Pe tema de politică internă Băsescu s-a pronunţat cu privire la utilizarea, pentru anul 2012, a votului uninominal necompensat, într-un tur sau două, afirmaţie la care deja au sărit cu gura udemeriştii, iar pe tema economică el s-a referit la necesitatea continuării proiectului Roşia Montană, dar cu condiţia schimbării procentelor de participare la profit a statului romån, chestie la care deja au sărit cu gura unii dintre liberali, cum este Renate Weber, un fel de peduncul al lui George Soros, unul dintre „filantropii“ intromisionaţi în afacerea aurului de la Roşia Montană.
În acelaşi context, preşedintele a lansat şi o idee cu bătaie lungă, despre conceptul Statelor Unite ale Europei, concept ce izvorăşte de la A. C. Popovici, unul dintre promotorii unei federaţii europene, autor în 1906 al conceptului Statelor Unite ale Austriei Mari, idee transformată apoi în schiţa de concept a unei confederaţii a Statelor Unite ale Europei. „UE pierde constant, în ultimii zece ani, în competitivitate în raport cu China, SUA, cu alte mari puteri economice. Şi când nu ai forţă economică, nu poţi fi nici o forţă militară. Degeaba ataci Libia, că nu câştigi războiul. Iar securitatea este fundamentală, iar securitate nu se poate face decât cu bani, iar banii nu pot fi produşi decât de o economie performantă. Iar o economie fragmentată, cu politici diferite în 27 de state, nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Ne trebuie, ca europeni, performanţă economică, ne trebuie securitate şi aceste două elemente fundamentale nu pot fi făcute decât prin decizii politice fundamentale. Şi repet teza prin care am trecut deja: trebuie să decidem repede, în următorii doi-trei ani, dacă vom crea «Statele Unite ale Europei» sau nu. Şi subiectul este extrem de delicat şi dificil pentru că trebuie asigurat un leadership formidabil la nivel european, care să convingă cele 27 de naţiuni - 28, că intră şi Croaţia de îndată - că numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o mare putere economică şi o putere militară pe măsură, capabilă să asigure securitatea cetăţenilor ei.“
Traian Băsescu a şi primit o replică de la Sever Voinescu, fostul său consilier, care a afirmat că nu i se pare simpatică ideea. „Părerea mea personală este că, pe cât e de frumoasă, pe atât e de nerealizabilă această idee. Mi-e greu să cred că ţările europene vor accepta, mai ales după această criză, vor accepta o formulă federativă, federală. Şi, de altfel, proiectul unei astfel de Europe, mie, unul, nici nu-mi e foarte simpatic“, a declarat vicepreşedintele democrat-liberal.
Concepul unui bloc geopolitic european, opozabil celui eurasiatic şi atlantic, nu trebuie însă să-i fie simpatic sau nu lui Sever Voinescu, oricum faptul că Traian Băsescu a ales acest loc, la gurile Dunării, pentru a lansa această temă de mare interes geopolitic, în contextul unei întâlniri cu tinerii din Basarabia, spune mai multe decât se vede cu ochiul liber.
Reacţie faţă de mătrăşirea Istoriei Românilor la Chişinău: „o să vă ţinem minte“
„Rafalele“ lui Băsescu au acoperit şi situaţia din Moldova, unde noii „democraţi“ continuă politica dusă de comuniştii lui Voronin în privinţa cursului de „Istoria Românilor“. Faţă de „lucrarea“ guvernului de la Chişinău Traian Băsescu a avut o replică sibilinică: „Pentru noi, schimbarea Istoriei în R. Moldova este o dezamăgire. Nu ne vom supăra pe autorităţile de la Chişinău, dar o să ţinem minte“. Când Băsescu începe să te ţină minte, devine interesant, dacă ne uităm la ce a fost şi ce a ajuns Sorin Ovidiu Vîntu după ce a început să fie ţinut minte. Preşedintele a adăugat: „Este greu de înţeles, cu atât mai mult cu cât acum 2 ani au fost solicitate cărţi de «Istoria Românilor». Am făcut pe cheltuiala statului român 450 mii de manuale şi iată că anul acesta se scot din program“.
Un nou curent „moldovenist“ este alimentat acum la Chişinău, sub guvernarea „democrată“, iar Istoria Românilor stă în gât şi actualilor urmaşi ai lui Voronin. Guvernul actual de la Chişinău, ca şi guvernarea comunistă anterioară, urmăreşte anihilarea conştiinţei sociale şi identitare româneşti a noilor generaţii de barasabeni, împingând Istoria Românilor sub preş şi, în schimb, încercând prin varii metode actualizarea „teoriilor“ moldovenismului de sorginte sovietică şi rusă.
