Găozarul mergea cu o terfeloagă înţolită de lux uşor răscrăcărat, plin de el, clătinându-se uşor, probabil de la consumaţie. Am fost atât de surprins încât n-am avut prezenţa de spirit să opresc taxiul şi să fug după nenorocit să-i plantez nişte muşcate şi garofe în creier, floricele din acelea plantate de el şi de gibonii săi la Universitate, în iunie 1990. Poate voi mai avea ocazia să dau de vedeta tv pe străzile Bucureştiului vandalizat de haitele de mineri aduse de criminalul cu mâinile roşii de sânge Ion Ilici Iliescu.
Până una alta ieri am primit un mesaj de la la sora lui Dragoş Drumea, tânărul împuşcat de armată la ordinul lui Iliescu în noaptea de 14 iunie 1990. Îmi scria că a obţinut după 23 de ani de mătrăşire a dosarului uciderii fratelui său, de la statul român, printr-o decizie definitivă suma de 30 000 de euro, preţul vieţii unui frate, ucis de statul roman al lui Ilici. Însă nu doar suma este o batjocură. Decizia a rămas doar pe hârtie. Deşi au trecut trei luni de la sentinţa judecătoria sectorului 5 n-a catadicsit să elibereze petecul de hârtie cu ştampilă care să permită familiei încasarea nenorocitei sume de bani. Iniţial i se ceruse familiei o taxă de timbru de 85 de milioane de lei pentru redeschiderea dosarului, acum un an. Adică statul i-a înfipt un glonte în creier lui Dragoş Drumea şi acum cerea familiei să plătească valoarea glontelui la suma de 85 de milioane. Până la urmă, după apariţia acestei istorii în mediile publice Ministerul Public a renunţat la solicitarea dementă a sumei de 85 de milioane. Timpul a trecut, până la urmă s-a dat o decizie, şi aceea în batjocură dar batjocura nu s-a oprit aici.
“Dreptate” pentru Dragoş Drumea. Justiţie în deriziune
În dosarul cu nr 11387/302/2012, înregistrat în data de 16.05.2012 a fost admisă, la data de 26.10.2012, în parte însă, cererea reclamantei, sora lui Dragoş Drumea şi a fost obligat pârâtul – statul român - la plata către reclamantă a sumei de 30.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale. De atunci au trecut trei luni şi sora lui Dragoş a fost nevoită să revină din nou la judecătorie pentru a i se promite cândva, în perspectivă, eliberarea hârtiuţei care permite aplicarea executării.
Cu ani în urmă, Traian Băsescu s-a angajat, încă din primul său mandat de preşedinte că va cere Justiţiei să facă lumină în dosarul Mineriadei şi că va face totul pentru că vinovaţii să fie pedepsiţi. În mandatul lui Băsescu, procurorii numiţi de Băsescu l-au făcut scăpat pe Ion Iliescu, mătrăşind dosarul exact la fel ca şi ticălosul procuror militar Dan Voinea cel care a tergiversat vreme de 18 ani dosarele care-l priveau direct pe Ion Iliescu, partenerul său de conspiraţii moscovite. Dan Voinea s-a pensionat bine mersi, deşi inspecţia judiciară a CSM îl dovedise drept un măsluitor de dosare, şi primeşte de la statul român o pensioară de câteva sute de milioane de lei. Suma pe care ar urma să o primească familia lui Dragoş Drumea în schimbul vieţii acestuia este echivalentul a şase luni de pensie a generalului Voinea. Care pe deasupra mai era şi consultantul special al lui Vladimir Tismăneanu, pupilul lui Măgureanu şi lingăul dosului lui Ilici. Apoi al dosului lui Băsescu, după ce a lins şi de la spatele lui Voiculescu. Iliescu, Voiculescu şi Băsescu sunt trei dintre tartorii de vârf care au avut pe mâna România, de aproape două decenii.
