Error
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
A+ A A-
13 Oct
Voteaza acest articol
(2 voturi)

Cum iese Ponta președinte pe mâna lui Băse – via Udrea

Cu oricine ajunge Ponta în turul doi pierde. Matematic. Ura este motorul cel mai fierbinte al românilor. Ponta a acumulat un nivel uriaş de scârbă şi ură. Singurul personaj care îl depăşeşte este Elena Udrea.

Singura şansă pentru Ponta pentru a obţine Cotroceniul este ca Udrea să ajungă în turul doi.
Lui Udrea pisoiaşul Ponta i-a fost amploaiat ani de zile. Ca şi ea Ponta a fost crescut de gaşca Bittner - Petrache - Cocoş.
Nu intru acum în prea complicata poveste a Reţelei. Există goaglă. Încercaţi singuri. Doar punctez şi revin pe un material scris încă de la începutul acestui an. Asta pentru a reafirma motivul pentru care de aproape un an m-am concentrat pe săgeata clanurilor ţigăneşti, Elena Udrea. Cine e arcaşul, ştie toată lumea...
__________________________________________
Articolul din mai 2014

„Cum l-a făcut Traian Băsescu preşedinte pe Victor Ponta

... remember "So, Mr. President" - adresarea către Ponta a distinsului Joe Biden, care numai umorist nu e, chiar dacă referirea la ocaua lui Cuza, parabolă ce ar trebui completată (şi) cu ţepele lui Băsescu, pardon Ţepeş, ar lăsa să se înţeleagă că e un amator de Caragiale...
Ce ne mai putem aduce aminte din trecutul nu prea îndepărtat?
De exemplu modul elegant de scoatere a lui Ponta din dosarul de prostituţie ce-i cuprinde pe Negoiţă, Bănicioiu şi alţi belferi onanişti de vârf ai tineretului pesedist, dosar demarat ca urmare a unei sesizări a venerabilului Florin Ghiulbenghian, un bun cunoscător al locantelor cu felinare roşii, culoarea preferată de tinerii pesedişti care nu reuşesc să obţină sex altfel decât pe bani. Desigur nu Florin Ghiulbenghian l-a scos basma curată pe Victor Ponta ci SRI-ul lui Coldea, respectiv Traian Băsescu.
După care ce ne mai aducem aminte? – cum l-a dat jos Băsescu pe Mihai Răzvan Ungureanu, pentru a-i netezi calea către scaunul de premier lui Ponta. MRU nici n-a ştiut ce l-a lovit în ziua cu votul de cenzură din Parlament.

