Este un citat dintr-un discurs celebru din 1995, de dupa luarea puterii si ocuparea statului de catre agentii FSN-KGB, discurs ce-i apartine lui David B. Funderburk, fost ambasador american la Bucuresti, inainte de 1989. luarea sa de pozitie, din 1995, in fata Congresului american, a fost urmata de replica ambasadorului lui Ion Iliescu, Mihai Botez.
Mihai Botez, cel care l-a lansat in “dizidenta” pe Dan Badea. El insusi mare “dizident”. si colaborator al Securitatii totodata, cu dosar si de urmarit si de informator, ca foarte multi “oameni de cultura de la sate si orase” – pe de o parte urmariti si in acelasi timp urmaritori ai altora.
Mihai Botez, matematician istet, a fost propus de Mircea Malita, tot vrednic matematician dar si cadru de varf al Securitatii, pentru pozitia de sef al CEPECA, (Centrul pentru perfectionarea cadrelor de conducere din intreprinderi din Bucuresti) – institutie a Partidului si a Securitatii. Centrul a fost infiintat pe baza unui acord tripartit dintre Guvernul roman si doua Agentii specializate ale ONU, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si Biroul International al Muncii (BIM).
Mai apoi, cu ajutorul lui Malita, devenit intre timp ministrul Invatamintului, Mihai Botez infiinteaza Laboratorul de Cercetari Prospective al Universitatii din Bucuresti, care va deveni Centrul International de Metodologie a Studiilor asupra Viitorului si Dezvoltarii, afiliat Universitatii din Bucuresti. Rusii aveau un institut futurologic de studii prospective similar, coordonat de cadrele KGB, care a proiectat inca din anii ’80 “reforma” URSS. Glasnost si Perestroica, cele doua concepte gorbacioviene, de reformare a comunismului, trebuiau sa duca la imbunatatirea vietii sub comunism si sa faca popoarele subjugate sa suporte mai usor sau chiar cu placere “socialismul cu fata umana” moscovit.
In proiectul KGB de reforma a sistemului socialist sovietic baza de cadre provenea din Institutul Central pentru Economie si Matematica, iar nucleul conducator al gruparii s-a format la Institutul Unional de Cercetari Stiintifice in Domeniul Cercetarilor Sistemice.
Matematicienii si futurologii – ca si sociologii, au fost preferatii agenturilor, nu de azi de ieri, iar in laboratoarele KGB s-a pus la punct dezorganizarea sistematica a randuielilor sociale, politice si economice din URSS si din blocul sovietic – in scopul reducerii sarcinilor sistemului la periferie si preluarii puterii absolute de catre cadrele initiate – “dizidente” - care au indus haosul aparent.
Pana sa ajunga si el “dizident” Mihai Botez primeste o bursa la Institutul Woodrow Wilson din Washington iar pe timpul stagiului din Washington a mentinut legaturi stranse cu ofiterii DIE ai Ambasadei romane. Botez era un insider deoarece era si un apropiat al lui Sergiu Celac, cadru Secu dar si KGB, devenit primul ministru de Externe al Romaniei postdecembriste. La randul sau Mihai Botez este numit in 1992 reprezentat al Romaniei la ONU, iar in 1994 ambasador la Washington.
La Washington s-a indeletnicit cu slujirea si lustruirea lui Iliescu, cu imaginea afectata de mineriade si de represiunea salbatica a contestatarilor din Piata Universitatii.
Contextul in care fostul “dizident” al statului comunist, Mihai Botez s-a ciocnit de fostul dizident al statului american David Funderburk a fost acela al unui discurs al acestuia din urma in fata Congresului american, pe tema continuitatii “axei raului” in Romania lui Ilici.
Ambasadorul american spunea simplu ceea ce stim cu totii acum: ca peste un milion de romani au trecut prin lagarele bolsevice, ca peste 300 000 au fost ucisi, ca romanii s-au impotrivit din rasputeri, si ca noii guvernanti ai Romaniei de dupa ’89, nu sunt cu nimic mai breji decat vechii comunisti – dar ce a uitat sa precizeze a fost faptul sa romanii au fost tradati si abandonati de Occident, inclusiv de SUA, in ghiarele hidrei sovietice.
Rezistenta, inclusiv armata a romanilor a fost franta prin mijloace terifiante, prin forta militara si prin teroare salbatica, ruseasca si evreieasca. Cu totul altceva a fost catifeaua “dizidentei” fata de lupta armata a rezistentei anticomuniste, insufletita in cea mai mare parte de legionarii care mai ramasesera in viata dupa nimicirea lor in masa de catre regimul carlist, apoi de catre Antonescu si de catre regimul comunist.