Mai sunt şi alţi tartori. Tartorii căţăraţi pe morţii « rivoluţiei » moscovite organizate de securiştii şi kaghebiştii lui Iulian Vlad, au pe mâini şi sângele tinerilor ucişi şi măcelăriţi la Mineriada, transformaţi în “legionari” de către Iliescu pentru că au îndrăznit să comenteze, să spună deschis şi tare că FSB=KGB, că Iliescu este omul Moscovei şi că “mai bine mort decât activist comunist”. Unii chiar au fost omorâţi, ca să se înveţe minte. Alţii deşi şi-au luat omor pe cârcă cât cuprinde nu s-au învăţat minte. Mai mult, recent, un sondaj de opinie arată că peste jumătate din populaţia României a asumat şi înţeles că noi, cei din Piaţa Universităţii, aveam dreptate în privinţa lui Iliescu şi a FSN-ului sau. Peste 55 la sută dintre români sunt acum de părere că Iliescu este exact ce spuneam noi în ’90. Asta înseamnă că numărul “legionarilor”, cum le spune Ilici celor care sunt contra lui, a crescut la câteva milioane, vreo 9 milioane.
În perioada decembrie ’89 iunie ’90, gaşca lui Ilici a încercat s-a pună capac total oricărei şanse de revoltă, prin instituirea teroarei absolute. Iar principalii vinovaţi, uneltele jegoase, au fost în primul rând cadrele Securităţii şi Armatei, trădători mizerabili ai jurământului militar, care au participat alături de ocupantul rus la distrugerea României. S-a dovedit, odată cu trecerea anilor, că istoriile cu legionari sunt doar fantasme lansate de Ilici şi alde Tismăneanu pe piaţă, pentru a eticheta simbolic pe toţi cei ce se împotriveau regimului rusesc reprezentat de Ilici şi ai săi.
Acum un an, când am aflat de existenţa surorii lui Dragoş Drumea, din întâmplare, datorită unor postări pe facebook, i-am scris câteva rânduri: “eu personal mă simt vinovat de moartea fratelui tău deoarece noi cei care am pus la cale Piaţa Universităţii, şi ne-am asumat să luăm şi bătaie la o adică, nu am calculat nivelul de reacţie al inamicului, ne-au prins pe picior greşit şi am fost tâmpiţi cu idioţenia aia cu non-violenţa. Puteam face rost de arme, puteam să-i terminăm noi pe ei, la vremea aceea, chiar cu preţul vieţii. S-ar fi meritat deoarece totul ar fi fost altfel dacă îi împuşcam noi pe ei nu viceversa. Nu era nevoie să terminăm mai mult de vreo 200, o parte din Cartierul Primăverii... glonţul acela care i-a luat viaţa lui Dragoş şi care apoi v-a sfărâmat vouă, familiei sale, inimile, a fost tras dintr-o armă românească, de un român... însă cuiul percutor care a aprins cartuşul ucigaş a fost năpârca criminală de Ion Iliescu, cârpa kaghebista care ne-a otrăvit întreaga viaţă, nouă, tuturor. Acum ticălosul este un boşorog băşinos, o şandrama jegoasă, însă puii săi s-au răspândit peste tot şi continuă “opera” sa, de nimicire a României. N-o să fie uşor să-i belim pe toţi, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, sper, va veni timpul să-i strivim pe toţi puii ăştia de năpârcă.
Până una alta hai să încercăm ceva mai simplu: să încercăm să-i facem dreptate, postum, lui Dragoş. Au trecut 22 de ani. Nu este uşor. Îmi imaginez prin ce-aţi trecut în aceşti ani. Uciderea sa are însă un sens simbolic pentru o generaţie întreagă, şi cred că avem datoria să încercăm orice ne stă în putinţă pentru a nu fi irosită în zadar jertfa sa. Nu am cum să pricep cum hotăreşte Dumnezeu unele chestii, nu ştiu de ce am ajuns, tocmai eu, să fiu martor al ultimelor clipe ale fratelui tău, să mă umplu pe mâini de sângele său şi să-i ţin lumânarea aprinsă la cap. Mă oftică şi mă apasă la maximum, şi acum, după atâţia ani, neputinţa de a nu fi reuşit să-l salvez. Voi încerca însă orice se poate face omeneşte pentru a i se face dreptate.”
Lui Dragoş Drumea nu i s-a făcut nici pe departe dreptate.
Sursa: http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013021183036/Actualitate/Victimele-Mineriadei-sunt-batjocorite-la-nesfarsit-de-statul-roman.html
Vezi si:
http://roncea.net/index.php/component/k2/item/116-george-roncea-14-iunie-ziua-cand-n-am-murit
http://roncea.net/index.php/intelmedia/item/154-dreptate-pentru-dragos-drumea
