A+ A A-
30 Nov
Voteaza acest articol
(1 Voteaza)

Basarabia la răscruce - ieri și azi și întotdeauna

În urmă cu 13 ani am publicat o analiză, ce a fost și tipărită ulterior, devenită în timp reper bibliografic în numeroase lucrări mai mult sau mai puțin academice despre Basarabia. Acum în contextul electoral din 30 noiembrie constat că pasaje întregi din materialul postat pe net acum 13 ani se potrivesc perfect, de parcă ar fi scrise azi.

Reiau unele părți din analiză, deși mă îndoiesc că vor fi luate în considerare, acum sau altădată, avertismente și semnale de alarmă ce au fost ignorate sistematic vreme de mai bine de un deceniu.
Partea cu adevărat mișto – sau groaznică, depinde de perspectivă - este că materialul analitic, întemeiat pe surse bune, anunța relansarea Războiului Rece și indică și viitoarele mișcări ale Rusiei. N-a folosit la nimic avertismentul. Previziuni în gol.
De abia de anul acesta, la nivel mondial se vorbește de relansarea Războiului Rece. Și de abia acum, în ceasul al doisprecelea politrucii ce conduc Armata română au început să se preocupe cât de cât, la nivel declarativ, de starea dotării militare a României. Recent, la ultimul CSAT-ul inteligenții noștri politicieni au anunțat că România trebuie să ia în considerare evoluțiile din zonă și să facă ceva cât de cât pe partea militară, să mai achiziționeze niște prăștii ceva...
În toți anii ăștia a fost ignorate cu desăvârşire orice fel de semnale pe tema mișcărilor de amploare ale Rusiei. Mari analiști ai lu’ pește în geopolitică și mega strategiicurului plătiți din banii cetățenilor, s-au tot flendurat pe la sindrofii pe teme de intelligence cică, s-au proptit pe la Cotroceni sau au ajuns să conducă Fundații firoscoase, plătiți cu bani de la Niro, țiganul chinezilor și al lui Măgureanu pe mână cu Cocoș – Udrea.
Iar alți mari super mega extra analiști mondiali au supt-o Rusiei la greu, cu așa zisa tema a resetării relației cu Rusia, foarte dragă lui Hussein Obama, (apropo amândoi părinții săi vorbeau limba rusă, așa negrotei cum erau ei).
Iar în timpul ăsta Rusia și-a tras respirația și s-a pregătit de relansarea Războiului Rece/Cald spre fierbinte.
Una dintre zonele de impact este România de peste Prut...Basarabia noastră...
____________________

BASARABIA LA RĂSCRUCE
"Astăzi, Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici şi a posibilităţilor corespunzătoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie în CSI."
"Nezavisimaia Gazeta" – August 2000

„În Moldova de peste Prut comunismul a îmbrăcat haina etnică (istorie veche care se repeta) şi prin abile manevre sau după caz, prin forţa brută, se pregăteşte să revină pe faţă de data asta, la conducerea micului ţinut românesc. Perspectiva este ameninţătoare fie şi numai dacă luăm în sema sloganul electoral al uneia dintre grupările comuniste: "S Rossiei na veciniie vremena!" (Cu Rusia - pe veci!). Pe veci, fără dar şi poate.
Alegerile parlamentare reprezintă cel mai important eveniment din ultimul deceniu de existenţa al "statului independent Republica Moldova". Pentru români, fie ei aflaţi încoace ori dincolo de Prut rezultatele acestor alegeri, vor fi mult mai importante decât se vede la o primă aruncătură de ochi. Întreaga configuraţie a zonei se va reordona în raport cu rezultatele votului.
Este greu de crezut că România nu va fi afectată. Cu toate acestea observăm cu uimire că nici presa, nici opinia publică, nici clasa politica românească nu dau semne că ar înţelege că valul frontierei ruseşti, purtat de comuniştii lui Voronin şi de celelalte unelte ale Moscovei cuibărite în vârful ierarhiei politice de la Chişinău, va aduce curând frigul şi în casele romanilor din România.
Grupurile etnice deşi constituie doar 35 % din populaţie, controlează 80 % din mediu de afaceri urmând deci, după logica liderilor ruși să capete dreptul de a controla şi statul în aceeaşi proporţie "pentru a fi restabilita egalitatea în drepturi".
Partidul Comuniştilor și alte blocuri rusofile sunt organixații care au drept principal obiectiv "promovarea opţiunilor minorităţilor etnice". Unul dintre manifestele electorale ale blocului "Edinstvo", editat desigur în limba rusă, este intitulat "S Rossiei na veciniie vremena!" (Cu Rusia - pe veci), iar în textul care urmează se arata că doar o uniune "trainică" a R.Moldova cu Rusia va asigura locuri de muncă şi investiţii.”