Legionarii care au lucrat, dupa ocuparea totala a Romaniei de catre rusi, pentru serviciile occidentale, pentru NATO, pentru americani, deoarece au fost si americani care au tinut cu romanii.
Printre acestia, chiar David Funderburk care a avut o pozitie aparte in tabloul diplomatiei mondiale fiind unul dintre putinii daca nu singurul diplomat care si-a dat demisia, nemultumit de pozitia oficiala a statului pe care il reprezenta.
Un ambasador dizident, altfel spus.
Mihai Botez, si el un “dizident” fata de regimul Ceausescu, teoretic, ii arde un raspuns aprig ambasadorului american dizident si el candva. Pentru a-l apara si legitima pe Ion Iliescu si al sau regim neo-comunist, isi invoca intai de toate calitatea de “dizident” cunoscut, pe calea Europei Libere, institutie creata de Statele Unite pentru a ciocani mediatic zi de zi regimurile comuniste aflate pe axa raului, pentru a cita un presedinte american care a facut mult pentru indiguirea comunismului in lume.
Invocand unele dintre calitatile speciale ale domniesi sale - o autoritate morala si un prestigiu castigat in perioada de dinainte de ’89 (la vremea aceea nu se cunostea si cealalta calitate a sa, de turnator la Secu), fostul “dizident” Mihai Botez il apara cu cerbicie, cu sofisme peste sofisme, cu subterfugii propagandistice, cu manevre stilistice mestesugite pe Ion Iliescu si regimul FSN.
Regimul pe care cei din Piata Universitatii l-au definit simplu: FSN=KGB, dupa care Ilici le-a spart capetele tuturor, a scos armata, minerii, securistii si fesenistii si a pus glontul pe teava calificandu-i la gramada pe poti contastatarii sai, studentii Pietei Universitatii drept...legionari.
In 1995 era greu sa-l sa-i puna propagandistii lui Iliescu eticheta de “legionar” si lui David Funderburk, evreu la origine, astfel ca impactul acuzatiilor la adresa regimului Iliescu rostite in fata Congresului american de catre fostul ambasador american dizident a fost unul notabil, dupa cum tot notabila a ramas si jalnica prestatie a fostului “dizident” Mihai Botez.
Legitimarea prin statutul de “dizident”, cum o face pompos si Dan Badea, a fost o meteahna a multora dintre cei care au cautat (si obtinut) privilegii dupa ’89. Multi dintre acestia – in anii care au trecut – au fost dovediti drept informatori ai Securitatii dar si instrumente de manevra ale unui grup din interiorul Securitatii controlat total de Moscova. Impostura unora a fost probata in ce-i priveste pe altii timpul va scoate la iveala profilul lor real.
Procesul de limpezire a complicitatii multora dintre “dizidenti” cu Securitatea si regimul comunist este unul anevoios deoarece multi dintre acestia au ajuns in pozitii care institutionale, in arcul Puterii, ceea ce le-a permis sa ascunda sau sa distruga probele iar establihmentul creat in timp jurul lor a facut totul pentru a relativiza culpabilitatile si ambiguitatile etice. Ei s-au legitimat drept cei mai indarjiti adversari ai structurilor fostului partid comunist, ai Securitatii, ai reminiscentelor comuniste si ai comunismului in general – dupa care in baza acestei legitimatii s-au infipt la functii, posturi, privilegii, bani. De la bun inceput s-a infiintat o Centrala - GDS-ul - fondata de unul dintre sefii conspiratorilor moscoviti, Silviu Brucan, zelosul acuzator a lui Iuliu Maniu, in 1947, cand cerea insistent pedeapsa cu moartea pentru acesta. Brucan (Saul Brukner) a fost ideologul FSN, cel care a planuit nimicirea partidelor istorice, ca pe vremurile Kominternului in care el taia si spanzura iar GDS-ul sau a fost un fel de scarnav izvor al asa zisei “societati in civil”, - un nucleu de retea KGB si nu numai - care a infiltrat toate structurile statului.