Episodul valea Ungureanu, uşcheala pe uşa din spate cu şuturi în dos
Guvernul Ungureanu şi-a incheiat mandatul într-o vineri, pe 27 aprilie 2012, după 78 de zile. A fost un guvern sprijinit de PDL, UNPR, UDMR şi minorităţi şi a sfârşit prin a intra în istorie prin retragerea încrederii din partea Parlamentului României. Boc şi-a asumat de 11 ori răspunderea şi a rezistat nu mai ştiu câtor moţiuni de cenzură. MRU a căzut direct din corcoduş din primul strănut.
Mici mişcări de culise au avut loc anterior. Miercuri, cu două zile înainte de votul din Parlament şase parlamentari de la PDL au părăsit partidul de guvernământ şi s-au alăturat Opoziţiei, aceştia adăugându-se celor şase aleşi din aceeaşi formaţiune care au luat o decizie similară săptămâna trecută.
În plus cu câteva zile înaintea moţiunii de cenzură, Vasile Blaga, pe atunci preşedinte al Senatului s-a întâlnit la Cornu cu liderii PSD Adrian Năstase şi Ilie Sârbu, respectiv cu mama lui Ponta şi tata socru beizadelei de viitorul premier, tata socru descoit prin împuşcare în testicule de mama, răul de Nasty Boy.
Merită inserat un citat amuzant în concluzii dintr-un ziarist atât de apropiat de Traian Băsescu încât îşi permitea să o facă pe fata sa dragă, Eba, toantă sau vacă chioară, ceva de genul, făra ca mai apoi răzbunătorul Traian Băsescu să-l atingă măcar cu o floare, mai mult venind ulterior la interviu la împricinat, ca un căţeluş la ulcica cu grăunţe.
“Guvernul Ungureanu a căzut într-o simetrie perfectă cu momentul investirii sale. Pe 9 februarie a avut 4 voturi în plus, acum opoziţia a făcut rost tot de patru voturi peste necesarul de 231. Ce putem spune în acest moment: 1) Guvernul Ungureanu nu a dorit să pice, deşi se temea de vot 2) Nu doar minorităţile au înfipt un cuţit în spate Guvernului ci şi o parte din PDL 3) A fost o bătălie crâncenă pentru fiecare vot 4) La capătul ei, Traian Băsescu a predat armele într-un mod considerat surprinzător.
Căderea Guvernului Ungureanu pare, în acest moment, rezultatul unui plan bine gândit din care n-au lipsit elementele de hazard (episodul Plăcintă, gafa lui Antonescu din cauza căreia a fost la un pas să piardă votul minorităţilor, cedări de ultim moment) specifice politicii româneşti. Indicii că rezultatul moţiunii n-a fost lăsat la întâmplare sunt numeroase: hemoragia bruscă de parlamentari PDL trecuţi la PNL; tot mai multe informaţii despre întâlniri de taină între Vasile Blaga şi lideri PSD (inclusiv cu Viorel Hrebenciuc). Strategul care l-a gândit (planul) nu e chiar în toate minţile”
(aşa credea naivul Tapalabă, care mai încolo începe să-l căineze pe Traian Băsescu.)
“Căderea guvernului Ungureanu înseamnă capitularea lui Traian Băsescu? "L-a învins sistemul" său "s-a învins singur"? S-a încheiat mandatul de preşedinte jucător şi începe cel de presedinte-spectator? Mulţi au constatat viteza, considerată suspecta, cu care Traian Băsescu şi PDL au depus armele.
Oricum, e de mirare că Traian Băsescu a reuşit să mai păcălească opoziţia atâta timp, că nu l-au îngenuncheat mai repede având atât de puţine opţiuni şi o popularitate făcută praf. PDL fiind un proiect integral ratat, şansă lui Traian Băsescu de a lăsa o moştenire politică rezonabilă rămâne MRU. Trecerea sa în opoziţie, fără un vehicul la dispoziţie, îl va transforma rapid pe MRU într-un celebru anonim.
Pentru Adrian Năstase şi Dan Voiculescu, ideologii USL, oprirea dosarelor este prioritate zero, mai ales că sunt cauze ajunse spre final şi nici unul nu-şi permite riscul unei condamnări. Aşadar, prima probă grea pentru premierul desemnat, Victor Ponta, este să reziste tentaţiei de a prelua controlul politic asupra justiţiei după modelul patentat de PSD sub guvernarea Năstase, să ţină politica departe de instante şi parchete. Apoi, Ponta şi Antonescu au tot ameninţat "regimul Basescu-Boc" cu angajarea răspunderii penale pentru deciziile luate în cazul bugetarilor, pensionarilor, privatizărilor etc. Cum vor acţiona odată ajunşi la putere? Vor oferi poporului circul promis, dacă pâine nu pot?
Ponta mai promite că vom avea "cel mai cinstit guvern" din istoria României însă ştie că, privind în propriul partid, găseşte mai greu cele mai cinstite figuri. Dimpotrivă, partidul sau, puternic concurat între timp de PDL, a stat mereu prost la capitolul integritate. Am auzit de curând definiţia corupţiei în varianta PSD: "Corupţia înseamnă orice afacere mare în care noi nu suntem". Şi atunci, cum va lupta Victor Ponta împotriva corupţiei?”
Tare amuzant pasajul. Asta da presă inteligentă.
Știm cu toţii acum unde e Năstase, unde va ajunge şi Voiculescu, ştim că n-a avut loc nicio tragere la răspundere penală a Elenei Udrea, cea care a manevrat cea mai mare parte a bugetului regimului Boc şi de asemenea nici alţi membri ai guvernelor Boc n-au păţit absolut nimic. Mai ştim şi că distinsa doamnă Laura Codruţa Kovesi a ajuns procuror-sef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi îi arde la greu pe toţi corupţii care-l incomodează pe Ponta, ba mai mult a declarat senină în 2013 că “Traian Băsescu va fi cercetat de DNA peste un an, cand imunitatea conferită de statutul de preşedinte al României va înceta”...ufff ce-am mai râs !!...
Până una alta, ca să încheiem definitiv pasajul cu Mihai Răzvan Ungureanu, deoarece merită consemnat că acum a venit momentul să-şi ia adio forever de la visurile umede de candidat la preşedinţie (sau la orice).
De asemenea şi Crin Antonescu a promis că va demisiona de la şefia partidului dacă scorul va fi sub 20%. Trebuie să zboare. Cu toţii sunt victimele lui Traian Băsescu care a ştiut să uşureze ca nimeni altul calea lui Ponta.
Revenind la domeniul amintirilor din prezent trebuie să ne mai amintim că suma arestărilor spectaculoase de până acum – mandate semnate chiar de mânuţa lui Laura Codruţ Kovesi, cu mâna sa delicată de marinăreasă, acoperă mai ales baroni şi barosani penali ce-l incomodează pe Victoraş, fie adversari pe faţă fie personaje cu (prea) mare influenţă. Lista de până acum se va mai completa până la toamnă cu încă vreo sută de nume, unele răsunătoare.

