Evident vreme de aproape două decenii SRI și-a trădat fișa postului, și-a încălcat chiar legea sa de organizare și nu a fost altceva decât un bastion al haitei feseniste-pesediste-moscovite.
Rolul lui Ion Iliescu în ecuația jefuirii României de către ruși a fost unul major. După 1989 Moscova a revenit în forţă în România.
Domenii industriale cheie sunt achiziţionate, restul bazei industriale este demantelat, mii de întreprinderi sunt date la fier vechi prin semnătura lui Petre Roman iar mafia țigănească cară fierul tot la ruși, la topitoria de la Râbnița, în Transnistria. Prin intermediul agenturii adânc infiltrate în structurile de Partid şi în aparatul Securităţii sunt aranjate toate marile privatizări din România - executate după acelasi şablon. Toată lumea care a dorit să obțină o halcă din România a fost servită de sistemul politic, alcătuit pe baza rezervei de cadre trădătoare ale fostei Securități.
Procesul de privatizare la care Securitatea a participat activ era o copie la indigo a modului în care a decurs, pe numeroase segmente, aşa-zisa tranziţie în fosta Uniune Sovietică. Imediat ce a ajuns la putere în decembrie 1989 Gaşca FSN-istă, protejată de Moscova, şi al cărei şef a fost Ion Iliescu, s-a trecut la operațiunea distrugerii pe bucăţi a României.
.
Prin Legea privatizării scoasă de Parlamentul lui Ilici şi Brucan s-a înfiinţat Fondul Proprietăţii de Stat, ca singura instituţie împuternicita să privatizeze activele statului - fabrici, uzine, nave, repere majore industriale.Imediat după alegeri, celebrul şef al Fondului Proprietăţii de Stat, pus de Ion Iliescu personal, Emil Dima, senator FSN de Dâmboviţa, s-a apucat în baza unei legi impuse de Silviu Brucan, în 1991, să distrugă rapid întregul patrimoniu naţional. Ulterior, Emil Dima, după ce a intrat în Top 300 al bogătanilor de stat şi de Partid, a ajuns preşedinte al filialei PDSR Ilfov.
Fondul Proprietatea, condus de Emil Dima, a făcut şi el bucăţi peste 6.000 de întreprinderi ce au fost date pe mâinile unor grupuri ce aparțineau Rețelei. La vârful acestor grupuri s-au aflat Vântu, Patriciu, Voiculescu şi încă o listă de vreo 300. Absolut toţi, în legătură directă cu Securitatea: turnători, agenţi, colaborator. Aceşti oameni au distrus economia României în beneficiul personal. Averile PSD-iste de astăzi sunt constituite pe baza "privatizărilor" din aceea perioadă.
Au fost scoase din subordinea ministerelor toate activele şi trecute în patrimoniul FPS pentru a fi mătrăşite, căci aceasta era principala misiune a FPS-ului.
.
În legislatura parlamentară, 1992-1996, Consiliul de Administraţie al FPS-ului condus de Emil Dima a numit în Adunările Generale ale Acţionarilor, în consiliile de administraţie ale societăţilor comerciale, ori în funcţiile de cenzori ale acestor societăţi, persoane provenite exclusiv din rândurile PDSR-ului, încălcând grosolan chiar prevederile Legii 58/1991, aşa strâmbă cum era.
Nici un ministru nu putea să privatizeze fabrici, uzine, nave, obiective industriale, pentru motivul simplu că patrimoniul activelor se afla doar în pumnul lui Emil Dima iar împărţeala o aproba exclusiv Ion Iliescu, căruia Dima i se prezentă la Cotroceni cu lista întreprinderilor ce urmau a fi distruse.
Ilici nu semna nimic, nu scria nimic, nu vorbea mai nimic, ci doar dădea din cap aprobator la anumite nume alese după criterii doar de el ştiute, sau mormăia în barbă ceva neinteligibil când nu-i convenea ceva. Metode specifice manualului NKVD după care a fost instruit. El personal n-a lăsat nicio urmă scrisă, în acte, din care să rezulte contribuţia sa directă la nimicirea patrimoniului naţional.