Stim acum ca Securitatea a avut grija sa-i izoleze ermetic (a se citi represiv) pe aceia care chiar se manifestau autentic si vocal impotriva sistemului, intre care se numarau personalitati de talia parintelui Calciu sau a singularului Paul Goma, pentru a inlatura pericolul coagularii unei grupari disidente reale in jurul acestora si in schimb a “promovat” si ajutat o anumita categorie de asa zisi “dizidenti”, cei aflati pe statele de plata, lansati si crescuti de securistii/kaghebisti. Lista acestora, alaturi de care este asezat si Badea, cuprinde o mica gramajoara de rahat de stat si de partid formata la varf din alde Dinescu, Plesu, Liiceanu, Bacanu, Blandiana, Brucan, Desliu, Mircea Iorgulescu, Karoly Kiraly, Mazilu, Constantin Parvulescu, Laszlo Tokes – cu totii extrasi din dintii cariati si putrezi fie ai Securitatii, fie ai KGB-ului fie ai PCR-ului. Nu chiar ca o cireasa pe gramajoara ci mai degraba ca un sambure de rahat, este asezat intre toti “dizidentii” astia si “eminentul” Badea.
“Dizidenta” a fost creata de o o grupare (din servicii si din PCR desigur) a viitoarei puteri ce avea binecuvantarea Moscovei iar asa zisul curent novator al “dizidentilor” sistemului comunist din Romania a fost alimentat, crescut si pregatit in laboratoare ale serviciilor, iar reteaua a fost sustinuta si protejata in interiorul tarii prin gasca securistilor cu “dubla loialitate”.
Folosind intreaga experienta de minciuna, perfidie si dezinformare, asimilate cu atata zel timp de jumatate de secol de catre gardienii si cadrele de baza ale comunismului romanesc deturnarea oricarui efort autentic de contestare a regimului comunist a fost usoara. Moscova nu dorea ca masele sa-si adjudece libertatea de capul lor.
S-a folosit supapa “revolutiei”, dupa mica repetitie din 1987, si s-a pus in miscare un mecanism controlat de deturnare a protestelor sociale si politice intr-o directie pre-stabilita, operatiune in care s-a convertit cu usurinta energia protestatara, spontaneitatea si doza de idealism utopic naiv a tineretului mai ales, aspiratiile si nervii stransi in anii de cretina propaganda comunista.
“Emanatii” de tepa lui Ilici – scosi din listele agenturii adanc infiltrare trebuiau sa vina la putere prin mascarada “revolutiei”. I-am vazut la butoanele Puterii imediat dupa lichidarea lui Ceausescu, pe toti “dizidentii”, in frunte cu Ion Iliescu.
Ce a urmat sa stie.
Un nou socialism “cu fata umana”, pentru a-l cita pe Ion Iliescu, care l-a lichidat pe Ceausescu deoarece acesta “tradase adevaratele idealuri luminoase al socialismului”. Aceasta fraza apare, “coincidenta” si in materialul trimis la Europa Libera de “dizidentul” Dan Badea, via “dizidentul” Mihai Botez. Material care tradeaza dupa cum spuneam o topica diferita de limbajul ingalat al lui Dan Badea, dar pana una alta acesta sustine ca-i apartine si ca si-l asuma ca si cand ar fi emanat din propria-i tartacuta si scris de propria-i manuta tremuratoare.
Citez din perlele talentului epistolar lesios al “dizidentului” – studentul “stralucit” - Dan Badea: “Sunt pentru socialism domnule Botez, pentru adevaratele idealuri socialiste, pentru egalitatea in drepturi si indatoriri, pentru democratie, pentru umanism, pentru promovarea valorilor, pentru cultura, pentru bunastare, pentru pace”...ca sa vezi, zici ca-i facea Dan Badea discursurile ulterioare ale lui Ion Ilici Iliescu...
• deloc intamplator il vom vedea pe “dizidentul” Badea, imediat dupa “rivolutie” legitimat drept condeier, aparandu-l vajnic cu pieptu-i de arama nici mai mult nici mai putin decat pe Nicolae Militaru, agentul GRU care a planuit – si a izbandit partial - uciderea ofiterilor de contraspionaj si a luptatorilor USLA, cei care ar fi putut stanjeni operatiunile rusesti pe teritoriul Romaniei, in decembrie ’89. acest gen de material, semnat si asumat, ca si toate celelelate scrise vreodata de Badea indica vectorul comenzii, dar si legatura sa ombilicala cu cei care l-au lansat si i-au furnizat “mastile”...mascariciului i-a venit timpul sa-i dam jos masca, ca pe aia cu ombilicul ii stim de mult, sunt doar niste rogojini de sters bocancii...
************
- va urma -
************
episod din foiletonul “micile secrete ale lui Dan Badea, zis bigi-bigi, sugiucul lui Rogojina”
(bigi-bígi s. v. sugiuc, pasta gelatinoasa asemanatoare cu rahatul; Sursa: DEX)
....o poveste despre un viermus mucilaginos tarat din haznaua Secu in vidanja asa zisei “prese libere” creata din activul de agenti si cadre conspirate ale Secu, dupa ‘89
Pagina Facebook 'George Roncea': https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084