Despre bâlbâielile guvernului Boc cu pensiile militarilor se pot spune multe, poţi acuza lipsa de rigoare şi proasta oganizare, depăşirea nonşalantă a termenelor, lipsa de comunicare, de profesionalism în cele din urmă, dar de aici şi până la a asuma tocmai KGB-ului activitatea lui Boc este cel puţin exagerat şi ridicol. Textele generalului Rogojan pe această temă par mai degrabă elucubraţii ale unui pensionar dus cu pluta care pe deasupra mai şi vorbeşte de funie în casa spânzuratului. Generalul este utilizat astăzi pe post de mingiuţă de ping pong în jocul politic dus de Vîntu & comp împotriva lui Băsescu, iar ce face el este cel puţin dezonorant şi în orice caz penibil.
Când tu ai fost subordonat celor care au jefuit populaţia României şi au devalizat economia naţională, cum mai vii acum să dai lecţii şi să emiţi judecăţi?
Cånd ai fost sluga slugii servile a lui SOV, Radu Timofte, cum mai ai acum tupeu să comentezi? Problema imposturii nu-l deranjează se pare deloc pe fostul general Aurel Rogojan, care sub titlul „Victoria KGB din Palatul Victoria - încă o lovitură dată sistemului securităţii naţionale“ emite următoarele consideraţii:
„Agenţii KGB infiltraţi în structurile de putere ale Romåniei au mai dat o lovitură sistemului securităţii naţionale. Cei mai năpăstuiţi şi greu loviţi de recalcularea pensiilor militare de stat sunt foştii ofiţeri ai Unităţii Speciale (DSS) UM 0110 Bucureşti, cunoscută ca „Departamentul anti - KGB“... „în 1989 s-a încheiat un război. Un război în care Rusia Sovietică, într-o alianţă secretă de conjunctură cu puterile occidentale, a învins, încă o dată, România. După cum este cunoscut, începând cu cel de-al şaselea deceniu al veacului trecut, România, urmare a afirmării hotarâte a independenşei faţă de hegemonia Moscovei, a devenit, în planul operaţiunilor KGB-ului, un stat inamic“... „Pentru apărarea fiinţei naţionale a statului român, a cărei distrugere a devenit un obiectiv primordial şi al puterii Sovietelor, proclamate de Lenin, la începutul anilor ‘60 a fost constituită o structură specială de securitate, pentru controlul şi neutralizarea operaţiunilor secrete antiromâneşti ale URSS şi aliaţilor săi din Organizaţia Tratatului de la Varşovia, unde România „făcea figuraţie“... „Pe data de 3 ianuarie 1990, doi dintre agenţii marcanţi ai KGB-ului, deveniţi şefii absoluţi ai «noii puteri militare revoluţionare», au radiat UM 0110 din Organigrama Departamentului Securităţii Statului, care a fost dezmembrat şi împărţit provizoriu (dar distrus efectiv în ceea ce însemna infrastructura de suport a operaţiunilor) între mai multe structuri speciale ale Ministerului Apărării Naţionale. După înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, UM 0110 nu a mai fost reconstituită“... „Agenţii KGB-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească. Un concept deranjant, deopotrivă, internaţionalismului communist, dar şi globalizării fără frontiere, state, guverne şi monede naţionale (doar ale unora!)“.
Am selectat o parte din mesajul public al generalului în rezervă care s-a hotăråt să treacă de la ieşiri publice, pe mass-media, cu caracter istoric la atitudini tranşante cu caracter politic. Din păcate ceea ce face el acum împinge în derizoriu chiar substanţa luptei duse de unele dintre cadrele fostei Securităţi, care au acţionat împotriva KGB-ului, cadre dintre care domnia sa nu a făcut şi nu face parte, dimpotrivă.
Cånd fostul său şef, decedatul Radu Timofte, însuşi suspectat de kaghebită, lucra alături de Sorin Ovidiu Vîntu pe coordonate clar antiromåneşti şi tipic kaghebiste, cum mai vii tu astăzi să vorbeşti de KGB?
Cånd ai lucrat de asemenea pentru Măgureanu, unul dintre complotiştii KGB, cum mai vii să dai lecţii despre KGB?
Cånd alături de tot SRI-ul ai stat în genunchi în faţa kaghebistului de Ion Iliescu, servind cu devotament FSN-ul de exctracţie moscovită şi urmaşii săi, cum mai ai tupeul să vorbeşti de KGB?
Ştim astăzi foarte bine că şi în Securitate unii erau anti-KGB şi alţii pro. Însă Aurel Rogojan a făcut parte dintre cei pro-KGB. Deducţia este de o simplitate absolută. Cei anti-KGB au avut de suferit, au fost fie căutaţi pe acasă la „revoluţie“, ciuruindu-li-se domiciliile, cum este şi cazul fostului şef al 0110, generalul Victor Niculicioiu, sau fiind lichidaţi de generalul GRU Nicolae Militaru, pus de Iliescu la comanda Armatei, cum a păţit Trosca. Ceilalţi ofiţeri ai Securităţii, care au tăcut målc, care s-au făcut că plouă ca mierla pe ouă, au dus-o sub nouă stăpånire moscovită de după 1989 foarte bine, cum este şi cazul generalului Rogojan, fost şef de cabinet al lui Iulian Vlad, şeful DSS, aciuit apoi călduţ la Măgureanu şi încă şi mai călduţ la Timofte.
Cånd şeful statului, Traian Basescu a ieşit public relativ recent afirmånd că SRI-ul din epoca Timofte a fost aservit total lui Sorin Ovidiu Vîntu, conserva expirată a KGB, nu l-am auzit pe generalul Rogojan să iasă la rampă să-şi pună cenuşă în cap. Nu am auzit nici altădată, înainte de pensionarea sa, de vreo acţiune curajoasă a domniei sale pe cåmpul de luptă anti-KGB. A veni acum să turui din guritză despre KGB după ce ai servit peste 20 de ani un sistem subordonat kaghebiştilor este cel puţin dezonorant, mai ales cånd o faci invocånd calitatea de cadru al SRI-ului, fie şi în rezervă. Rezerva de cadre a lui SOV&comp, nu a Romåniei, să fim bine înţeleşi.