• (au trecut anii și iată Rusia vine cu așa zisă Uniune Vamală Eurasiatică)

Polarizarea câmpului politic - antagonismul români - antiromâni
Alegerile din acest an sunt poate cele mai importante din ultimul deceniu, atât pentru Chişinău cât şi pentru Bucureşti. La urnele de votare, intre electoratul naţional (proeuropean) şi cel comunist (antiroman şi prorusesc) se va da bătălia decisivă pentru cursul politic de mâine al celui de-al doilea stat românesc, Basarabia.
Atât observatorii străini cât şi principalii concurenţi electorali considera actuala campanie drept una crucială.
Comuniştii nu ascund deloc ca ţinta lor este integrarea ţării în CSI, că resping Uniunea Europeană, că vor aderarea la Uniunea Rusia-Belarus şi nu fac nici un secret din suportul electoral promis formaţiunii lor de către liderii Rusiei, ştiind că astfel de informaţii n-au cum să le strice imaginea în fata electoratului de stânga, ci dimpotrivă, le aduce votul rusofonilor şi a tuturor nostalgicilor care oftează după vechea Uniune Sovietică, neavând deocamdată altceva la dispoziţie decât integrarea în Uniunea Rusia - Belarus.
Bătălia se va da deci de fapt nu intre platforme de partid şi direcţii ideologice, ci între reprezentanţii ruşilor şi cei ai românilor.
Până una alta Moldova este pe cale să devină capul de pod al aparatului de informaţii al Rusiei şi principala cale de acces în România, respectiv, în Uniunea Europeană. Sute de mii de cetăţeni ruşi au posibilitatea de a-şi obţine cetăţenia română, fără prea mare dificultate.
Orice rus sau ucrainean născut după 1944, care vrea să capete şi cetăţenie română o poate obţine foarte uşor prin achiziţionarea de acte doveditoare ca solicitantul provine dintr-o familie românească: certificatul de naştere al părinţilor, sau chiar al bunicilor, certificate de deces, de căsătorie, de botez - care sunt eliberate ori de funcţionarii predispuşi la mită ai primăriilor ori de către parohii.
Moldova nu permite dubla cetăţenie, tocmai pentru a nu se trezi cu câteva sute de mii de români cu drept de vot că traversează Prutul la alegeri. România însă şi-a asigurat atât votanţi suplimentari cât şi rol de placa turnanta a serviciilor ruseşti, dar şi a structurilor criminale (care de altfel se confunda deseori cu membrii serviciilor) pentru care legea românească privind redobândirea cetăţeniei este o mană cerească. Visul oricărei structuri informative este găsirea unor modalităţi legale de mascare a identităţii care să asigure infiltrarea cu acte în regulă ori acţiunea informativă sub steag străin.