Unul dintre cei mai influenţi şi importanţi ziarişti de la Chişinău, Constantin Tănase, comenta astfel esenţa chestiunii actuale a Istoriei Românilor: „Guvernul «liberal-democrat» de la Chişinău, condus de un absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, a facut ceea ce nu au avut curajul să facă nici guvernele comuniste conduse de Tarlev şi Greceanâi - a lăsat istoria noastră fără... determinativ. Toate istoriile sunt ale cuiva: Istoria Romei, Istoria Bizanţului, Istoria Rusiei... Istoria noastră însă se va numi simplu şi măreţ: Istoria. Cum ai spune Lenin, Stalin, Brejnev, Voronin, Filat - ce nu e clar aici?!. Ceea ce se întâmplă astăzi în Moldova se numeste Restauraţie! Asistăm la un proces de recomunizare şi resovietizare sub drapelele integrării europene“.
Istoria nu este o materie oarecare, are un rol fundamental în alcătuirea identitară a generaţiilor prezente, fără cunoaşterea şi înţelegerea trecutului prezentul pierzându-şi orice noimă. „Trecutul, acest cumul de experienţe fixate în bunurile patrimoniului colectiv, dobândeşte valoare numai prin actualitatea lui în conştiinţa socială“ - spunea C. Rădulescu-Motru („Personalismul energetic şi alte scrieri“, Ed. Eminescu, 1984, p. 34).
În ce priveşte felul în care trecutul stalinist încă dictează la Chişinău, este relevantă o Notă a Comisarului sovietic Cristian Rakovski care îi scria, în februarie 1925, lui Stalin: „Este în interesul nostru (adică al Moscovei, n. n.) să vorbim cât mai puţin despre Basarabia şi, dimpotrivă, să-i impunem pe basarabeni să vorbească despre ei înşişi cât mai mult posibil. Numai astfel vom înlătura impresia că noi suntem difuzorii unui oarecare imperialism roşu“.
„Strategia“ lui Rakovski seamănă cu ce se întâmplă chiar acum la Chişinău, iar reacţia şefului statului român este prima replică instituţională a României faţă de evoluţia mişcărilor perfide de inspiraţie rusească a actualilor „democraţi“ ce i-au succedat lui Voronin, căţărându-se la putere pe sângele copiilor ieşiţi în stradă în aprilie 2009 pentru a protesta împotriva comuniştilor.
Cu privire la bursele de studiu acordate de România basarabenilor, preşedintele a afirmat că: „România are o obligaţie morală faţă de Republica Moldova şi nu cred că o să apară un politician care să spună: reducem numărul de posturi, că anul trecut s-a făcut trecerea de la 2.100 la 5.000 de burse pentru vorbitorii de limbă română, nu numai din R. Moldova, dar şi din jurul frontierelor, altele decât cea cu R. Moldova.
Deci, nu, nu se va schimba nimic, dimpotrivă, eu cred că orice guvern va căuta să mărească asistenţa dată tinerilor români din R. Moldova şi din jurul frontierelor, pentru că, fie ea şi criză profundă, cum am avut noi în anii 2009 şi 2010, este ceva care e deasupra banilor şi acest ceva care e deasupra banilor este obligaţia faţă de românii din afara frontierelor“.
Fereastra către Europa deschisă Moldovei prin jerfa tinerilor care au ieşit în stradă în aprilie 2009, pentru a protesta faţă de comuniştii rusofili, nu va sta însă deschisă la nesfârşit, a mai avertizat Traian Băsescu: „Procesul de integrare a Republicii Moldova în UE depinde strict de oamenii politici de la Chişinău. În momentul de faţă, există deschidere faţă de Republica Moldova, după câştigarea de două ori a alegerilor de către alianţă (alianţa de partide proeuropene - n.n.) , există deschidere, dar Republica Moldova trebuie să înţeleagă că nu ea este prioritatea UE“.
Faptul că România, cel mai important avocat al Republicii Moldova, este tratată de actualii guvernanţi de la Chişinău în parametri similari celor utilizaţi de comunişti, eliminând din şcoli manualul de istorie a românilor, nu este de bun augur. Iar faptul că Traian Băsescu, deşi nu a făcut mare caz de asta, dar a arătat: „Vom ţine minte“ este de ţinut minte...