Paraşutismul ridică în jos, mai exact a înfipt PMP ca râma în stâncă
După ce ne amintim din trecut ne întoarcem la prezent: „Dezbinarea care a existat a dus la slăbirea partidelor de centru-dreapta şi la întărirea PSD. E nevoie stringentă să ne unim, într-un proiect împotriva PSD, ca în noiembrie 2014 să câştigăm preşedinţia” dixit Udrea, imediat după anunţarea rezultatelor ca de obicei foarte inteligentă, dar uitând să precizeze că principala cauza a „dezbinării” şi a scenei ridicole cu Băsescu la perdea făcând bay bay PDL este chiar ea.
Dacă Traian Băsescu nu ar fi spart PDL-ul, generându-se micile grupuscule PMP şi FC şi etc, acum PDL ar fi fost a doua forţă politică a României.
Rezultatele sunt următoarele, în contextul unei prezenţe cât de cât acceptabile la vot, mai mare decât în 2009: PSD are 18 locuri asigurate în Parlamentul European, PNL – 5, PDL – 4, PMP, ca şi UDMR, partide de minoritari au aproape aceleaşi procente, respectiv acelaşi număr de mandate – 2.
Se observă dispersia voturilor intre partidele aşa zise de dreapta - măcar 2 alianţe dacă ar fi existat şi tot câştigau ceva, prestaţia slabă a PMP şi FC-ului lui Ungureanu şi formaţiunii lui Neamţu (ultimele nici n-au trecut pragul, deci voturi aruncate în vânt).
Miza principală la aceste alegeri europarlamentare era cine câştigă la nivel european majoritatea, stânga sau aşa zia dreaptă. Prezenţa la vot a fost de 43 la sută la nivel european – în România 32 la sută.
Faţă de 1979, când Parlamentul European avea 410 de scaune, acum când are 766 de locuri, participarea la vot a scăzut considerabil.
Cu excepţia freneticilor votanţi responsabili din Belgia şi Luxemburg, care au participat la vot în proporţie de 90 la sută, a italienilor, care s-au prezentat în procent de 60 la sută sau a grecilor cu un procent de 58 la sută, în restul ţărilor europene nu prea s-a simţit un entuziasm al participării la alegerile europene cele mai importante de până acum, deoarece din acest an Tratatul de la Lisabona capătă puteri sporite.
Raportul la nivel european dintre dreapta şi stânga este acum de 3 la 1. Doar în Grecia comuniştii sunt pe primul loc.
Și în România desigur, cu aportul direct al lui Traian Băsescu, chestie la care voi reveni ceva mai încolo.
În general distribuţia voturilor la nivel european reflectă frica faţă de imigranţii din Est şi mai ales faţă de ciorditorii barbari ce-i oripilează pe mai toţi europenii cu apucăturilor lor de evul mediu. Ţiganii români au jucat un mare rol în creşterea la nivel european a dreptei.
De exemplu Partidul Popular Danez, anti-imigraţie, a câştigat cele mai multe voturi la alegerile europarlamentare. Le Pen, fostul căpitan legionar (Legiunea Străină) a spart tot. Frontul Naţional a crescut de patru ori faţă de 2009.
Practic orânduirea cvasi socialistă a României a reuşit să genereze un reviriment european al dreptei, indignarea cetăţenilor europeni crescând direct proporţional cu creşterea activităţii în buzunarele lor a consângenilor lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Vanghele, cel care a garantat întreg PSD-ul. Aşa cum Vanghele la vremea sa garanta întreg PSD-ul tot astfel Traian Băsescu a garantat – la fel de ridicol, PMP-ul. Cu poze cu tricouri la malu mării, cu donaţia salariului său, fiind gata să ajungă muritor de foame doar pentru a asigura propulsia erectă PMP-ului Duduii.