Datele problemei – frontiera geopolitică a Europei așezată de linia Nistrului
România şi românii se afla în preajma unei grele încercări. În Est se simte creşterea presiunii Imperiului rus, renăscut şi din ce în ce mai agresiv, iar dinspre Vest înaintează o nouă frontiera care destructurează şi dizloca o bună parte a reperelor identitare româneşti.
Aceşti doi vectori concura şi chiar se împletesc în anumite cazuri deoarece au în fundal pan-idei Imperiale asemănătoare iar România nu are o strategie referitoare la gestionarea acestor două mari ameninţări.
Societatea românească, mediul politic şi economic sunt supuse unei presiuni considerabile datorită înaintării frontierelor estice şi vestice pe teritoriul său. Procesul de străpungere a frontierelor interne este avansat şi se desfăşoară deopotrivă pe aliniamentul economic – de preluare sau lichidare a ramurilor industriale strategice, cât şi pe sectorul media, educaţional şi informaţional/formativ – cu efecte directe şi asupra mediului politic, polarizat şi dihotomic.
Tabloul clasei politice din Basarabia poate prezenta o imagine edificatoare asupra cauzelor crizelor accentuate care ameninţa Moldova, crize care pot iradia şi către România, constituindu-se astfel în factor de ameninţare. Personaje de vârf ale câmpului politic, prezente în ultimul deceniu în fruntea instituţiilor statului "moldovenesc" ilustrează, prin profilul lor infracţional, fenomenul de instalare şi creştere a dominanței unui adevărat sistem politico-mafiot, concrescut în interiorul instituţiilor statului, organism parazitar de tipul păturii superpuse, mai ales dacă avem în vedere că principalii exponenţi sunt reprezentanţi sau servi ai alogenilor. Acest corp parazitar este la originea şi constituie cauza principală a crizei accentuate din Republica Moldova.

Grupările criminale – Mafia politică
Mafia, sau criminalitatea organizată, are în Republica Moldova două ramificaţii. Prima este lumea interlopă ce reuneşte persoane cu antecedente penale, organizată în comunităţi criminale, şi cu lideri care au o bogată biografie de puşcăriaşi. A doua este o comunitate criminală în ascensiune care se implementează activ în afaceri cu aspect legal. "Gulerele albe" sunt de departe cea mai periculoasă filieră.
În Republica Moldova activează zeci de grupări criminale organizate care îşi au teritorii şi sfere de influenţa în care fiecare comunitate activează după legile sale, care sunt respectate cu stricteţe. Însă formele de organizare sunt comune iar activitatea lor este dirijată de 5 şefi numiţi şi recunoscuţi la Moscova. În afară de dreptul de "încoronare", de competenta "Cupolei" din Rusia mai ţine şi "arbitrarea", "judecarea" şi chiar "pedepsirea" supuşilor.
Una dintre cele mai importante atribuţii ale şefilor de grupări mafiote este formarea băncilor speciale ale comunităţii, numite "obsceak". "Obsceakul" este format din "dani" - dijma pe care o plătesc în mod obligatoriu membrii comunităţii criminale. Nimeni nu poate spune cu exactitate ce sume se aduna în "obsceak"-uri, dar uneori aceste fonduri pot fi comparate sau chiar depăşesc capitalurile unor bănci mici.
După paravanul afacerilor, comunităţile interlope promovează o activitate economică intensă. Acestei comunităţi îi revine o bună parte din economia subterană care, potrivit opiniei unor experţi în economie, constituie 60% - 80% din economia naţională a Republicii Moldova. Anumite comunităţi criminale au reuşit cu succes să pătrundă în politică prin sponsorizarea diferitelor partide şi susținând-şi oamenii lor în posturi-cheie ale structurilor de stat.
Iar astfel de oameni cheie sunt în prezent miniştri, deputaţi, şefi în servicii şi în instituţiile de forţă.
Criza puterii la nivel naţional conduce la o criză economică accentuată. Indicii economici şi sociali nu se încadrează în clasificatoarele statistice internaţionale, iar reformele economice şi structurale sunt incoerente. Mecanismele de funcţionare a infrastructurii de piaţă nu sunt ajustate la standardele internaţionale şi nu sunt bazate pe instrumentele juridice respective.
Prezenţa unui sector subteran masiv contribuie la crearea unei poveri fiscale excesive. Sursa veniturilor bugetului de stat este activitatea în economia oficială dar povara fiscală este neadecvată pentru condiţiile şi economia RM, afectată de fenomenul evaziunii fiscale. Esta practicată la scară de masă contabilitatea dublă şi neînregistrarea mărfurilor sau a veniturilor în registrele de evidenta contabilă. Agenţii economici care practică comerţul exterior nu declară mărfurile la vamă sau le declară în fals.
O modalitate excelentă pentru eschivarea de la impozite pentru importatori sau exportatori este Transnistria, cu care Chişinăul are un acord referitor la neachitarea taxelor vamale pentru agenţii economici din ambele părţi la frontiera de pe Nistru. Transnistria este considerată "gaura neagră a economiei RM". Se observa cu uşurinţă că dacă guvernele Moldovei ar fi dorit cu adevărat să-i combată pe rusoii de la Tiraspol, ar fi fost simplu să treacă la executarea unor măsuri de natură economică, care ar fi limitat posibilităţile de mişcare ale separatiştilor şi le-ar fi tăiat resursele.
Valuta obţinută din activitatea economică externă nu mai este repatriata, operaţie care deasemenea se face în scopul neachitării impozitelor. Economia şi finanţele continuă să rămână ostatece ale unui politicianism mediocru. Speranţa unei perspective mai bune este strâns legată de apariţia unei noi generaţii a clasei politice.

