Nota de ansamblu al guvernului Ponta poate fi definită și prin interacțiunea dintre membrii săi, prin interdependența celor care-l compun. Relația unor personaje în raport cu situația respectiv mediul (politic) în care se află, și în care sunt incluși reciproc, este definită și mediată printr-un sistem de simboluri comune, organizate cultural. Astfel, de exemplu, utilizând o simbolistică de ordin cultural elocventă Ponta îl consideră pe colegul său de guvernare, Dan Nica, un Ghiță Pristanda.
Dan Nica, un veteran al combinațiunilor la vârf din PSD, deputat încă din 1996, și vicepreședinte al PSD încă din 2005, un sectant al grupării ezoterice a Sobolaniului Rozaliu, Guru Hrebenciuc, alintat duios Javra de către proprii colegi - este și el o jăvruță de aamploare mai mică, deși îi apare numele într-un scandal de anvergură, care implică firme (și interese) mari de tot.
Fostul șef al Ericsson România, Thomas Lundin, a declarat în cadrul unui proces desfășurat în Suedia, că Dan Nica este unul dintre politicienii români la care au ajuns banii de mită, iar brokerul fugar Cristian Sima, l-a indicat pe Nica drept beneficiar principal al unui pachet de mită oferit de către compania suedeză Ericsson politicienilor români pentru a obține un contract de 40 de milioane de euro cu Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), pentru implementarea sistemului de urgență 112.
Ce îl mai califica pe Nica – Pristanda pentru o abordare de alint similară apelativului care-l definește pe Hrebe este și apartenența sa la o gașcă de calibru, cărora le este un fel de codoș – este vorba de Vanghelie și Cătălin Voicu.
În anul 2008, când Dan Nica a fost ministru de Interne Traian Băsescu a declarat despre Nica că a pus serviciul secret al MAI (fostul „Doi și-un sfert“) la dispoziția lui Marian Vanghelie și a lui Cătălin Voicu, practic serviciul devenind astfel o extensie a mafie țigănești: „Acel serviciu a fost pus total la dispoziția lui Vanghelie, Mitică Iliescu, generalul care a fost la SPP, (ciomagaru lui Ion Iliescu n. n) și a lui Voicu. Întrebați cei doi miniștri de Interne, Oprea și Dragnea, de ce au plecat. Ce n-au vrut să facă ei doi a făcut Nica, deși a avut o discuție cu mine în care i-am spus să nu o facă“.
Discuțiile dintre Dan Nica și Traian Băsescu trebuie să fi fost savuroase pe fond, însă tot Victor Ponta a înțeles cel mai bine structura intimă a colegului său de guvern, făcând apel la Caragiale pentru a-și defini subordonatul, cel atât de inteligent încât s-a acuzat singur, pierzându-și mandatul de la Interne după ce a declarat, înaintea alegerilor prezidențiale din 2009 că „autocarele sunt pregătite“, referindu-se la fraudarea alegerilor. Nu degeaba era tocmai el responsabil cu „buna organizare a alegerilor“.
În octombrie 2004 Victor Ponta se referea la Dan Nica în termeni aspri, susținând că Nica a trimis presei comunicate „stupide“ și „absurde“, „comunicate mai demogogice și mai fanteziste“ decât ale Opoziției. Furia lui Ponta, pleca de la niște raportări publice ale lui Ghiță Pristanda, cum l-a numit acesta pe Nica, deoarece departamentul din PSD condus de Nica raporta date false despre candidații TSD-ului condus de Ponta atunci, inventând un număr de tineri mai mare decât cel real pe listele PSD.
Ponta arata ca Nica a mers până acolo încât a falsificat datele de naștere a unui coleg de-al său pentru a-i ieși o cifră rotundă la „socoteala strâmbă“. Ponta l-a apucat de socoteală pe Nica și și-a permis să dea cu el de pământ, la vremea aceea, deoarece vechea gardă a lui Adrian Năstase, amicii buni ai acestuia, Miron Mitrea și Dan Ioan Popescu tocmai reveniseră la vârful partidului, împingându-l pe Pristanda mai la colț.
Deseori gura păcătosului adevăr grăiește, Micul Titulescu cu sau fără voie a aplicat o etichetă cu caracter general colegului său de partid și de Guvern. În opera lui Caragiale, polițistul Pristanda este țuțărul prefectului Ștefan Tipătescu, Șeful cel Mare, care îl folosește ca pe o slugă personală. Slugoiul Pristanda trage cu urecehea și în dreapta și în stânga, toarnă, clevetește, șmenuiește. În Partidul lui Ilici toți sunt niște amărâți de Pristanda, slugi umile și lipsite de orice demnitate.
Cea mai bună dovadă este chiar faptul că același Ponta, tare în gură, lucrează vrând-nevrând cu un om pe care îl disprețuiește, cu care este nevoit la fiecare ședință de guvern să colaboreze și care-i rânjește sfidător în față. Cine vreodată, într-o întreprindere proprie, într-un colectiv coodonat cu autoritate reală și-ar aduce alături un Pristanda, un slugoi al altora, un oportunist ridicol?
În Opera lui Caragiale, „O scrisoare pierdută“, pe lângă suma de personaje principale, Tipătescu, Dandanache, Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Cațavencu, Pristanda, cetățeanul turmentat, Zoem este menționată și prezența, pe lângă alegători, cetățeni, public, a unui personaj episodic, un Fecior, („care apare în fund cu Tipătescu“, menționează Caragiale). Feciorul a crescut mare și a devenit personaj principal, șef de Guvern de Caragiale. Iar Tipătescu apare acușica de la pârnaie.
Sursa: http://www.curentul.ro/2013/index.php/2013031884416/Actualitate/Victor-Ponta-si-Guvernul-cu-personaje-de-Caragiale.html
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084