La rândul ei, după încasarea salariului lui Traian Băsescu, Elena Udrea a pus un pariu public mizând practic pe cariera sa de politician ( :)))). Şi-a scris cu mânuţa sa numele şi a notat alături procentul estimat de 11%. Cristian Preda pus în capul listei pentru europarlamentare, pentru că a flegmat pe Eminescu, pe care îl considera nul politic, a sperat la 13,4%. Se vede cu ochiul liber cât de nul politic este gibonul lui Andrei Pleşu, recompensat încă odată cu un scaun, pentru că a ştiut nu doar să flegmeze gros, ţigăneşte, pe Eminescu ci şi să lingă conştiincios dosurile, de la dosul Elenei Ceauşescu la dosul grăsun atât de admirat de Liiceanu al lui Andrei Pleşu, apoi dosul aschilambic al lui Emil Constantinesu, şi dosul plin de băşini marinăreşti al lui Traian Băsescu.
Deşi acum, oricât ar linge nu mai poate şterge flegma primită în ochi de Traian Băsescu – gest ce reprezintă începutul sfârşitului său, când nu te mai apără SPP-ul înseamnă că eşti ca şi mort, vezi cazul cu cerneala aruncată în faţa lui Emil Constantinescu. Cernela putea să fie acid sulfuric. Iar flegma aruncată în faţa lui Băsescu putea să aibă viruşi de SIDA. Până una alta nimeni n-a văzut analizele celui care l-a scuipat în ochi pe preşedinte.
Până să fie lichidat simbolic în faţa navei şcoală a marinei româneşti Traian Băsescu atrăgea atenţia, cu ceva vreme în urmă, că aşteaptă la alegeri din partea PMP “un scor cu două cifre”.
Imediat după încheierea votului Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidenţial scria pe facebook: “Cine spune că scorul PMP reflectă contribuţia lui Traian Băsescu minte. Traian Băsescu a ridicat partidul la 10 la sută, dacă nu mai mult”.
Înseamnă că numai Elena Udrea, principalul vector de campanie, a înjumătăţit scorul. Bună treabă. Și asta deşi şi-a arătat în campanie tot ce avea mai scump, păsărica, ba mai mult a zburat ca o cioară printre nori, pentru a ridica procentele PMP.
Deltaplanul, cu deltaplanul trebuia să zboare Udrea sau cu parapanta nu cu paraşuta, deoarece paraşuta nu ilustrează absolut deloc ideea de ridicare ci de coborâre şi încă una accelerată.
E plauzibil că Udrea o fi greşit instrumentul de zbor, în fond se pricepe la aviaţie cât la marinărie şi geopolitică, domeniu unde are şi lucrări firoscoase, plagiate integral nu parţial, ca Tonta.
Eu i-aş fi sugerat să încerce să zboare către înalturi pe un stol de ciori că tot şi-a bazat voturile pe ţiganii lui Cioabă. Cu toţi infractorii, ţiganii şi curvele - aportul Elenei Udrea la PMP, aliotmanul abia a obţinut cât un singur om - Mircea Diaconu.
Actoraşul din producţia Trustului Intact - Mosfilm, clar identificat cu USL-ul care trăieşte, iată, şi cu Voiculescu în rol de sufleur, i-a luat faţa atât femeii/bărbat cu ţâţe a lui Traian Băsescu, atingând aproape scorul total al PMP cât şi femeii cu barbă a USL, Pericle Capsali.

