A+ A A-
18 Oct
Voteaza acest articol
(4 voturi)

Macovei, o sumă a tot ce este ridicol, penibil şi ticălos în această ţară

De ce cred eu ca Macovei este un reper de kkat al unei haznale politice imputzite...

Acum vreun an, o doamna cu veleitati politice m-a intrebat ce parere am eu despre Monica Macovei reperul lui peshte al PDL. Duduia politiciana s-a ofticat pe mine, ca ea era inamorata de MRU, alt reper si asta, cu mireasma asemanatoare, dar mi-a oferit ocazia sa dau un raspuns – pe scurt, despre janghina asta de procuroare comunista si sefa de cadre la poponari, si bautoare de pishat MISA, care s-a aflat, tot ca procuroare, si la Unitatea de la Magurele, lagarul unde erau incarcerati bucurestenii zdrobiti in bataie de mineri, in iunie ’90.

“Nu am vazut niciun act de violenta”...asta declara procuroarea Macovei dupa vizita sa la Unitatea de la Magurele. Eu, alaturi de fratele meu si alaturi de peste 1500 de alti bucuresteni care au trecut prin Infernul de la Magurele, in iunie 1990, am vazut lucruri inimaginabile si am trait torturi de nedescris la care participa insusi comandantul adjunct al Unitatii, colonelul Tanase, cel care mi-a infipt in cap, desi aveam deja capul crapat si insangerat, un puscoci lansator de rachete cu fosfor, amenintand ca-mi zboara creierii, daca mai comentez.
Despre ce comentam? despre ce nu a vazut Macovei, atinsa de cecitate degenerativa.
De exemplu, un baiat care-si tinea ochiul smuls din orbita cu mana, atarna in niste fire care-i ieseau din gavanul ochiului. pe langa asta, desi se chinuia cumplit, tanarul desfigurat si plin de sange era legat cu sarma de un stalp de beton.
• ce nu a mai vazut Macovei ?
cel putin sase femei au fost violate de mineri si soldati
• ce nu a mai vazut Macovei ?
bataile zilnice, cu cozi de lopata, cu lanturi si cu ce mai gasea administrate de minerii imbracati cu haine militare, adusi de Ion Ilici Iliescu, carpa kaghebista.
• ce nu a mai vazut Macovei ?
cum erau luate declaratiile luate de colegii sai procurori, fosti securisti la infama Directie de Cercetari Penale a DSS. Declaratiile erau dictate de procurori si cine nu se conforma era altoit pe loc de cate un miner, cu bata.
In declaratia mea data la Magurele, care se afla in dosarul Mineriadei de la Parchetul Militar, dosar matrasit de bunul amic al duduiei Macovei, ticalosul Dan Voinea, scriam ca protestez fata de incalcarea Legii de catre procurori si adaug acum, ca o completare, ca ma pis in gura lor de procurori comunisti.
In gura lui Macovei nu ma pis ca ei ii place pisatul, nu degeaba a luptat atata pentru Guru Bivolaru, tractoristul obsedat sexual consatean cu Adrian Nastase (tovaras bun cu Macovei, daca avem in vedere ca ea este fondatoare a organizatiei curistilor din Romania).

                                                          *************

Intrebari lui George Roncea despre Monica Macovei, si "reperul moral"

by Mihaela Cartis on Sunday, April 3, 2011 at 3:30pm •

George Roncea:

Reper moral ….Monica Macovei...?

in 1983 la Procuratura RSR ...procurorul inainte de 1989 - era bratul inarmat al Securitatii, infasurat in hartia de veceu a "Respectului Legii".

Recomandarea a venit pe linie de familie via taticu' - prezentat in toate biografiile oficiale ale Monicai Macovei drept “jurist”. Taticu’ a fost in realitate colonel si instructor la Sectia Militara si Probleme de Justitie – Sector MAI – a CC al PCR. Politruc la nivel inalt. Si fetitza era bine apreciata pe linie de Partid, in care s-a inscris inca de pe bancile Facultatii, din anul 1980, ca doar nu degeaba era "reper moral" inca de pe atunci.

Ca Taticu era extrem de bine plasat in ierahia cadrelor o dovedesc si excursiile prin strainataturi in care Monica si-a insotit taticu': Monica a plecat în străinătate, în perioada 1968 – 1974, în Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, cu părinţii. În anul 1975, în Ungaria, Italia, Elveţia, Austria, tot cu părinţii 30 de zile. În 1978, în URSS, prin BTT 15 zile, în 1979, RDG, cu părinţii prin ACR, 20 de zile, în 1981 în URSS, din nou prin BTT 15 zile. Misto de tot. Sa mai zica cineva ca turismul nu era incurajat de Securitate si Partid...