Ion Iliescu "cel sărac şi cinstit" a fost artizanul din umbră al întregului Jaf Naţional - el dirijându-i personal atât pe Emil Dima cât şi pe Ovidiu Musetescu, un alt pion al "privatizării" mai târziu, în al treilea mandat.
Eșecul neașteptat al lui Ion Iliescu, în 2004, când ar fi urmat ca România să fie predată în întregime rușilor a dat niște planuri peste cap. Atunci era dată ca sigură victoria PSD respectiv a lui Adrian Năstase în alegeri.
.
Moscova ne împingea din spate să intrăm în UE și NATO, ca pion otrăvit, cal troian ce ar fi urmat să funcționeze exact cum o face acum Ungaria pentru Rusia.
.
Năstase a lucrat larg pentru ruși, livrandu-le Petromul. Și nu numai. Merită citată doar una dintre secvențe, deoarece ilustrează nesimțirea și neobrăzarea rușilor și gradul de subordonare servilă a lui Năstase față de cererilor lor.
În aprilie 2001, preşedintele LUKoil din Federaţia Rusă, Vagit I. Alekperov, s-a întâlnit cu Adrian Năstase. Cu această ocazie, Năstase a apreciat "rolul important" pe care LUkoil îl joacă pe piaţa petrolului românesc, iar Alekperov s-a plâns că firma are probleme economice. La cererea companiei ruse Guvernul Năstase, în vara lui 2002, a şters penalităţile pe care LUKoil le datora către buget(facilitate de care nu au beneficiat companii străine cu renume occidentale). Românii plăteau deci datoriile miliardarilor ruși ai lui Putin de la LukOil. Gruparea Nastase cuprindea personaje cu strânse legături cu ruşii, de la Victor Opaschi, la generalul Carp - fost secretar de stat la MI şi consilier al lui Iliescu, cel cu care avea întâlniri de taină Kondiakov când venea la Bucureşti, plus toate slugile lui Ilici - Doru Ioan Tărăcila, Bebe Ivanovici şi ginerele sau, infractorul Virgil Gheorghiu, Bittner, Petrache, Oprea Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihăilescu , Ioan Stan - preşedintele Comisiei parlamentare de control a SRI Ovidiu Soare personaj cu funcție cheie în SRI la vremea aceea alături de freneticul suporter al lui Năstase, rogojina de şters pe jos a lui Vîntu, dolofanul Aurică Rogojan, fost şef de cabinet al lui Iulian Vlad, şi ajuns, că tot ştia să lustruiască bine clanța la cabinete cu gura, şi şef de cabinet personal al directorului SRI, Radu Timofte (la rândul său tot o cârpă/rogojină a lui SOV).
Bejinariu și ceilalți din gașca de homosexuali crescuți de Năstase personal erau armătura secretă, susținută cu curul și cu gura, iar ulterior propulsia lor în politică a fost asigurată tot pe coordonate și vector rusesc.
Ca dovadă, recent, micul Titulescu, umflat cu pompa pe la spate, a oferit rușilor sutele de milioane de dolari pe care Rompetrol, și așa privatizat ilegal, trebuia să-i întoarcă României. KazMunaiGaz este o anexă a Gazprom iar Kazahstan este țară fondatoare a CSI-ului controlat de Moscova.
.
SRI avea/are în atribuții (și) protecția mediului economic.
După cum s-a văzut ”protecția” a funcționat din plin. Evident SRI-ul s-a ocupat de fapt cu protecția infractorilor și a haitei de jefuitori. Mai ales a jefuitorilor de la Moscova.
