George-Roncea.ro

Mare mi-a fost mirarea cand am descoperit viermuind niste ciudati homunculi, prin sumedenia de artisti, scriitori, fete bisericesti, militari, ziaristi, politicieni, ambasadori si sportivi de top ai Romaniei aflati la receptia presedintelui.
Gusati scrofulosi si corupti pesedisto/penali de teapa unui Adrian Severin, Marius Stoian, Adrian Thiess, plus o pletora de amploaiati de pe statele de plata a lui Sorin Ovidiu Vintu, se vanturau cu pahare prin maini ori cu farfurii pline ochi printre invitatii de la Cotroceni, cu o ciudata degajare, greu de inteles pentru orice persoana inzestrata cu un minim bun simt. Cum sa vii in casa unui om si sa bagi sub nas ce gasesti pe acolo, cu nesimtire, dupa ce l-ai tocat ani de-a randul, dupa ce ai fost un ventilator de rahat mediatic, la comanda unui puscarias/turnator/kaghebist ca SOV, dupa ce ai servit interesele haitei lui Ilici, si dupa ce o viata ai fost un latrau cu botul mereu gata de supt prin batista ori cu hidrantul?
Lasand la o parte ca li se rupea in paispe la modul cel mai evident tuturor scrofulosilor mentionati si de Tara si de Neam si de generatia Unirii, cei care au devenit apoi generatia de sacrificiu interbelica, care a lasat Romaniei poate cel mai solid fundament de cultura si spirtualitate. Generatie distrusa mai apoi de pegra politicianismului abject, de haita jido-ruseasca care a sufocat nu doar generatia interbelica romaneasca ci si toate generatiile ce au urmat, pana astazi inclusiv.
Singurul invitat de la Cotroceni care avea de-a face cu sensul acestei sarbatori a Unirii a fost Alexandru Lesco, de altfel si singurul erou autentic de la fata locului, desi a trecut modest, nebagat in seama de nimeni, pe la Palat. Alexandru de altfel n-a baut, n-a mancat mai nimic, ca tine post. Am baut o bere impreuna, el o bere fara alcool, la o carciuma, dupa receptie, impreuna cu Eugen Tomac, care a si facut cinste, ca nu mai e pusti cordit ci ditai demnitaru’. Alexandru Lesco a platit cu ani grei de temnita ruseasca, la Tiraspol, pentru ca a indraznit sa lupte si sa spere, in 1992, pentru visul Reintregirii Basarabiei cu Romania. Dupa ce iesit din puscarie, dupa 12 ani batuti pe muche, a devenit un anonim, neluat in seama de nimeni, pana cand, la data de 3 iulie 2007, Traian Basescu, l-a decorat la Palatul Cotroceni pe Alexandru Lesco impreuna cu Andrei Ivantoc, si Tudor Popa, camarazii sai de parnaie, cu Ordinul National „Steaua Romaniei” in grad de Cavaler.
Ordin acordat pentru “dragostea de țară, eroism, si sacrificiu pentru poporul sau”. Si Alexandru Lescu si ceilalti doi “parnaiasi” s-au ales exact cu atat, cu o medalie si o diploma, dupa ce si-au mancat viata in temnitele sceleratilor de rusoi. Vor avea dreptul la cateva salve de pusca trase de o garda militara cand vor da coltul. Oricum Alexandru si nici ceilalti detinuti politici care au fost calcati in picioare in temnita de rusoi nu au cerut nimic. Videanu, Oprescu, Solomon si multi alti primari care s-au tras in poza cu cei trei dupa ce au fost decorati cu Steaua Romaniei, i-au facut cetateni de onoare, le-au promis cate o garsoniera, ceva, in ideea sa-si poata face si ei buletin de Romania, ceea ce presupune a avea o locuinta. Promisiuni desarte. Eroii traiesc greu, dupa anii de puscarie, singurul miliardar roman care le-a oferit niste bani a fost Becali, machedon zanatic si sandilau dar care n-a uitat ca a trait si el viata de deportat, alaturi de intreaga sa familie. Despre restul miliardarilor “romani”, facuti din spuma PCR si Secu, n-are rost sa facem vorbire. Vreo doi astfel de miliardari, dintre aceia cu mare dragoste pentru Rusia, se aflau si ei la Cotroceni, la o sampanie gratis.
Ma uitam la gusatii imputiti cu privire porcine ce-si frecau unii de altii costumele de lux, la curvele paradite aduse cu ei, obsedate sa-si afiseze bijuteriile obtinute din jafuri ca FNI, Petrom, Rompetrol, etc si ma gandeam daca nu se gaseste oare o forma alternativa de “sarbatorire” pentru scarnaviile astea. Poate tot la Cotroceni, dar undeva mai la baza dealului, in vreo latrina mai extinsa, special construita pentru carcalacii astia ce s-au plamadit in cacastoarea unora ca Vintu & comp...