George-Roncea.ro

A+ A A-
31 Iul
Voteaza acest articol
(0 voturi)
Citit de 2377 ori
Publicat în Facebook
Taguri

Mircea Badea - pupincurismul si impostura ca mod de existenta

Mircea Badea - pupincurismul si impostura ca mod de existenta

Mircea Badea se pisha in gura lui Carmen Bruma, gagica sa de la Realitatea (o face si curva)!
”Sunt plin de ura fata de curvele de la Evz, B1, Realitatea, Hotnews…etc. care trunchiaza si schimonosesc intentionat sensul acestui dialog foarte clar si accesibil chiar si creierului imbacsit al unui basist. Sper din toata inima, curve penale, ticalosi criminali, ca voi fi de fata cand veti crapa, ca sa ma pot bucura si mictiona pe nefiinta voastra.”

who the fuck is asta, Badea?

....chintesenta pupincuristului balos, mancator de cacat uscat din veceul lui Voiculescu, decerebrat, incult, mitocan, cocalar si pitzipoanca totodata (ii plac strasurile si penele de paun in cur)

 

Mircea Badea - pupincurismul şi impostura ca mod de existenţă

Zilele trecute, un interviu luat lui Oreste de Lucian Mândruţă, în care Oreste, într-o manieră discretă şi lipsită de preţiozităţi, a desfăşurat o remarcabilă competenţă şi acribie referindu-se la o zonă culturală delicată, de suflet, mi-a adus în minte momentul lansării acestuia, pe scena media, cu ani în urmă, alături de Mircea Badea şi de contrastul de astăzi dintre cei doi. Şi Oreste joacă un rol, în emisiunile sale tv, dar coordonatele sale sunt strident diferite de jocul de scenă al fostului său partener Mircea Badea. Lansaţi cândva împreună şi în afaceri, acum vreo zece ani, încercând să pună de-o lovitură la Gherla, cu o fabrică de chibrituri, cei doi s-au ars la degete, pierzându-şi banii şi tocându-şi nervii în malaxorul Justiţiei corupte pesediste.

De la acel experiment nefericit pentru cei doi, Oreste a luat-o pe calea ezoteriei, iar Badea a rătăcit ce-a rătăcit până a intrat şi el pe o turnantă ezoterică mai de şantan, a politichiei şamanice, dirijată la scenă deschisă de demonicii Saruman şi Sauron, cei doi siniştri (adică de stânga) vrăjitori boşorogi îmbătrâniţi în rele, komisarii politici Iliescu şi Voiculescu. Badea a ajuns un fel de vedetă a pletorei de piţigăiaţi, truditori la sapă în haznaua media a mogulului ciocofonist, Felix-Mircea-etc, lumpen-securistul nemâncat (turna „ca să mănâncă şi gura lui o pâine“, după cum se justifica chiar el).

Justiţia română, cea care i-a falimentat pe Oreste şi pe Mircea Badea, a fost totodată cea care de fapt l-a ocrotit ani de-a rândul pe pârâciosul Securităţii, Dan Voiculescu, „profesorul“ cu diplome cumpărate la tarabă, aghiotantul bulibaşei Vissarionovici Iliescu, şeful de reţea al clanului ticăloşiţilor, fie ei cu „gulere albe“, fie de teapa golănasssilor ca Vîntu, tartore al clanurilor ţigăneşti, după cum se laudă acesta în faţa lui Ghiţă, newcomer-ul de pe turnanta şmecherilor cu ambiţii de miliardari.

Din postura de partener de duet cu Oreste, onestă, dar fără strălucirea scenei la nivel naţional, ca audienţă, Badea a devenit guristul unui cor, nu de maici, ci de cobzari ai manelismului politic, dirijat de Ilici - cobzarul cu vată în nas, fostul lăutar de Olteniţa, partenerul de duet al Varanului Voiculescu.

Badea, simulant obscen al inocenţei, este de fapt un captiv al haremului roşu al magnaţilor desfrånaţi de teapa perversului „profesor“ Voiculescu, alături de o Bianca Drăguşanu şi alte dame de acelaşi calibru, traficate pe micul ecran de patronul de lupanar media, bordel pe care l-a scos la produs pentru a-şi face loc în politică cu partiduleţul său care nu a obţinut niciodată nimic în alegeri directe.

Voiculescu a intrat în Parlament pe uşa din dos, mizånd pe livrarea serviciilor trustului media, la pachet, ba PSD-ului, ba oricui a vrut să pună de-o Alianţă ticăloşită la ceas de seară. În pachetul media, poponeţ, la vårf, a stat ca o maimuţică, cu måinile acoperindu-şi ochişorii, şi „independentul“ Mircea Badea, imberbul cu figură de june turbulent, care „le spune pe bune“, cică.

Badea joacă însă, mimează, o stare a autenticităţii, pe fondul unei bufonerii, pretinzånd histrionic autonomia gesticulaţiei şi verbiajului său, în micul său show de divertisment diversionist de pe scena lui Felix.