S-a ”protejat” dispariţia flotei comerciale de 5.6 mil. tdw în valoare de 2 miliarde euro la preţurile din 1990, căpusarea firmelor de stat în valoare de 20 miliarde. euro – conform rapoartelor Curţii de Conturi, contractele frauduloase în cazurile Bechtel, Rompetrol, Petrom, Aro Câmpulung, Bancorex, etc în valoare de miliarde de euro, retrocedările sau despăgubirile frauduloase cu terenuri, clădiri, acţiuni, bani cash către intermediarii de drepturi litigioase şi nu către adevăraţii proprietari/moştenitori legali, înstrăinarea a milioane de hectare din teritoriul României, distrugerea industriei de apărarea, vănzarea resurselor minerale pe nimic, jefuirea avuţiei de patrimoniu a României, tablouri, podoabe, obiecte numismatice şi de cult cu valoare inestimabilă, tăierea ilegală sau scoaterea din circuitul silvic a 1 milioane ha pădure în valoare de 20 miliarde euro – lider pe ramură Verestoy Atila, cu strânse legături cu Sistemul.
Reţeta pe care a aplicat Năstase dar si ceilalti colegi ai sai a fost cea care a dus, cu concursul direct al lui Ion Iliescu, la demantelarea, distrugerea şi înstrăinarea întreg patrimoniului românesc în mai puţin de o generaţie.
De aceea l-au şi adus ruşii la putere în decembrie 1989 pe Ilici, deoarece mancurtul avea trasată o misiune.
Misiunea nu s-a încheiat încă, a venit Valul Doi, Rețeaua javrelor tinere, hoitarii, care au de terminat ce-a mai rămas din cadavrul României...
.
o mică scurtă poveste din trecut, de acum fix un deceniu...
De-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate. Dar rudele lor umplu şi azi, până la refuz, ”occidentalul” SRI.
În performantul şi occidentalul SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, obscenul Rogojină, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009.
Conservele au rămas în interior și au fost activate, chiar dacă SRI-ul de acum nu mai este cel din 2004 când era sluga totală a infractorilor gen Sorin Ovidiu Vântu, care primea buletinul informativ zilnic al SRI înaintea şefului statului şi înaintea primului-ministru. În vremea când Radu Timofte, un adevărat trădător de ţară, conducea această instituţie.
Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte șmenarul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp).
Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu,Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost considerat un personaj mizerabil, el făcând obiectul mai multor scandaluri legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică). Gioni Popescu, un semianalfabet, a fost subofiţer înainte de 1989. Şi a devenit, peste noapte, ca și Gabi Oprea, absolvent de studii superioare, doctor, general cu foarte multe stele.
Toţi actualii baroni care se zbat după gratii sau se luptă să nu ajungă după ele sunt creaţia corupţiei din structurile locale şi centrale ale SRI. Au mers mână în mână, frăţeşte, corupţii din structurile SRI locale cu corupţii din structurile administraţiei locale. Au făcut chefuri, afaceri bănoase, toate cu încălcarea sfidătoare a legii, prin coruperea, prin orice mijloace, a procurorilor, judecătorilor, poliţiştilor.
Acelaşi tablou şi la nivel central. Şi în guverne, dar mai ales în Parlament. Un Gioni Popescu, cretinoid semianalfabet îl manevra chiar pe prim-ministrul ţării. Gioni Popescu nu l-a creat doar pe Sebastian Ghiţă, beizadeau rectorului de la Petrol și Gaze, securistul care a oferit planurile perimetrelor de exploatare lui Patriciu. L-a creat şi pe Gruia Stoica șemecher de clan țigănesc căruia păpuşelul Victor Ponta a fost cât pe-aci să-i dea pe mână Căile Ferate Române!
Unui țigănoi din Galaţi care a făcut primii bani din furtul de fier vechi!
.
În urmă cu fix 10 ani a început o tentativă de curățenie din interior a SRI.
În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filialei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv.
Până la condamnarea definitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus (inaugurat de Ion Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, in 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română, se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.
În 2006, a fost îndepărtat şi javramentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-adjunct la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.
Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe generalii Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în memoria publică.
Reformarea SRI a continuat, de rezonanţă publică fiind trecerea în rezervă în 2008, a influenţilor generali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin, din conducerea SRI.
