George-Roncea.ro

Exista, tema, și până la circoteca cu turnurile, dar mai pe soft, mai cu batista pe țambal, mai ales deoarece primul act de terorism clasic de manual după 1945 a fost o acțiune israeliană asupra unui avion civil.
Să trecem peste asta să ne întoarcem la terorismul pe tărâmul Patriei. După cum toată lumea știe azi, „teroriștii care trăgeau din toate pozițiile” au fost inventați de Ion Iliescu și gașca sa, la așa zisa rivoluție din Decembrie 1989. Niște gagii care trăgeau relativ bine, dar nu excepțional, s-au activat în decembrie ’89. Și au și tras pe ici pe colo.
I-am ciuruit pe câțiva, erau buni dar totuși io am fost încă mai bun plus Doamne Doamne a fost de partea mea...detalii mai jos.
Chestia cu adevărat interesantă, care cel puțin pe mine m-a pus pe gânduri este împrejurarea interesantă că în singurul caz de terorism înregistrat în România, în ultimii 20 de ani de după 1989, tot un membru de familie a rezolvat problema.
Iată povestea, pe care o știu pe de o parte de la comandantul direct al vărului meu, la vremea aceea cadru al SRI (acum e „ziarist” – îmi vine să râd dar mă abțin că gagiul e totuși simpatic, deși scrie ca curul) dar și de la alți foști membri USLA, deveniți cadre ai Brigăzii antitero a SRI, colegi cu văru-meu.
După 1989, singurul atentat terorist a fost cel înregistrat asupra ambasadorului Indiei, Julio Francis Ribeiro, un bou, în data de 19 august 1991. Un comando indian, compus din patru sikhși au încercat să-l ucidă pe ambasador, fost ministru de interne, un monstru, implicat în masacrarea a mii de sikhiși, la el în India aia plină de țigani. Gagii aștia sikhși l-au căutat și au încercat să-i dea niște găuri în căpățână, cu oarecare întârziere, tocmai într-o zi frumoasă de vară, în timp ce acesta se plimba cu soția, o tâmpită grăsancă, pe bulevardul Aviatorilor din București.
Teroriștii n-au luat în calcul Roncea family și camarazii.
Dintr-un Citroen venit dinspre statuia Aviatorilor, au coborât în dreptul ambasadorului doi ciumeci tuciurii care au deschis focul cu AKM-uri. Alți doi s-au băgat și ei în seamă cu ce aveau și ei la îndemână. Ambasadorul a încasat un glonț cam pe lângă coaie și s-a refugiat, târăș grăpiș traversând strada, pe celălalt trotuar, urmărit de al treilea atentator, coborât din maşină cu o armă automată.
S-a tras ca la nuntă, dar au intervenit în micro-secunde luptătorii antitero ai SRI din dispozitivul de protecție iar în confruntarea care a urmat un terorist a fost ucis pe loc, un altul a fost capturat, șoferul mașinii de atac a fost găurit maxim, iar al patrulea ciuruitor s-a tirat la dracu în praznic.
Maşina uslaşilor a tăiat, în viteză, calea mașinii atentatorilor, văru-miu, la volan, a băgat blană, a făcut juma de voltă, s-a interpus pe linia de foc, și din rotire cu o mână pe volan și cu Steikinu pe geam, în ailaltă mână, a tras din învîrtire și i-a dat gaură şoferului atentatorilor la fixinica direct trei cartușe în piept pe cinci centimetri pătrați. Pa pa pa...
După care și el și restul camarazilor au sărit din mașină şi s-au lansat în urmărirea celui de-al treilea atacator al cărui unic obiectiv era ambasadorul - pe soţia acestuia, cretina umflată care ceruse ca uslașii să stea la cincizeci de metri că o deranjau cică (erau frumușei foc), și care o luase şi ea la fugă, traversând şoseaua, a depăşit-o fără a trage în ea, din păcate.
S-a trezit săracu terorist sub focul lu văru-miu care îl fugărea ca la Mărășești și şi-a abandonat victima, animalul de ambasador, a și aruncat arma, care se blocase (marfă de căcat) şi a băgat gonetă spre intersecţia cu statuia Aviatorilor, unde a fost pus la pământ și imobilizat. Văru-miu a fost campion la polo și box de cartier, era un frumușel înalt și brunet, io eram mai mititel ca el și mergeam și io la polo și box dar nu eram nici pe departe campion, eram tot mega frumușel dar luam bătaie la bazin ca la balamuc, doar în cartier cu țiganii mai echilibram scorul, apoi am mers la pentatlon și la pistol viteză, deși îmi plăceau mai mult pușcoacele însă după niște teste s-a decis să fiu băgat la pistol spre mare mea dezamăgire – puștile de la Dinamo făceau poc poc mult mai mișto. Loveam vrăbii din zbor, la poligon, cu Walteru modificat, calibru mic, aproape fără recul, pe bune.
Tatăl lui văru-miu, adică fratele lu taică-miu (tata era fost parașutist și boxer și bătea la mine ca la fasole, așa de chichi, că aveam față de papagal), a fost șeful gărzii lui Dej, și și-a luat radiații din plin, rusnacii au pus o pastilă de radiu sub scaunul mașinii lui Dej și ditai omul care era el de doi metri s-a scofâlcit ca o scovergă – desigur Dej a crăpat și s-a dus dracului. Era mișto și înalt unchiu-miu, îl țiu bine minte, mă impresiona de mic că avea o voce specială și o privire de laser, mă căcam pe mine când se încrunta la mine - vroia să ma dea la școala militară, că toți din familie erau cu uniforma lipită de corp. Am dat țeapă ca un gay ce sunt și m-am făcut „hartist”, la Tonitza. dar de tras cu arma trăgeam relativ binișor, ca dovadă la rivoluție ăia de vroiau să ma ciuruiască au avut unele necazuri definitive, i-am găurit cât am putut și io și s-au resimțit.
și-am încălecat pe-o șea și am lămurit-o și pe asta cu terorismul, parțial, că abia aștept să-l văd pe teroristu de Ilici la zid, cred că aș putea să-i dau trei găuri din rotire cu ochii închiși direct în creieru ăla mic de cârpă kaghebistă, ca văru-miu, exersez zi de zi La Copac, că sunt condiții optime, sunt și ceva indieni, deși ei habar n-au, ei cred ca sunt hipsteri chacriști, ca Diude (aka Radu Darie)...

povești cu teroriști beliți, aici:
http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/365-21-decembrie-1989-botezul-focului

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/261-am-tras-in-„teroristi“

http://www.roncea.net/index.php/component/k2/item/112-decembrie-1989-iluzia-teroristilor-iluzia-libertatii-iluzia-salvarii