Ascensiunea fetitzei s-a produs rapid cu propteaua taticului: imediat dupa terminarea facultatii sare de la Procuratura Locală Giurgiu, direct pe scaunul de procuror la Parchetului Sectorului 1 Bucureşti, într-un regim în care accesul în această unitate era dificil pentru cei care nu mulţumeau Partidul.

Ulterior, in timpul FSN-ului, din simplu procuror la sector, Monica Macovei a ajuns direct şefă la Biroul de supraveghere a cercetărilor penale efectuate de organele de poliţie, audienţe şi relaţii cu presa, din cadrul Procuraturii Municipiului Bucureşti, în anul 1991. Scarile carierei sunt netezite de personaje de varf ca Ninosu, care in 1993 a dispus reducerea cu o treime a vechimii necesare, de 15 ani, special pentru ca Monica Macovei, pe atunci procuror la Parchetul Tribunalului Bucureşti, începând din anul 1991, să poată ocupa funcţia de procuror la Parchetul Curţii Supreme de Justiţie.

Munca nu i-a priit. In 1996 avea 198 de lucrări nesoluţionate, potrivit verificării efectuate de şeful direct al Monicăi Macovei, procurorul Adrian Vlad. Controlul a arătat de asemenea că dosarele nesoluţionate de procurorul Macovei aveau o vechime între 60 şi 1.030 de zile. “Doamna procuror Macovei Monica Luiza întârzie în mod sistematic rezolvarea lucrărilor cu intervale foarte mari de timp, în mod nejustificat; dovedeşte lipsă de oganizare în desfăşurarea activităţii de procuror, în ţinerea evidenţelor lucrărilor; insubordonare în relaţiile cu şefii ierarhici; întârzie la program în mod sistematic şi lipseşte nemotivat”, se arată în mapa profesională a fostului ministru al Justiţiei.

Pentru a scapa de sanctiuni si a nu fi exclusa din magistratura Monica Macovei şi-a dat demisia înainte de luarea vreunei decizii de către Consiliul de Disciplină al Ministerului Public iar Dosarul de cercetare disciplinară, constituit în urma controlului, nu a avut ca finalitate aplicarea vreunei sancţiuni disciplinare. Se reintoarce pe cai mari la conducerea Ministrului Justitiei unde s-a remarcat prin implicarea fatisa in exonerarea lui Gregorian Bivolaru si zadarnicirea anchetei Parchetului privind MISA.

In schimb i-a refuzat legendarului luptator in munti Ion Gavrila Ogoranu si sotiei sale, Ana, reabilitarea juridica. In 2006, badia Ogoranu avea inca un solid cazier penal intocmit de comunisti, drept pentru care i s-a refuzat un credit bancar.

La solicitarea batranilor luptatori in rezistenta de a li se sterge cazierul, in ciuda unei Scrisori Deschise adresate de catre cei doi eroi “anticomunistei” Macovei, situatia nu li s-a schimbat. La scurt timp, Ana si Ion Gavrila Ogoranu s-au stins, rapid, unul dupa celalalt, ramanand delicventi de drept comun, dupa voia Monicai Macovei.

• L-am cunoscut pe Badia Ogoranu si in anii ’90 l-am ajutat sa puna bazele unei organizatii a fostilor luptatori cu arma in mana, eroii care s-au luptat cu bolsevicii, in munti, ani de-a randul dupa ce sovieticii ocupasera Romania.

• javra de Emil Constantinescu, dupa ce si-a cerut scuze ipocrit in numele statului roman celor cateva sute de supravietuitori, promisese ca-i va ajuta sa li se confirme statutul de veterani ai Armatei, de luptatori autentici cu inamicul, cu ocupantul rus. in actele oficiale intocmite de Securitatea comunista acesti eroi figurau inca drept banditi si criminali de drept comun. nu aveam de unde sa stim atunci ca si Emil Constantinescu este tot un fel de rusnac la baza, dupa mama.

• cererea de confirmare a statutului de detinut politic si luptator anticomunist, a fost adresata de Badia Gavrila Ogoranu, simbolul luptei anticomuniste din Romania, delabratei Monica Macovei, reper cacastoarei asteia de dreapta, de acum.

• iata mai jos scrisoarea, cu care Macovei s-a sters la fund, ca tot este ea fondatoare a organizatiei celor care iubesc cu fundul, pentru a cita din clasicul Traian Basescu (daca va amintiti cum se referea el la Nastase, public)

                                                                      *************

Scrisoare deschisă adresata D-nei Monica Macovei, Ministru al Justitiei

Aceasta scrisoare, semnata de Ana si Ion Gavrila Ogoranu, a fost redactata ca urmare a refuzului autoritatilor de a recunoaste Anei Gavrila statulul de luptator in rezistenta anticomunista. Ana Gavrila si-a dedicat viata luptei impotriva comunismului: a facut parte din rezistenta din munti, a fost arestata si anchetata in numeroase randuri pentru a trada grupul de rezistenta din muntii Fagarasului, grup condus de sotul ei, Ion Gavrila Ogoranu.

