Error
  • JLIB_APPLICATION_ERROR_COMPONENT_NOT_LOADING
A+ A A-
06 Apr
Voteaza acest articol
(4 voturi)

Părintele...

E tare greu să-ți recunoști scăderile și greșelile și să dai glas amintirilor nașpa, mai ales când începi să realizezi că o bună parte din viața ta s-a irosit fără niciun rost. Am venit pe această lume în ziua de 22 noiembrie. Părintele s-a dus din această lume în ziua de 22 noiembrie .
Coincidențe...

A fost principala îndreptare a aşezării mele cam strâmbe în această viaţă.
Călăuză, sprijin, luminător şi uneori dojenitor, cu folos de altfel, că eram nărăvaş ce rupea lanţul şi făceam multe prostii tâmpite, ca şi acum.
Doar că astăzi nu mai are cine să mă pună la șmotru pe sectoare și să mă mustre. N-am cunoscut pe nimeni mai dedicat studiului şi învăţăturii, mai muncitor în sens intelectual - cărţile sale au ajuns până în biblioteca Vaticanului, mai plin de harul iubirii, de grijă pentru cei nevolnici și zănateci tembeli ca mine şi cu o asemenea înzestrare de aprig luptător.
M-a dat în grija părintelui Galeriu, cu țidulă scrisă, secretă, pentru mine (până astăzi mă întreb ce i-o fi scris în hârtiuța ruptă din caietu’ cu dungulițe, împăturită în patru, pe care m-a pus să i-o duc părintelui la București, care mi-a zis după ce a citit-o, aha tu ești „oaia cea rătăcitoare”, mai târziu am aflat ce-i aia, pe moment, bou cum eram, m-am simțit ofensat). M-au obligat să mă duc la facultate, să dau examen și să învăț niște tomuri mega plicticoase oribil de groase, deși nu-mi ardea deloc. Am și acum Dogmatica cu copertă galbenă de la părintele Galeriu. Și dragul de părinte, ca și dl profesor Bădescu vroiau să mă facă un fel de asistent, conferențiar, popă, profesor, ceva gen. Părintele Teoctist avea planuri încă mai înfricoșătoare vroia să ma trimită la Sorbona. Am fugit mâncând pământul de facultăți și răspunderi, în Iugoslavia, acolo era acțiune. Am dat cu nasu de nasoleală. M-am întors la Sihăstria cam dărâmat și plin de îndoieli, mi se părea sfârșitul lumii. Părintele era cu mult mai întemeiat ca mine, oaia cea bleagă și tâmpită. Ne-am certat, pe politică desigur.
A fost nasol de tot.
Am luat-o razna dar el a rămas neschimbat pe poziții. Anii au trecut și s-a dovedit că avusese dreptate iar eu, idiot ca de obicei, am greșit.
El a rămas același dintotdeauna, trăitor şi mărturisitor, mereu de veghe, veşnic treaz în Rondul de noapte. M-a așteptat, cred, cu lumânarea la geam - semnalu’ ăla. Adevărul e că nu m-am gândit că va urma ce a urmat. Nu credeam că ăia sunt atât de nasoi. Naivitate tâmpită. L-au mătrășit.
Mereu surghiunit, mereu supravegheat, mereu sub atenţia Securităţii ("inamicul numărul unu al Ortodoxiei româneşti"), a fost „rezolvat”, anihilat, prin însuşi ierarhul în straie de împrumut ce i-a transformat chilia în celulă, otrăvindu-i ultimii săi ani de viaţă, la propriu, la ordinul „factorului extern”.
Cu toată prigoana, peste invizibila sârmă ghimpată, tot a izbândit să arunce peste gard câte ceva, să transmită flacără, să dea lumina celor ce bâjbâiau în beznă, plini de cucuie. Lui i se datorează scoaterea la lumină a bogăţiei ortodoxiei româneşti, lucrări de căpătâi - Patericul românesc, Vetre de sihăstrie românească şi Convorbiri duhovniceşti. Prin munca sa au ajuns la oameni mărturiile mucenicilor închisorilor comuniste, prin neostoita sa energie misionară s-a transmis duhul Adevărului și jertfei martirilor noștri. A străpuns rețeaua nevăzuților dușmani. L-au omorât dar trăiește prin noi. Ar trebui să ne omoare pe toți și să-i ardă toate cărțile. Au mai încercat asta cândva. N-au reușit. Niște incompetenți
Sper să dau de el mai încolo, să-i zic...

 

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.