Aveam de gand sa incep cu Badin panorama panaramelor din “presa” de la noi. Un personaj elastic si ambidextru ce ilustreaza pe deplin patologia jurnalistica post-decembrista. Traiectoria sa este una tipica agentilor tripli: este infiltratul lui Uly Valureanu din Israel in mijlocul legionarilor, din Canada, apoi ajunge calare pe Romfest, pe banii exilului legionar, ajunge si pe langa Casa Regala (se lauda cum il trimitea el, umflatul peisan, pe printul Nicolae dupa tigari), si este cantonat apoi la UM Antene, unde incasa un purcoi de bani de la Voiculescu pentru zoaiele zilnice aruncate la adresa Diktatorului Basescu, pentru ca acum sa ajunga taman in tabara pedeleprelor, a vomelor oranj, la B1, post tv anexa condus de omul de baza al lui Voiculescu, mecanicul de troleibuze Oancea.
... Ca tot sunt treaz la ora asta, ma gandesc sa incep un fel de serial pe tema "Jurnalistul roman intre sclavie si preacurvie".
Mi-am dat seama ca implinesc in curand 21 de ani de presa si cand mi se parea ca am vazut si auzit toate blestematiile posibile constat ca inca se poate mai mult, ca e loc de mai multa abjectie, de mai multa ticalosie si ipocrizie...actioneaza un fel de principiu al selectiei negative, in acest mediu.