Rugamintea familiei Gavrila este ca aceasta scrisoare sa ajunga in atentia cat mai multor romani. (O recomand in special ALIANTEI FAMILIILOR, care si-a permis sa o “garanteze” iresponsabil pe sinistra Macovei la alegerile europene)

Stimata Doamna Ministru,

În anul 2001, subsemnata Gavrila Ana din localitatea Galtiu judeţul Alba, soţia lui Ion Gavrila-Ogoranu, născută în 10 decembrie 1921, am înaintat Comisiei Comisiei pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, care functioneaza in cadrul Ministerului Justiţiei, un Memoriu documentat, în care solicitam dreptul de a mi se acorda calitatea de Luptător în Rezistenţa anticomunistă, relatând şi documentând faptele pentru care am cerut acest lucru cu probe juridice.

Nu am primit atunci nici un răspuns.

În data de 9 martie 2006, adică dupa 5 ani! am primit următorul răspuns la cererea mea: „Comisia, cu majoritatea voturilor membrilor, a decis respingerea cererii dumneavoastră de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999”.

Doamna Ministru, eu în expunerea mea de atunci mi-am prezentat faptele aşa cum le-am trăit eu, căci nu mi-am încadrat viaţa după articole de lege, rămânând ca onorata Comisie să cerceteze şi să judece. Prin prezenta scrisoare repet motivele pe care le-am invocat atunci, pentru că ele sunt însăşi viaţa mea, şi ca şi a mea, a mii de femei şi bărbaţi vii sau morţi din ţara noastră. Deci să-mi fie cu iertare dacă voi fi silită să-mi povestesc viaţa sub regimul comunist.

M-am născut în 1921, în 10 decembrie, în localitatea Drâmbar, jud. Alba. Am urmat cursurile şcolii de gospodărie, şi am fost înfiată de o mătuşă din localitatea Galtiu, jud. Alba. Mi-am făcut educaţia sub influenţa a doi oameni de mare suflet: Preotul greco-catolic Iosif Pop, viitorul Protopop din Târgu-Mureş, şi a profesorului Vasile Hanu, care şi la vârsta de 101 ani, azi, îşi mai aminteşte de mine.

M-am căsătorit în 1944 cu studentul medicinist Petru Săbăduş de la Facultatea de Medicină din Sibiu, refugiat din Ardealul de Nord. Am fost prevenită de soţ că alături de el vom avea necazuri mari în viaţă, şi eu am fost gata să fiu alături de el şi la bine şi la greu. Necazurile au început odată cu 23 august 1944. Soţul meu făcea parte dintr-o organizaţie studenţească naţionalistă. Zeci de studenţi bucovineni şi basarabeni, care se aflau în zonă, ne-au cerut ajutorul să-i ascundem să nu fie arestaţi de poliţia română şi sovietică pentru a fi deportaţi în URSS. Îmi amintesc de un student cu numele Dan Dumitrescu. Toată iarna ne-am ocupat de acest lucru, mai ales eu, căci soţul era străin de sat. Până când şi-a obţinut acte confecţionate de un student bucovinean cu numele Havrilescu.

Din Germania a sosit un grup de paraşutişti în plină iarnă, cărora soţul le-a găsit adăpost. Pe telegrafistul Gheorgheionii l-am ocrotit în casa părinţilor mei. În memoriile scrise ale acestuia, după 1990, aminteşte acest episod. Am contribuit la toate acestea, în condiţiile în care şi eu şi soţul locuiam în casă străină, căci în casa mătuşii era instalat comandamentul Armatei Roşii.

În anul 1946 ne-am mutat cu soţul la Cluj. Aici soţul era încadrat în organizaţia anti-comunistă de la Universitate. Zeci de studenţi veneau în casă la noi şi asistam fără să vreau la toate problemele lor, acordând ajutor celor care aveau nevoie. Sunt nume înscrise la loc de cinste în Istoria Rezistenţei anticomunistă. Dau câteva nume: Ion Golea, viitorul paraşutist din 1951, Doctorul Gruiţă Victor din Teiuş, Doctorul Nosa, Doctorul Scrob, studenţii Pintea Eugen, Pop Cornel, Ion Munteanu, Pavel Mârza, şi făgărăşenii Chiujdea Ion, Maga Mihai, Haşu Laurian şi Gavrilă Ion, viitori luptători în Rezistenţa făgărăşană.