Femeia cu barbă ortodoxă versus fătălăul spelb şi îngălat comunist
Candidatura lui Capsali, ce părea unora dintre vechii săi prieteni, cum ar fi Claudiu Târziu, un moft excentric, a devenit un subiect interesant. Se merită o notiţă despre femeia cu barbă (că numai bărbat n-a fost în campanie - şi de altfel nici în restul vieţii sale obscure, de ipochimen fără carte de muncă nicăieri, o cocotă masculină ţinută, culmea, pe banii unui musulman, tata socru şi ai unui evreu – Patapievici).
Scrie acu câteva ore Capsali la el pe feisbuc:
“Odată cu candidatura mea s-a vorbit în ultima vreme despre ortodoxie, despre familia firească, despre suveranitate, despre identitatea noastră, în platourile televiziunilor, în ziare, pe Internet. Au intrat în spaţiul public aceste subiecte care până mai ieri erau tabu-uri, ba, mai mult, toate partiduţele şi partidoaiele au preluat retorica asta.
Mă bucur pentru acest câştig!"
Dimpotrivă este o mare pierdere.
Aceste teme au fost împinse în derizoriu şi aneantizate de un eşec teribil şi penibil totodată, mai ales că s-a asociat la eşec şi BOR prin comunicatul ridicol din ultima zi a campaniei şi prin susţinerea candidatului familiei multiculturale - cu voie de la Dany Boy, femeia cu barbă din fruntea SRL-ului care este acum BOR (şoferii săi şi nu numai ştiu bine la ce mă refer).
Candidaţii GDS au avut mereu nevoie de câte o proptea de stat şi partid, pentru a izbândi. Şi Dănilă Ciobotea şi Iulian Capsali şi Remus Cernea fac parte din cercul/clubul GDS.
Dănilă care, ne amintim, nu a suflat un cuvinţel la manifestatiile homălăilor prin mijlocul Bucureştiului, unde mărşăluia Remus Cernea, tovarăş de USL cu Iulian Capsali.
Singurul mesaj politic notabil de reţinut din activitatea recentă a lui Iulian Pericle Capsali a fost frenetica sa propagandă în favoarea USL. În rest, în aşa zisele sale mesaje de campanie, în afară de utilizarea ilegală şi imorală a minorilor, pentru imagine, n-a avut niciun mesaj coerent. Din pseudo platforma sa rezulta că se opune cică transferului de suveranitate către Bruxelles - dar evident nu ştia că prin Tratatul de la Lisabona intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, cele 27 de state europene membre nu mai sunt state suverane.
După Tratatul de la Lisabona membrii parlamentului European sunt acum reprezentanţi ai cetăţenilor Uniunii, după ce înainte de Lisabona erau “reprezentanţi ai popoarelor Statelor Comunitare”. UE este o federaţie supranaţională iar cetăţenii sunt reprezentaţi direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, care primeşte anul acesta puteri sporite. Capsali a fost complet aiurisic şi gargaragiu pe segmentul „european”, unde ar fi trebuit să fie doxat că doar acolo candida, la miezul din dodoaşca mega masonică.
Tot în aşa zisa sa platfomă Capsali susţinea că se opune abuzurilor statului poliţienesc - când la conducerea statului poliţienesc se afla exact aceia pe care i-a susţinut frenetic. Mai rar aşa probă de impostură.
Și nu doar el a marşat pe impostură şi gargară. Organizaţiile “ortodoxe” care l-au susţinut, cu largul concurs al lui Dany Boy, s-au plasat lejer pe acelaşi tronson.
Se dovedeşte acum faptul că raportarea aşa zisei comunităţi ortodoxe - zecile de ong-uri care mai de care mai cuvioase pline de imbecili cu ifose - la realitatea politică - este zero barat.
Capacitatea de reprezentare publică - zero barat.
Legitimitatea acestor organizaţii - ce teoretic ar reprezenta o masă de 87 % din populaţia României - este de fapt zero barat.
Toate aceste puncte sunt bine de reţinut şi prin candidatura lui Capsali sau mai exact prin eşecul său au fost în sfârşit clarificate şi evidenţiate public aceste aspecte, definindu-se mai clar ca niciodată impostura şi idioţenia în care se scaldă toate aceste grupări.
Până una alta, ca lecţie finală, putem să spunem adio pletorei de fanfaroni, figuranţi, paraşutiste, gigolo-taţi eroini, ce-şi zic că reprezintă „dreapta” - şi sunt cu toţii de fapt ambidextri, cu predominaţa utilizării stângii, la bază.
Traian Băsescu a avut grijă să fragmenteze orice fel de opoziţie, aşa firavă şi de cacao asigurând PSD-ului, respectiv fătălăului spelb şi îngălat de Viorel Ponta, un culoar neted pentru la toamnă, când se scutură trandafirii şi înfloresc viorelele de seră ale sereiului, că tot este George Maior naşul de cununie al cuplului Ponta şi Daciana Sârbu.”

(naşul şi viitorul premier – asta am adăugat acum)

pentru conformitate – 26 mai 2014:
https://www.facebook.com/george.roncea/posts/697429350310683:0
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=697426546977630&l=256b98dfbb

George Roncea

George Roncea

Email: roncea@yahoo.com

 

 

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.