Este la modă în ultima perioadă o largă dezbatere pe tema poziţionării lui Ceauşescu faţă de URSS. Momentul august 1968 este un moment-cheie pentru înţelegerea acţiunilor ulterioare ale Moscovei împotriva României care au dus la reocuparea ţării, în decembrie 1989, după uciderea lui Ceauşescu chiar de către Ion Iliescu, cârpa kaghebistă, cel care i-a fost multă vreme un fel de fiu adoptiv.
Nesătuii şi nehaliţii împuţiţi care au ajuns la putere în decembrie 1989 au avut o unică preocupare, încă din primele momente al “rivoluţiei”: căpătuirea. Luatul cu japca, că aşa erau obişnuiţi de la părinţii lor criminali bolşevici. Mai ales vilele din Primăverii au incins tuturor poftele. Cartierul Primăverii era pe vremea aceea ce este Florida pentru evreii din SUA, un fel de paradis al barosanilor, cu deosebirea că barosanii din România erau cu toţii nomenclaturişti ai PCR.
În urmă cu câteva decenii o operațiune vastă a Securității a fost lansată împotriva lui Paul Goma, un simbol al rezistenței și demnității romanești. Paul Goma nu este un scriitor oarecare el fiind cunoscut mai ales pentru singulara să împotrivire față de regimul comunist și pentru acțiunile sale fățișe de dizidenta care au devenit ceea ce Securitatea numea Mișcarea Goma în 1977.
Am scris zilele trecute despre seria de raspandaci si portavoci ale USL de teapa lui CTP, Chirieac, Dragoteasca, Buscu, Rosca etc. - onorabili harpagoni ce incaseaza mii si zeci de mii de euro pentru prestatia lor, care au agonisit averi (unii sunt multimilionari in euro) nu atat cu scrisul, cat mai degraba cu limba, intrebuintata pragmatic.