Trăiesc încă şi pot da mărturie despre ce a fost în casa noastră Dr. Teofil Mija din Săcele, Braşov, directorul Institutului Cristiana şi Dr. Gheorghe Cornea din Bucureşti, veteran al Rezistenţei din Târgu Mureş.

În timpul grevelor studenţeşti din 1946, în casa noastră s-au pus la cale multe planuri, la care eram, fără să vreau, martoră. Aici s-au făcut şi planuri de retragere în munţi în grupuri de rezistenţă. În 1947 s-a ţinut în munţii Apuseni un congres al centrelor studenţeşti de pe ţară. Mulţi au plecat într-acolo cu raniţa din casa noastră din Galtiu, aprovizionaţi de mine.

Când în 1947 şi 1948 începuse teama arestărilor şi cei urmăriţi nu mai dormeau pe-acasă, eu puneam un covor pe sfoară spre a se şti dacă au fost căutaţi de Siguranţă sau nu în noaptea aceea, căci arestările se făceau de obicei noaptea.

În 15 mai 1948 nu am mai pus covor dimineaţa, căci noaptea un grup de poliţişti şi soldaţi au spart uşa casei căutându-mi soţul peste tot, înjurându-mă şi ameninţându-mă. Nu s-au sinchisit că în pătucuri dormeau cei doi copii ai noştri de 4 şi de 2 ani. Şi am rămas în casă ostatică timp de o săptămână, fără să pot ieşi să cumpăr hrană pentru copii. Apoi am fost evacuată cu copiii şi hainele de pe noi. M-am reîntâlnit cu soţul la un loc convenit dinainte. Ei, ce scăpaseră de arestările din mai, s-au hotărât să se retragă la munte, lucru ce l-au şi făcut. Eu am rămas să dau răspuns Securităţii unde ar putea să fie bărbatul pe care-l căutau peste tot. Într-o vreme când mă aşteptam să fiu şi eu arestată m-am mutat în ascuns cu copiii în munţii Apuseni, la nişte oameni în apropierea luptătorilor. Atunci am cunoscut o parte dintre ei: Popa Ştefan, Nicu Moldovan, şi mai ales pe studenta Alexandrina Teglaru cu care am şi locuit o bucată de vreme. De altfel în cartea amintirilor ei, intitulată „Lacrima prigoanei”, la pagina 102, această luptătoare mă aminteşte şi pe mine.

Spre toamnă, bărbaţii au hotărât ca un grup dintre ei să treacă graniţa iugoslavă, pe o cale pe unde s-a mai trecut. Între ei era şi soţul meu. Au fost prinşi pe graniţă, duşi la Timişoara şi apoi la Cluj, în lotul sutelor de studenţi arestaţi. O întreagă iarnă am fost aproape în fiecare zi, împreună cu sute de mame, soţii, surori, logodnice, am îngheţat în faţa porţilor de fier ale închisorii din Cluj pentru a le introduce, când era permis, alimente şi haine.

Am asistat la procesul studenţilor din săptămâna Paştilor din 1949, zile în şir, şi i-am cunoscut astfel pe mulţi, băieţi şi fete. I-am însoţit cu alte soţii până i-au urcat în dubă în gara Cluj. Ne-a îngrozit zgomotul de lanţuri şi zbieretele, când i-au dat jos în gara Aiud. Apoi nu am mai auzit nimic de ei, parcă i-ar fi înghiţit pământul. Se zvonea că ar fi fost duşi la Piteşti.

Prin 1951, s-a ajuns un zvon la Gherla, că soţul meu ar fi în această închisoare. Am reuşit să iau legătura cu sora Dr. Bărbosu, medicul închisorii. Eram mulţumită să ştiu că e viu, şi din când în când, sora Doctorului îmi confirma acest lucru.

Aşa a durat până în toamna anului 1952, când întâlnind-o, aceasta a început să plângă. Am înţeles: soţul meu era mort. Nu mi-a dat nici un amănunt decât că ar fi fost operat la spitalul din Dej.

Am colindat prin cunoscuţi Dejul, şi am aflat indirect că soţul meu a fost dus la acest spital. Doi foşti colegi de facultate, medici, au încercat zadarnic să-l salveze, dar toate organele interne erau zdrobite în bătaie. Adevărul îl voi afla de-abia peste ani, când deţinutul plutonier al carui nume nu mi-l amintesc, de pe strada Doinii din Alba Iulia mi-a povestit că soţul meu a fost bătut de directorul închisorii, Goiciu, pentru că l-a ridicat pe acest plutonier din curtea închisorii, şi l-a dus la infirmerie.