Polarizarea sistemului politic din Moldova - interferenţa intereselor regionale ale Rusiei
Miza de substrat a confruntării electorale o constituie forţele militare ruse din Transnistria. Administraţia rusă este interesată în promovarea unei Puteri politice în Moldova care s-o ferească de surprize.
Sistemul politic adoptat în Moldova reprezintă produsul unor intense confruntări şi negocieri între principalele curente politice care-au formulat, mai ales după 1990, direcţiile strategice de evoluţie politică ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Preluând succesiv controlul asupra instituţiilor fundamentale, aceste curente politice şi-au împărţit succesiv şi pentru perioade inegale de timp, capacitatea de a controla regimul funcţionarii şi dezvoltarea acestui sistem politic, a instituţiilor şi proceselor de formare ale statului. Începând cu 1989, confruntarea acidă a Frontului Popular din Moldova (ca expresie politică şi culturală a mişcării naţionale anti-sovietice) şi a mişcării Edinstvo (ca avanpost tactic al structurilor ideologice şi de represiune a PCM) a conturat clar principala miza a disputelor politice.
Edinstvo s-a spart de atunci în numeroase grupuri şi grupuscule, membrii acestora aflându-se în majoritatea formaţiunilor politice aflate pe scena basarabeană, iar Partidul Comuniştilor a preluat majoritatea temelor şi tezelor Edinstvo. Nu avem de-a face cu aceeaşi miză politică care a marcat decisiv, în februarie - martie 1990, primele alegeri pluraliste în Sovietul Suprem al RSSM, însă tipul de polarizare şi distincţia curentelor de acţiune ale celor două mişcări au rămas la fel de clare ca şi atunci.