După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Inspectoratului de Contraspionaj, Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brăteanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Constantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad, pion al KGB.
Pentru a înțelege în ce măsură ajunsese SRI-ul până la eliminarea lui Rogojină, sub influența infracțională a lui Sorin Ovidiu Vântu, via Iulian Vlad merită prezentate doar câteva secvențe.
În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vîntu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vîntu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii. Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de Securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă devenind preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor; Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate şi angajat al trustului Gelsor; Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu; Vasile Doroş, fost colonel de Securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş; Dan Gheorghe, fost ofiţer de Securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne).
A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de Securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Florian Ioan, fost ofiţer de Securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de Securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de Securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de Securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri a lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Cornel Rudăreanu, fost colonel de Securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vîntu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu.
Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării cederiste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
Răzvan Temeşan, fost ofiţer de Securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut pånă în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu.
Victor Velişcu, fost ofiţer de Securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vîntu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cåt a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne.
Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991 a trecut în rezervă.
În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velişcu, asociatul lui Vîntu.
Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA şi că a încheiat cu Velişcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velişcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Ilie Vrånceanu, fost ofiţer de Securitate, a fost şef al filialei Fondului Naţional de Investiţii din judeţul Bistriţa.
Ion Popescu, cunoscut sub numele de Gioni Popescu, ajuns general şi director adjunct al SRI prin contribuţia financiară substanţială la „puşculiţa“ fostului director Virgil Măgureanu, a girat implicarea CENTROCOOP în afacerea FNI...
Vîntu șef și la doi şi-un sfert
SOV controla principalele servicii de informaţii, începând cu serviciul Ministerului de Interne, fostul „doi şi-un sfert“, devenit apoi UM 0962. Relaţia sa specială cu Vulpea, adus de imbecilul de Dejeu pe poziție şi cu colonelul Traian Marinescu - adjunct al comandantului 0962 - a fost extrem de importantă pentru acoperirea hoţiilor de tip FNI, BRS şi BID, ofiţerii din IGP desemnaţi să ancheteze afacerile lui SOV fiind, practic, de fapt, la cheremul său.
Conotaţiile Cazului Prahova în realităţile de azi
Corupţia din SRI Prahova a avut însă şi mize mai serioase, ofiţerii de aici fiind implicaţi în mafia petrolului, chiar prin foştii şefi ai secţiei Corneliu Păltânea, şi adjunctul său, Daniel Bucur. Ovidiu Soare şeful Inspectoratului pentru Apărarea Constituţională şi Securitatea Economică coordona două dintre cele mai importante unităţi din SRI, direcţiile A şi C care se ocupau cu monitorizarea societăţii civile, a partidelor, a mass-media, şi a mediului politic. Vânzarea de informaţii din interiorul sistemului, acuzaţia cea mai gravă la adresa sa făcea parte din "fişa postului" său.
Soare îl servea direct pe Adrian Năstase şi PSD-ul, SRI-ul devenind un fel de bastion al Regimului pesedist.
Soare si-a impus şi plasat trepăduşii in numeroase puncte ale serviciului, controlând, chiar şi după arestarea sa, o bună parte din activitatea instituției, doar nu degeaba și-a plasat conserve peste tot...
În 2000, în plin scandal FNI, varianta de „avarie” a lui Vântu a fost să-şi vîndă firma cea mai importantă, Grupul Gelsor. Compania, cu un capital social de cîteva milioane de dolari, a fost cumpărată de Ioan Chelaru, avocat din Roman, senator din partea PSD începînd cu 2004, bun prieten din copilărie al lui Sorin Ovidiu Vântu. Valoarea din acte a tranzacţiei încheiate în iulie 2000 a fost de 30 de miliarde de lei, plătibili eşalonat în 25 de ani.