Am rămas de mână cu doi copii mici, fără casă, fără slujbă, că nimeni nu vroia să mă angajeze. Dintr-un loc practic alungată, în altul neprimită. Rudeniile mele au fost ameninţate că dacă mă mai ţin, vor fi duse în Bărăgan. În sfârşit mătuşa mi-a dat un petec de pământ în Galtiu, pe care am apucat să-l cultiv. Dar s-au găsit oameni de-ai partidului care au venit şi şi-au împărţit acest teren, rămânând şi fără el. Au construit pe el case pe care le folosesc ca proprietate legală până în ziua de azi. Între timp eram luată de securitate cu duba, şi interogată când despre unul, când despre alţii dintre colegii soţului meu, mai ales despre Alexandrina Teglaru. N-am recunoscut, oricâtă presiune a fost făcută asupra mea, iar despre altele, n-aveam ce spune, căci într-adevăr nu ştiam nimic.

În 1954 s-a întâmplat un caz care mă putea costa mare nenorocire. Soţul meu ascunsese aparatul de radio a lui Gheorghionii, care de altfel era şi defect, într-un fund al podului casei, fără ca eu să ştiu. Copiii jucându-se l-au găsit, l-au dat jos şi cu copiii din vecini, se jucau pe stradă cu el. A aflat securitatea, copiii au fost luaţi de scurt unde l-au găsit, şi toată vina a căzut pe mine. Am fost dusă la Securitatea din Orăştie şi Deva, anchetată dur, şi lovită să spun. A durat mult până s-au convins că într-adevăr eu nu ştiam nimic despre acel aparat. Am fost anchetată să spun după cine port doliu, şi de unde ştiu că soţul meu e mort. În acelaşi timp eram privită în sat cu ură şi desconsiderare. Îmi cumpărasem un cal, şi făceam cărăuşie, dar mi-a fost confiscat calul, lăsându-mă cu căruţul în mijlocul satului, sub motiv că particularii nu mai aveau voie să aibă cai.

În 1955, a sosit la mine din munţii Făgăraşului, fostul camarad şi coleg de liceu al soţului meu, Ion Gavrilă. L-am primit cu drag, ştiind cât ţinea soţul meu la el. El m-a rugat să mă deplasez la Cluj, să găsesc pe un alt coleg, Maga Mihai, student, lucru ce l-am şi făcut. Acesta mi-a spus că luptătorii făgărăşeni trecuseră în Grecia. Urma ca în primăvara următoare, să pornească şi Gavrilă pe acest drum, când Mihai Maga a venit cu vestea că luptătorii se aflau în realitate arestati la Securitate.

Ion Gavrilă a rămas în familia mea ascuns timp de 21 de ani. Mi-a povestit istoria grupului făgărăşean. Ştiam că e condamnat la moarte în contumacie, ştiam că legea prevedea că cine ajută un duşman al poporului, e pasibil de aceeaşi pedeapsă. Deci cunoşteam pericolul la care mă expuneam…

Am muncit cu braţele să câştig pâinea pentru familie, cu veşnica ameninţare că o nenorocire se putea întâmpla oricând. Am încredinţat casa şi familia Maicii Domnului, şi cu această credinţă am păşit într-o nouă încercare a vieţii. Şi-au fost destule situaţii când am ajuns la capătul puterilor.

Astfel, în 1959, de Sfântul Nicolae, 6 decembrie, am fost alungată din casă de miliţie, primărie şi securitate, pentru ca locuinţa să fie dată secretarului Sfatului popular. M-am mutat în prag de iarnă într-o moară părăsită, fără podele, ferestre şi uşi. În dosarul înaintat în 2001 se află acest lucru, confirmat în faţa notarului public printr-o declaraţie a soţiei fostului secretar, care a beneficiat de casă, şi care mai trăieşte şi azi. Am fost astfel deportată timp de 14 ani. Mi s-au făcut perchiziţii de către securitate, şi numai printr-o minune soţul meu nu a fost descoperit. Moara a suferit trei inundaţii, fiind aproape distrusă.