Noua doctrina de securitate a Rusiei - premize ale reeditării războiului rece
Dezmembrarea U.R.S.S. şi retragerea strategică, de 1.400 km, a trupelor sovietice din Europa Centrală şi de Est avea să surprindă lumea occidentală în postura unui spectator stupefiat. Această "mişcare strategică" a U.R.S.S. a determinat izbucnirea valului de revoluţii din 1989, care au dus la modificarea echilibrului de putere, la dispariţia bipolarităţii şi la apariţia de noi centre de putere.
În acest haos geopolitic, generat de sfârşitul războiului rece, se desfăşoară un amplu proces de redefinire a raporturilor internaţionale, cu implicaţii directe asupra securităţii europene şi mondiale. În ce-o priveşte, la început de secol 21, Rusia traversează una dintre cele mai delicate etape ale istoriei sale. În timp ce Uniunea Sovietică era o superputere cu interese globale, Rusia este nevoită să-şi rezume pretenţiile la statutul de mare putere cu interese regionale, statut ameninţat în primul rând de vecinii apropiaţi.
Criza economică, nereglementarea relaţiilor intre centru şi o parte a periferiei, ameninţarea cu dezintegrarea teritorială sau, în orice caz, rezistenta la procesele de reintegrare pe teritoriul C.S.I., necesitatea politică de sedimentare a poziţiei sale de mare putere independenta pe eşichierul internaţional, temerile că Federaţia Rusă va intra în economia mondială preponderent prin materiile ei prime, în vreme ce alte mari puteri se manifesta deja că puteri ale ştiinţei, ca producătoare de tehnologie înaltă - toate acestea sunt trăsături ale unei perioade dificile.
Războiul din Kosovo şi izgonirea Rusiei din regiunea sud-est europeană a determinat Rusia să caute încheierea unor alianţe cu China şi cu Iranul pentru a contracara puterea hegemonică a Statelor Unite. Acum ea încearcă să restabilească relaţiile sale cu Coreea de Nord şi cu Vietnamul. Toate aceste state pot fi folosite ca pârghii de presiune asupra Vestului în regiuni de importanta globală: Golful Persic, apoi triunghiul China-Coreea-Japonia şi de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei.
Kosovo reprezintă poarta de intrare în regiuni de interes primordial pentru occidentali - conflictul arabo-izraelian, Irakul şi Iranul, Afganistanul, Caspică şi Transcaucazia. Intrarea NATO în Balcani a plasat Occidentul la uşa unor resurse atât de uriaşe încât ar putea însemna zeci de ani de bunăstare economică pentru membrii Alianţei. Stabilitatea în Europa de Sud este esenţială pentru protejarea intereselor occidentale şi reducerea pericolelor care vin de departe, din Est. Geopolitica Romaniei. Romania in contextul geopolitic, prezent si viitora militară a S.U.A. în zona Kosovo, împreună cu alte state europene membre ale N.A.T.O., dar şi în Albania şi Macedonia, unde au fost instalate antene militare americane, provoacă îngrijorare la Ministerul Apărării din Moscova.
Perspectiva extinderii N.A.T.O. spre est a redeşteptat interesul Rusiei faţă de Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, ducând la implicarea să crescândă în aceste regiuni. Livrările de arme şi tehnologie militară au constituit şi constituie principalul mijloc de promovare a intereselor politice şi strategice ruse în Orientul Mijlociu.
Rusia a exportat în anul 2000 armament în valoare de aproximativ 4 miliarde dolari, suma care constituie un record pentru Rusia. Comparativ, din vânzările de armament au fost obţinute 2,5 miliarde dolari în 1998 şi 3,5 miliarde în 1999. Cel puţin conform estimărilor oficiale. Piaţa reală, apreciază unele surse, este de trei - patru ori mai mare. Rusia, al patrulea furnizor de arme din lume, după SUA, Marea Britanie şi Franţa, a făcut eforturi, urmate de succese, în ultimii ani, pentru a-şi mări segmentul de piaţă în acest sector.