Bufonerie à la Badea cu voie de la miliţie

Şi-a „cumpărat“ audienţa vânzând o marfă - pretinsa autenticitate a reacţiilor sale faţă de actanţii scenei politice - şi jucånd un rol, deoarece flatulenţele sale televiziuale reprezintă un rol, mai bine sau mai prost jucat, dar un rol - o imagine - care a confiscat buna-credinţă şi s-a transformat într-un rol asemănător cumva rolului jucat de Vadim Tudor, uşor isteric, uşor ţâfnos, un fel de buric al pământului, pe care românul de rånd l-a creditat, în limitele mediocrităţii generale.

Deşi pe fond Badea nu este decåt un umil propagandist aşezat pe un scaun, în faţa unui bec - reflector, din recuzita de pe vremuri a lui Voiculescu, în care joacă, pe bani puţini, un spectacol singular în care se mai şi crăcănează, imită, pălăvrăgeşte, se scălâmbăie, mai bagă un citat din Felix, sare de la una la alta, fără nicio noimă, turuind non-stop şi pândind nişte efecte ale unei improvizaţii studiate, în care îmbracă ba limbaj de smardoi, de şmecheros, ba stereotipuri ale „gåndirii“ aceluiaşi Felix, ocultate în forme „de stradă“, revenind apoi şi la emisiunea pastorului evanghelist, pe post de analist al lui Gådea, alaturi de eternul „medic“ Ciuvică, alt „model“ de constanţă şi moralitate „autentică“.

Probabil că publicul inocent chiar crede că este posibil ca manifestările „artistice“ ale lui Badea, pantomima, măscările şi clovneriile de Siminică, să facă parte dintr-un complex de convingeri intime bazate pe moralitate şi pe o înaltă conştiinţă a interesului public. Pe fond, este însă vorba de interesele exclusive ale păpuşarului Voiculescu, al cărui pupincurist preferat este micul măscărici ipocrit.

Impostura ca mod de existenţă caracterizează o bună parte dintre „actorii“ media, implicaţi pe faţă ori dosnic în combinaţiile putrede ale politichiei, dar vocaţia de mim a lui Badea ridică bufoneria şi histrionismul la nivelul unei adevărate arte interpretative. Rolul său de jalnic epigon brăzdat de tuşe groteşti coexistă însă cu un propagandism de un pragmatism feroce, vulgar, amoral şi de cele mai multe ori aberant, manifestat plenar în scenetele sale moralizatoare penibile în care îi gâlgåie o ură feroce în guşa umplută cu seminţe de alt guşat - Varanul Voiculescu.

O să-l cred pe Badea, în ce mă priveşte, cånd îl voi auzi „spunånd pe bune“, din rărunchi, ca un „smardoi autentic“ ce se pretinde el că ar fi: „Voiculescu este un sugiuc al lui Ilici, un exponent mizerabil al mafiei comuniste, al securiştilor care timp de decenii au distrus această ţară, dar în acelaşi timp aveau tupeul să lanseze lozinci pentru cretini de genul «Nu ne vindem ţara!», în timp ce mâinile le erau ocupate cu căratul averii acestei ţări în conturile lor din Elveţia. Acest personaj sinistru al societăţii româneşti postdecembriste nu este altceva decât un potlogar care toată viaţa s-a ridicat pe scara valorică turnând la Securitate şi când a ajuns în vârf s-a pus pe furat. Viaţa sa este toată, de la cap la coadă, o impostură jenantă“.

Pånă una alta, rolul lui Badea are de asemenea mult mai multe în comun cu impostura, diversiunea, lipsa de cultură, atacul inept împotriva valorilor naţionale, băşcălia şi mojicia transformate în repere şi mai ales într-un jenant mod de existenţă, toate într-un dispreţ demonic faţă de proprii ascultători - aşa mediocri cum sunt ei. Badea excelează în exprimarea oablă şi naturală spre bucuria searbădă a agramaţilor şi flecarilor, care abia se tårăsc ţinåndu-se de virgulele dintre subiect şi predicat, alimentånd neghiobia cu ştaif şi aromă de cartier, care ar fi inspirat poate pe un Creangă, ce ar putut caracteriza hårjoneala mediatică a comis-voiajorului de vorbe din grădina de pitici ai lui Felix, prin formula „Dizertaţiuni de-o şchioapă despre prostia omenească“.

Personalitatea micului pitic de grădină a lui Voiculescu poate fi sintetizată ca o formă de manifestare a tipologiei gregare, agresive, semianalfabetă care se identifică până la contopire cu parvenitismul, cu impostura, cu violenţa de manifestare şi de limbaj, specifice liderului de lupanar, „profesorul“ Voiculescu, trădător şi asupritor al propriului popor a cărui muncă şi avere a fost traficată şi jefuită de gaşca sordidă a securistoizilor şi activiştilor de pardid scoşi din pulpana soioasă a lui Ilici. Ceva biştari din biznizul acestora mai cad şi în punguţa întinsă umil, din şpagat, de micul comediant Mircea Badea.


Comentarii:

 

Ultima modificare pe Miercuri, 01 August 2012 20:50
George Roncea

George Roncea

Email: roncea@yahoo.com

 

 

Ultimele de la George Roncea

Articole apropiate

Mai multe articole din această categorie: « ... adevaratul motiv pentru care vroia Nasty sa-si ia zilele ... Smith&Wesson, odiseea esecului unei marci celebre...doar in Romanika (basme la gura sobii) »

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

sus

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.