În 1970 m-am îmbolnăvit de meningită, şi am stat patru luni la spitalul din Cluj, îngrijită de profesorul Ioan Gavrilă. Întâmplările celor 21 de ani au fost povestite de soţul meu în cartea „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”, şi-au fost relatate în Memorialul Durerii al Dnei Lucia Hossu Longin. De asemenea, faptul că am fost urmărită se află confirmat şi în documentele Securităţii, ca de exemplu: Când în 1969, în suita preşedintelui Nixon, a sosit din America preotul Mircea Toderici, eu i-am dus o scrisoare a soţului meu, în care îi cerea ajutorul, scrisoare care a ajuns pe masa preşedintelui Nixon, şi care a reprezentat salvarea soţului meu când a fost prins în 1976, la Cluj, de Securitate. Soţul meu stând ascuns, a păstrat în continuare şi în această situaţie, legătura cu unii fraţi de suferinţă: Dr. Mârza Pavel, Dr. Gruiţă, Dr. Nosa, Prof. Nicolae Mârza, Prof. Ion Grecu. De multe ori, legătura a fost făcută prin mine. Din casa mea a plecat în 29 iulie 1976 soţul meu la Cluj, şi s-a întors de la securitate peste 6 luni. Eu i-am pregătit raniţa când la 23 decembrie 1989 a plecat la Bucureşti cu intenţia de a contribui la formarea unei armate care să apere Revoluţia. Eu l-am îngrijit şi îndemnat să scrie întâmplările prin care am trecut.

Am renunţat la orice confort şi linişte de dragul idealurilor soţilor mei, şi a prietenilor lor, de dragul adevărului şi al dreptăţii. Am trăit toată viaţa din munca braţelor mele, fără a apela la mila nimănui.

Nu pentru bunuri materiale am cerut să fiu trecută printre luptătorii Rezistenţei anticomuniste, nici măcar pentru o mândrie deşartă. Voiam să se facă drepate şi celor din Rezistenţa anticomunistă.

Aceasta mi-a fost viaţa, la 85 de ani am conştiinţa împăcată că mi-am făcut datoria alături de cei doi soţi ai mei, şi ai fraţilor lor de idealuri. Nu aş fi deranjat nici de data asta pe nimeni, dar mă doare nedreptatea şi nepăsarea. Nu mă gândesc la cei ce coroborează art. 1 cu art. 2 şi cu art. 3, care, lucru sigur, n-au nimic în comun cu Rezistenţa anticomunistă din România. Mă gândesc însă cu groază şi cu adâncă tristeţe că între cei care au decis, cu majoritate de voturi, să fiu exclusă, au fost desigur şi foşti deţinuţi politici, care în piticimea lor, n-au învăţat nimic din istoria României. Căci dacă din expunerea vieţii mele sub comunism atât au priceput că art. 1 nu coroborează cu art. 2 din altă lege postdecembristă, insemnează că nici nu merită să ştie mai mult. E posibil ca între deţinuţii politici consultanţi să fie şi dintre cei cu suflete seci, care nu au fost în stare să trăiască istoria României, şi au fost aleşi anume. Noi am fost luptători, şi nu căutători de titluri.

Declar că îmi retrag cererea trimisa Comisiei cu 5 ani în urmă, şi refuz să fac „plângere” la instanţa de contencios. M-aş simţi încă o dată insultată şi umilită. Dacă ţara are nevoie de noi, cei care am luptat în Rezistenţa anticomunistă, să ne caute în arhivele Securităţii pe cei morţi, şi să ne contacteze pe cei care mai trăim.

Cu stimă,

Gavrilă Ana.

Aceasta a fost declaraţia soţiei mele. În situaţia ei, eu Ion Gavrilă Ogoranu eu cunosc zeci de cazuri asemănătoare, dacă nu chiar mai grave, de pe întreg cuprinsul ţării. Astfel, soţiile luptătorilor Ioan Pop şi Gheorghe Haşu, executaţi în Rezistenţa făgărăşană, nu au reusit să aibă calitatea de soţii de Luptător. Văduva Mariana Macavei n-a putut să obţină în justiţie calitatea de Luptător în Rezistenţă în lotul Dabija din Munţii Apuseni, pentru soţul ei Macavei Traian, şi nici pentru ea ca soţie de Luptător. Aceste femei trăiesc încă, şi pot da mărturie despre acest lucru, despre nedreptatea care li s-a făcut, prin justiţie. Fiica Luptătorului Lupşa din Vrancea, una din cele mai impunătoare grupuri de Rezistenţă, n-a reuşit să obţină pentru tatăl ei calitatea de Luptător în Rezistenţă, nefiind luată de nimeni în seamă. Şi aş putea să mai dau exemple destule. Dacă într-adevăr ţara doreşte să-şi reconsidere trecutul, şi să cinstească Rezistenţa, să ne caute ea pe noi, şi nu să ne oblige să ne umilim în faţa unor Instanţe nepotrivite şi nebinevoitoare.

Cu stimă,
Ion Gavrilă Ogoranu.