Astfel, ea a anunţat recent reluarea vânzărilor de arme în Iran, în dauna Washington-ului. India deasemenea este aproape în întregime înarmată de Rusia. Conform oficialilor companiei "Rosoboronexport", născută din fuziunea "Rosvoorujenie" şi "Promexport", care controlează exporturile de armament ale ţării, India a achiziţionat o treime din armele exportate în cursul anului 2000. India şi Rusia au semnat, încă din decembrie 1991, un contract în valoare de peste 3 miliarde dolari, unul dintre cele mai importante de la destrămarea fostei Uniuni Sovietice, care se referă la producerea, sub licenţa, a 140 de avioane de vânătoare Suhoi SU-30MKI, într-un interval de 17 ani.
În data de 7 februarie, şeful CIA, George Tenet, a afirmat, în cadrul unei audieri în fata U.S. Senate Select Committee on Intelligence, ca Rusia de astăzi, respectiv direcţia politicii sale externe din momentul apariţiei în fruntea statului a echipei lui Vladimir Putin, oferă motive serioase de îngrijorare comunităţii de informaţii a Statelor Unite.
Cea mai importantă ameninţare împotriva hegemoniei Statelor Unite nu provine doar din domeniul acţiunilor de militare şi de spionaj ale Rusiei, ci mai ales din acţiunile diplomatice declanşate de administraţia Putin în scopul accentuării unei sciziuni intre Europa şi Statele Unite.
Europenii tind să devină "aliaţi suspecţi" pentru Washington situaţie care va fi exploatată şi fructificata de Putin, împotriva intereselor americane.
Rusia îşi foloseşte comerţul de armament şi exportul de tehnologie pentru a reface legăturile cu China, India şi Iran, în scopul diminuării influentei americane în lume, reîncepând astfel tradiţionala competiţie a marilor puteri.
Pe lângă această mişcare strategică se adaugă reorientarea asupra fostelor republici sovietice. Şeful CIA s-a referit în acest context la "utilizarea de presiuni tactice asupra Georgiei" şi la şantajul la adresa Moldovei unde Rusia "condiţionează retragerea forţelor militare de pe teritoriul ţării de achitarea datoriilor în domeniul energetic".
Prestigioasa agenţie privată de informaţii Stratfor, cu sediul în Texas, atrăgea atenţia, la începutul lunii februarie, asupra unei interesante reorientări în domeniul militar pe care se presupune că ar urma s-o execute Putin în scurt timp, interpretată de Stratfor ca un indiciu al accentuării rolulului armamentului nuclear în doctrina militară a Rusiei.
Informaţia de la care pleca analiza Stratfor era ca Putin intenţionează să-l înlocuiască pe şeful Marelui Stat Major, generalul Anatoli Kvasnin, cel care iniţiase, la începutul anului 2000 un plan de dezvoltare a capacităţii militare a Rusiei punând accentul pe modernizarea armamentului convenţional. Concepţia lui Kvasnin era că principalele ameninţări la adresa Rusiei îşi au ca sursa zonele învecinate astfel că armamentul nuclear nu ar reprezenta o opţiune. La acea vreme se părea că Kvasnin a câştigat în dispută cu Ministrul Apărării, Igor Sergheev, care este reprezentantul unui curent de opinie militar ce consideră că Rusia trebuie să pună accent pe sistemul nuclear strategic, mai vast dar mai puţin performant decât al Statelor Unite, dar nu mai puţin ameninţător.
Relansarea de către noua administraţie americană a programului Naţional Ballistic Missile Defense a readus pe primul plan concepţia adversarilor lui Kvasnin, de întărire a rolului corpului Forțelor de Rachete Strategice, al cărei comandant şef a fost Igor Sergheev. Sergheev considera ca echilibrul intre superputeri şi descurajarea ripostei nu poate fi asigurat decât prin creşterea potenţialului nuclear şi a cerut mărirea cheltuielilor în domeniul bugetului militar şi direcţionarea acestora în favoarea arsenalului nuclear.
Pe scurt, dacă analizele Stratfor se confirmă, înseamnă că vom asista la o reeditare a Războiului Rece, cu toate consecinţele politice ce decurg de aici.
În ce priveşte Moldova, ca orice zonă de frontieră înzestrată cu o bază militară avansată, este de presupus că va deveni mai importantă decât până acum pentru Rusia.