Valoarea reală a Grupului Gelsor SA era de 199,87 miliarde de lei. Vântu susţine că nu a fost interesat să-şi răscumpere afacerea vîndută la subpreţ vechiului său prieten: „Domnul Chelaru a vîndut mai departe. Nu m-a interesat. Aveam alte preocupări”. Într-adevăr, Ioan Chelaru a vîndut mai departe Grupul Gelsor, dar nu oricui, ci către off-shore-ul Anwin Alliance Limited, tranzacţia fiind încheiată în mai 2002, dar menţionată la Registrul Comerţului o lună mai tîrziu. Întrebat cine era patronul firmei, Chelaru a declarat că nu îşi mai aminteşte.
Averea gunoiului de Chelaru care era cât p-aci că ajungă judecator la Curtea Constitutionala concureaza cu cea a lui Videanu, iar contactele la vârf îi asigură pe mai departe imunitatea via Dan Mihalache consilierul lui Iohhanis.
.
Avem toate datele unui Regim de tip dinastic în care copiii și nepoții foștilor primi secretari de partid, ai foștilor colonei și generali de securitate, cu toții niște analfabeți slugarnici ai partidului comunist, au ajuns acum în fruntea SRI și SIE, iar conservele sunt trimise direct la Guvernare.
Până nu se aplică punctul 8 sub incidența căruia să intre și urmașii lor, cam ca în Polonia, nu se va putea vindeca România. Pleșită urmașul lui Pacepa era....tractorist forestier, Măgureanu Astaloș, cel căruia i-a pus KGB-ul Securitatea în brațe, renuvelată sub numele de SRI, era la bază ”conducator atelaj hipo " adica căruțaș la CAP.
A ajuns să i se zică Don Profesor.
Urmașii acestor personaje au făcut harcea parcea România, au distrus două generații, a părinților noștri și generația mea, cea care a luptat în stradă și a încasat-o.
25 de ani din viață i-am cheltuit pentru Punctul 8 ăsta și pentru pedepsirea Găștii lui Ilici. Am ajuns acum la vârsta Bilanțului.
Dacă tinerii ce se îndreaptă acum către Armată și Servicii nu fac corp comun pentru înlăturarea limbricilor și oxiurilor lăsate în Sistem de căcănarii și căruțașii pe care i-am descris mai sus, își vor pierde și ei aiurea cei mai frumoși ani și vor fi atinși și ei de maladia specifică contactului cu viermii.
Să repet ce am scris mai la început, pentru a se întipări mai bine. ”Fără onoare, demnitate şi caracter nu poţi rezista, ca persoană, ca om, în cadrul unei instituţii care lucrează cu minciuna, însă minciuna folosită instituţional pentru a ajunge la adevăr. Te sminteşti dacă nu eşti consolidat interior. Serviciile de informaţii nu sunt pentru domnişoare, nici pentru maici, însă asta nu înseamnă că au ce căuta curvele aici. Asumarea condiţiei de luptător pe frontul din umbră presupune un fundament moral consistent, presupune tărie de caracter şi un tip de dedicaţie cu totul aparte, o motivaţie interioară extrem de puternică în sensul asumării unei vieţi de luptă perpetuă, deoarece frontul pomenit este fierbinte mereu, este un front unde se mai şi moare, iar inamicii sunt mereu mai mulţi, mai puternici, mai lipsiţi de scrupule.”
.
Frontul este deschis, chiar acum se desfășoară secvențe ale unui război nemilos. Forțe barbare concurează pentru a-și impune dominația se reconfigurează centre de putere și influență, trasate și peste gâtul nostru.
Va fi cafteală.
Cei lipsiți de Dumnezeu vor pieri rușinos în genunchi.
Ceilalți măcar vor pieri onorabil (că doar n-ați venit în SRI și Armată măi copii ca să primiți uniforme frumoase, și vile de la țigani ca repetentul Coldea, sau otreapa de Dușa și Oprea, ați venit să luptați și la o adică să și muriți, n'așa, patria a priori…)
Tuturor noilor recruți, celor ce deja vin se înroleze, voluntari, tineri curajoși și curați, vă urez anticipat la mulți ani, că anul ce vine va fi unul dificil, ca să zic așa