Badia Ogoranu a murit la scurt timp, pe 1 mai 2006, urmat, peste doua luni, la 7 iulie 2006, de iubita lui sotie, Ana.

bibliografie (pentru cine n-a aflat inca ce a fost la Magurele, ce a fost Mineriada etc samd)


http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/163-14-iunie-%E2%80%93-ziua-cand-n-am-murit

http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/164-13-iunie-1990

 

*** Mai multe articole din categoria Arhiva articole: http://roncea.net/index.php/arhiva-articole 

 

*** Mai multe articole din categoria Intelmedia: www.roncea.net/index.php/intelmedia

Comentarii:

  • Ana AnaNu credeti ca exagerati?
  • Ciprian BojanGeorge eşti mult prea delicat. Nu cred că cineva întreg la minte poate să vorbească despre Macovei, fără a aminti de morţii, gâtul şi gura mamei sale.See Translation
  • George RonceaAna Ana, la ce te referi? care-i exagerarea? chiar ma intereseaza unde percepi tu vreo exagerare. exagerare a ce? nu sunt suficiente datele prezentate? nu este indeajuns de clara impostura, nemernicia si ticalosia? poti tu sa nuantezi?
  • Komora AncaNICI O EXAGERARE. O JIGODIE DE FEMEIE.
  • Dorin MateiFiecare partid are un ideal feminin: al PDL-ului e pe jumatate Macovei si pe jumatate Udrea. Probabil Macovei e jumatatea de sus. Al PP-DD e Elodia. Al USL-ului e...nu mai e
  • Ciprian BojanDorin, a USL-ului e Ponta, cea mai urâtă femeie din politică.See Translation
  • George Ronceabine zis asta cu Ponta. modele astea "feminine" nu prea sunt feminine de fapt. sunt niste scorpii apucatoare, lacome si nesatule. Ponta e o mica pizdulice pe langa Udrea, desi au fost colegi de partid. Udrea a plecat in viata de pe langa Cosmin Guse, o...See More
  • Ana AnaDomnule Roncea, peste 70% din ce s-a facut in tara asta, s-a facut prin incalcari ale legilor, pornind din Parlament, unde au facut legi cu dedicatie, si dvs, va impiedicati de-un ciot?! E mai vinovata Macovei decat Iliescu??? Decat Hrebenciuc, decat Voiculescu? Exagerati in limbajul dur, vorbiti despre o femeie, totusi...See Translation
  • George RonceaAna Ana...peste 99% din tot ce s-a facut rau in tara asta, a fost facut de kaghebistii din gasca lui Ilici si de urmasii activistilor de partid, fii si nepotii Kominternului, categorie din care face parte atat duduia Macovei cat si insusi Ilici si restul gastii.
    iar in ce o priveste ipocrizia si impostura o scoate ca paduchele pe frunte.
    Voiculescu, Ilici, Hrebenciuc sunt la vedere niste lighioane imputzite dar nu se dau nici unul modele de moralitate, repere de integritate.
    Hrebenciuc nu se da lebada ci sobolan gretzos de hazna, Voiculescu este cunoscut sub numele bine ales de Varanul iar Ilici sub numele de carpa kaghebista, criminal cu mainile rosii de sange pana la coate.
    duduia se da lebada, este prezentata ca sefa a Furcilor Caudine ale Dreptei, este Marea Preoteasa care-i cauta la tartitza pe pedelisti de virginitate, este Komisar Nambar Oan a Integritatii de partid. ea care a lucrat pentru o gasca de contrabandisti si exroci, "pe afara", la jobu' ala plin de marafeti, de consigliera.
    ea care si-a falsificat si ascuns biografia si numele ca si Patapievici (alt pui de bolsevic NKVD).
    ea care la Magurele "nu a vazut violente", n-a vazut nimic nimic...
    ea care si-a folosit functia - de stat - pentru a-l favoriza pe dementul obsedat sexual de Bivolaru, bautorul de pisat si corupatorul de rataciti si ratacite
    ea care este fondatoarea unei grupari agresive si obraznice de securisti, si/sau poponari din care fac parte Gabriel Andreescu, Mircea Toma, Remus Cernea (consilierul lui Ponta) - o sleahta de curisti obsedati de vicierea copiilor in principal, antiromani visceral, anticrestini si in general cu totul pe dos in toate cele
    daca nu ajungea in pozitia asta de Komisareasa Sefa a Moralitatii si Integritatii pe pamantul romanesc nu o bagam nici eu in seama. dar o astfel de lighioana perversa si ipocrita, moarta dupa bani si plina de gaunosenie sa aiba tupeul, neobrazarea si nesimtirea de a indrazni sa-si aroge merite morale depaseste orice limita.
    iar in ce o priveste, daca v-ati gandit sa o aparati ca femeie, din solidaritate, ma tem ca ati gresit rau adresa. care-i feminitatea acestei scorpii naravite in rele, in minciuna si-n ticalosie? uitati-va bine la ea si incercati sa va convingeti ca are moaca de femeie...iar nu de soparla oparita...
  • Husar Mihaiesti foarte nepartinitor, un exemplu de ziarist pentr noua generatie
  • George Roncea"noua generatie"? unde-i asta, la NewSin?
  • Bor Blazcritici fara discernamant..d-aia suntem asa uniti, mancam kk fara sa ne gandim ca o sa ne fie rau si ne mai si bashim
  • George Ronceacritici? fara discernamant? dar tu ai judecata si proprietatea cuvintelor sau doar navighezi fara adresa si presari cuvinte de colo colo, fara nicio noima? iar de mancat kkat mananci doar tu, daca iti place, aspirand temeinic si bashini, daca asa te simti mai aerisit mintal. daca ai ceva de comentat comenteaza la obiect, nu ca la partid, ca aici nu e tribuna de partid...
  • Bor BlazSti ceva? chiar si oamenii pe care ii admir foarte mult, mai fac laba cate odata, cum esti si tu dealtfel. Pe principiul sa te faci frate cu...mergem tot in jos. Ce nu vezi? Esti vre-un admirator de al lui cacarau? Fa-l p-ala de kk pe tanti Moni, las-o deocamdata, ca joaca la noi. D-aia zic ca nu avem printzipuri si suntem dezbinati! In ce priveste abjectele invective ma abtin pt ca ma inspira...
  • George Ronceacred ca ai o problema serioasa de ordin sexual. mai umbla si tu cu femei...plus ca ai problema grava si pe sectorul criterii. adica daca o tarfa borata, jegoasa si hoatza "joaca la voi" - devine brusc Alba ca Zapada? astea sunt "printzipurile" tale monser? pricepi inteligentule ca PDL-ul a fost distrus, lichidat, terminat, scos din istorie de o astfel de tarfa, care dupa ce a livrat pentru partea adversa pe blat total si-a dat demisia...din pizzerie, pe sms, atat de tare o durea la pizda de partid...
  • Bor BlazMai vedem dupa 09.12.2012...cum o sa ARDem!
  • George Ronceaeu am anuntat deja cum va sta treaba la procente. si n-am gresit nici in campania Referendumului suspendarii, daca te uiti putin la ce am publicat atunci. USL va lua prin redistribuire in jur de 54 %. cu tot cu minoritati vor avea controlul total. desigur mai e de vazut ce va face Dan Diaconescu - dar in cazul sau e relativ simplu, cine da mai mult si l-a imprietenit. constructia asta artificiala, neclara ca identitate, inclusiv la nivel vizual, nu va face decat sa introduca inca cativa gainari de teapa lui Nemtzu, Maries, MRU, in Parlament, si atat. PDL este in moarte clinica, va avea soarta PNTCD, partid distrus de Emil Constantinescu si gasca securistica, cu care a coabitat atat de bine, desi s-a plans ca-l ustura cand i-o trageau pe la spate...acum usturimea i-a trecut, poate a gasit vaselina potrivita, de la carpa keghebista...
  • Ioan Gheorghe Boticiudupă cum ar trebui să inţeleg mafia politică din românia ar avea cam 100 % , dacă nu chiar mai mult !