Provocarea caspică
Regiunea caspică, până mai ieri un lac sovieto-iranian, are o crescută importanță globală. Acest spaţiu caspic reprezintă al treilea mare bazin petrolifer al lumii, după Golful Persic şi Siberia, fiind în acelaşi timp o "Meccă a petrolului", loc de pelerinaj pentru preşedinţi de state, magnaţi ai petrolului şi ai finanţei mondiale, un punct de convergenţă şi dispută ai celor doi mari actori ai scenei relaţiilor internaţionale: S.U.A. şi Federaţia Rusă.
Astăzi, sudul Asiei Centrale trăieşte în mişcarea curentelor politico-religioase ale Orientului Mijlociu, în timp ce nordul este aspirat de lumea siberiană. Asia Centrală a redevenit un mare actor al relaţiilor internaţionale iar această regiune, încă necunoscută europenilor în mare parte, va capăta o importanţă hotărâtoare, din punct de vedere geopolitic şi geostrategic, graţie populaţiei sale musulmane şi apropierii strategice de Orientul Mijlociu şi Asia de Sud.
Potenţialul regiunii este imens. Potrivit Adminstrației americane de Informare în materie de Energie din cadrul Departamentului de Stat al Energiei, potenţialul energetic combinat al rezervelor Azerbaijanului, Kazakstanului şi Turkmenistanului ajunge la o cifră ce variază între 16 şi 19 miliarde barili de petrol şi de la 139 la 334 trilioane de metri cubi de gaz natural. Unele estimări susţin că în zona rezervele de petrol sunt cuprinse între 42 şi 200 miliarde barili. Per total, potenţialul regiunii rivalizează cu cel al Golfului Persic.
Moscova are mari interese strategice în Asia Centrală. Retragerea forţelor militare ruseşti ar favoriza creşterea puterii forţelor islamice care ar putea ameninţa apoi Rusia în interiorul frontierelor sale. O zonă de securitate constituită din state tampon este indispensabilă.
Evenimentele din Caucaz, încercarea de înfiinţare, în Cecenia, a unui stat susţinut de tari islamice pe teritoriul Rusiei reprezentau o provocare majoră, care dacă ar fi fost finalizată ar fi dus la separarea Transcaucazului de Rusia, blocând accesul la Asia Centrală.
Lupta pentru controlul, exploatarea şi transportul energiei va deveni tema principală a confruntării surde dintre Rusia, cea care deţine accesul la resurse şi lumea Occidentală, respectiv Statele Unite, marcate de o nesăţioasă foame de energie. Evoluţia geopolitică a Federaţiei Ruse în ultimul an demonstrează că occidentalizarea Rusiei a dat greş, iar Moscova nu va mai juca după regulile Vestului.
Rusia respinge modelul unei lumi unipolare, dominată de S.U.A. şi se pregăteşte să ridice din nou mănuşa confruntării cu Statele Unite.
Replica Rusiei o constituie noul concept al securităţii sale naţionale, prin care se face posibilă recurgerea la armele nucleare nu numai în cazuri extreme. Noua doctrină permite utilizarea tuturor forţelor şi echipamentelor de care dispune Rusia, inclusiv a armelor nucleare, dacă trebuie respinsă o agresiune armată, iar toate celelalte mijloace de reglementare a crizei au fost epuizate ori s-au dovedit ineficiente. Ameninţarea cu arma nucleară, intimidarea strategică specifică perioadei războiului rece revine astfel în politica mondială.
Noul concept a fost elaborat, se motivează, în condiţiile în care un număr de state încearcă să slăbească şi să marginalizeze Rusia. Un alt principiu de bază al doctrinei consta în utilizarea forţei pentru soluţionarea tulburărilor interne. Pe de altă parte, în vederea contracarării Statelor Unite, Rusia a reactivat mai vechiul triunghi strategic Rusia-China-S.U.A. şi cauta să-şi extindă influenta directă asupra Eurasiei.
După volumul P.I.B., economia Chinei, care în 1991 se situa pe locul 10 în lume, a ajuns, în 1997, pe locul 7, după S.U.A., Japonia, Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie. Între 1979 şi 1997 ritmul de creştere al P.I.B.-ului chinez a fost de 9,8% pe an, conferindu-se astfel Chinei o poziţie privilegiată în arena relaţiilor economice şi politice internaţionale. Între 1979 şi 1997, volumul total al investiţiilor directe de capital străin a însumat peste 220 miliarde dolari S.U.A., iar împrumuturile primite de China s-au ridicat la 139 miliarde dolari. 300 din cele mai mari 500 de companii multinaţionale din lume au investit în China, fiind create peste 300.000 de întreprinderi cu investiţii străine, care furnizează peste 14% din producţia industrială a ţării.