2 comments

  • Comment Link nightmare postat de nightmare

    bài,pula verde ...chiar ,ma intrebam cind o sa incepi manipularile ,ca si celalalt imbecil de Roncea

    sunteti ,niste jeguri de oameni ,cum rar mi-a fost dat sa vad

    càcàreze kaghebiste acoperite .


    va scuip in gura de tradatori jegosi si vanduti.

    Duminică, 25 Noiembrie 2012 17:02
  • Comment Link Privesc deci văd postat de Privesc deci văd

    Băi Bor blaz borâ-mi-aş copii cruzi pe esofagul lu' Macovei în spatele Operei, ţie chiar nu ţi-e ruşine?
    O SĂ ARDEŢI,
    CENUŞĂ O SĂ FIŢI
    ŞI-N CELE PATRU ZĂRI O SĂ VĂ RĂSPÂNDIŢI!

    "Şti" se scrie cu doi "i":
    ŞTII CHESTIA ASTA?
    AGRAMATULE PEDELACULE CARE EŞTI TU UN AGRAMAT PEDELAC!

    Cu mici completări am dat mai departe Roncule:

    http://privescdecivad.blogspot.ro/2012/10/dedicatie-pentru-mafioata-nr1-romaniei.html

    Duminică, 21 Octombrie 2012 13:28

Scrieun comentariu

Se poate introduce HTML

(c) 2012 roncea.net & George Roncea. Toate drepturile rezervate.