Previziunile Băncii Mondiale pentru anul 2020 situează China, cu un P.I.B. de 20.004 milioane dolari, pe primul loc în lume, urmată de S.U.A. cu 13.470, Japonia cu 5.052, India cu 4.802, Indonezia cu 4.157, Coreea de Sud cu 3.412, Germania cu 2.687 etc. Se poate concluziona că în perspectiva mileniului III vor avea loc mutaţii majore în raporturile de putere economică şi, drept urmare, în raporturile de putere militară pe plan mondial.
După agresiunea N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, Rusia a vândut Chinei tehnologie militară performanţa. Au crescut raporturile ruso-chineze de colaborare în domenii care deocamdată nu figurează pe lista armamentelor, ca de pildă, rachetele şi tehnologiile spaţiale. La începutul lunii martie 2000 Rusia a convenit să sprijine China în crearea unei staţii spaţiale orbitale.
Parteneriatul ruso-chinez a atins un nivel de cooperare de neimaginat numai cu un deceniu în urmă. Frontiera care separa cele două ţări a fost stabilită definitiv, eliminându-se astfel una din principalele surse de tensiune din relaţiile bilaterale. China a cumpărat echipament militar rusesc în valoare de miliarde de dolari, de la avioanele de luptă SU-27 până la cele mai moderne nave de luptă achiziţionate în 1999. China are bani, dar nu dispune de tehnologie şi personal calificat. Rusia are oameni de ştiinţă cu înaltă calificare, dar nu dispune de bani. În perspectiva mileniului III, China ar putea furniza nu numai fondurile necesare pentru cercetare şi dezvoltare, dar şi o piaţă gigantică, după ce armele ies de pe linia de fabricaţie.
Rusia nu poate rămâne indiferentă la concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO, ar putea deţine arme de distrugere în masă sau care doresc să achiziţioneze astfel de arme, într-un context care oferă toate variantele instabilităţii, de la tensiuni etnice, până la contestaţii teritoriale, de la integrismul religios, la imperialismele regionale. Analizând evenimentele din Cecenia, evoluţiile politico-diplomatice ale Rusiei faţă de Statele Unite, Uniunea Europeană şi China, devine evident că Moscova nu va permite cu nici un preţ dezintegrarea Federaţiei Ruse şi va continua procesul de revenire, pe diferite căi, la vechile frontiere ale U.R.S.S.
Moldova, aflată în flancul sudic şi considerată zonă tampon deopotrivă de NATO şi de Rusia se va afla vrând nevrând comprimată între două puternice câmpuri de forţă, cu puţine şanse de a-şi găsi o cale de ieşire în absenţa unei noi orientări a şovăielnicei sale politicii externe şi fără sprijinul României. Cu cât Rusia se îndepărta mai mult de Occident, cu atât era mai necesară o declaraţie de intenţii pro-europeana fără ambiguităţi de la Chişinău. De la un moment dat însă, ca urmare a politicii sale mult prea obedientă Moscovei, Moldova a încetat să mai prezinte vreun interes deosebit atât pentru Bruxelles, şi chiar mai mult, pentru Bucureşti. Moldova nu este membru asociat la UE. Importanța sa pentru securitatea Rusiei este mai mare decât însemnătatea Moldovei pentru Europa, ceea ce înseamnă că Moldova trebuie să se rupă singura de Rusia, fără a conta prea mult, la început, pe ţările europene.
Moldova este în momentul de faţă punctul de intersecţie al unor axe de putere aflate în interiorul Rusiei, care folosesc ca pe o pârghie Chişinăul, pentru a imprima o dinamică centripetă rebelilor CSI-ului, în primul rând ţările GUUAM-ului. Pe de altă parte, tot în Moldova se joacă şi cartea definirii şi stabilizării frontierei geopolitice a fostului/noului Imperiu.
O dovadă că Rusia ia în serios ceea ce consideră a fi spaţiul sau de securitate este şi ceea ce se întâmplă acum la Chişinău din punct de vedere politic, unde intervenţia Moscovei este deja vizibilă, pe față.
Noua configuraţie politică a Republicii Moldova va fi aceea care va conveni Rusiei, iar viitoarea Coaliţie de guvernare este deja stabilită. Legile care urmează să fie adoptate de urgenţă de viitorul Parlament sunt gata scrise, nu trebuie decât traduse din rusă, iar una dintre acestea va avea în vedere statutul bazelor militare ruseşti pe teritoriul Moldovei.
Pe scurt Rusia şi-a luat înapoi jucăria şi a lăsat României podurile de flori.
Şi ca să nu rămânem nelămuriţi ne-a trimis şi un mesaj în clar:
"S Rossiei na veciniie vremena!"
______________________

http://www.intelnet.8m.net/

 

Ultima modificare pe Duminică, 30 Noiembrie 2014 18:20
George Roncea

George Roncea

Email: roncea@yahoo.com

 

 

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.