“La malul mării, însuşi ministrul Mihai Voicu s-a lăsat dus de valul iubirii, pe muzica formaţiei Holograf, în braţele unei blonde care ştia exact cum să-l mângâie. Scenele tandre nu s-au consumat în mijlocul mulţimii din clubul de pe plajă, unde liberalul petrecea alături de câţiva prieteni, ci undeva în spate, printre lăzi de bere, piese distruse de mobilier şi maidanezi. Scenele tandre nu s-au consumat în mijlocul mulţimii din clubul de pe plajă, unde liberalul petrecea alături de câţiva prieteni, ci undeva în spate, printre lăzi de bere, piese distruse de mobilier şi maidanezi. Dar ce mai contează ce e în jur, când iubirea e aşa de mare?! Când s-au văzut singuri, Mihai Voicu şi logodnica s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat îndelung. Topiţi de pofta de a se pierde unul în braţele celuilalt, Mihai Voicu, ministru delegat pentru relaţia cu Parlamentul, şi logodnica sa, Claudia, au fugit pentru câteva minute de la masă, pentru a asculta în linişte piesa “Roua dimineţii”. Logodnica l-a alintat minute în şir, pe muzica lui Bittman. Au dansat, s-au sărutat, s-au mângâiat... Iubirea dintre ministru şi logodnica sa e însă mare, susţin apropiaţii cuplului, iar peste câteva luni cei doi îşi vor uni destinele şi în faţa legii, şi a lui Dumnezeu. Pe cei doi îi leagă nu doar iubirea şi ci pasiunea pentru aceeaşi ideologie politică. Astfel, Claudia Benchescu (27 de ani) şi Mihai Voicu (45 de ani) sunt colegi în PNL, unde el ocupa funcţia de vicepreşedinte, iar ea pe cea de preşedintă a Conferinţei Naţionale a Cluburilor Studenţeşti Liberale.”
Despre noua stea a scris şi Naţionalul: “Mihai Voicu şi-a uns logodnica şefă peste studenţii liberali. Până la nuntă, ministrul delegat pentru relaţia cu Parlamentul, Mihai Voicu, a decis să-şi răsfeţe partenerea cu un cadou politic. Tânăra Claudia Benchescu a fost aleasă preşedinte al Cluburilor Sudentesti Liberale, fiind singurul candidat înscris în cursă. Fire sensibilă, Mihai Voicu are grijă de viitorul logodnicei sale. Potrivit unor surse din PNL, vicepreşedintele liberal a făcut un lobby intens pentru ca tânăra lui partenera să primească o funcţie cât de cât importanta. Voicu s-a achitat cu brio de îndatoririle de logodnic, Claudia Benchescu fiind aleasa şefa peste studenţii liberali, preluând funcţia de la Radu Surugiu.“
La vârsta de 27 de ani ai săi ea este preşedinte al Cluburilor Studenţeşti Liberale (CSL) – ceea ce probabil înseamnă că a fost dată la şcoală la o vârstă foarte înaintată, de vreme ce e studentă la 27 de ani sau iubeşte mult mediul tineresc deşi se cuplează cu purisani ca Voicu.
Mihai Voicu are mână bună în lansarea pe orbita politicii a tinerelor nurlii intrate şi în viaţa sa personală. Dacă în urmă cu numai câţiva ani, Mihai Voicu a fost cel care a fost rampa Alinei Gorghiu înspre vârful PNL, acum a venit rândul actualei sale logodnice să crească în sânul liberalilor.
Hai fetelor, hai că se poate!
Alinuţa a rămas de căruţă deocamdată pe linie maritală, nu i-a ieşit trampa nici cu Bogdan Olteanu nici cu Mihai Voicu. Pe linie politică însă trambulinele i-au adus nişte beneficii ajungând chiar vicepreşedinta Camerei Deputaţilor la un moment dat. Trambulinele politice au servit unor adevărate paraşutiste să se lanseze de sus în mijlocul mlaştinii viermănoase a lumii politice, înfigându-se care mai de care în funcţie de cât de groasă a fost ştanga avută pe la spate.
Spuneam cândva că dacă PNL-ul ar fi un avion, probabil că Alina Gorghiu ar fi putut fi paraşuta PNL-ului, dar cum PNL-ul nu are aripi şi nu zboară, ci mai degrabă se scufundă, asemănarea Alinei cu o paraşută este caducă. Paraşutiste însă mai sunt şi poziţii bune (în plan politic) se mai găsesc încă.
Corina Creţu, o paraşutată din trambulina lui Ilici, deşi mai ciolănoasă şi mai perversă (având în vedere că o ardea dubios la rece cu un nene negru de 76 de anişori) a ajuns europarlamentară. Va avea o pensioară bunişoară, că are şi ea o vârstă deja şi spre deosebire de Alina Gorghiu n-a rămas fată bătrână, deşi îi plac grozav bătrâneii de la care a înghiţit tot, fiind pe deasupra şi expertă în descuiatul prohabului lui Ilici, cel puţin aşa rezultă din mărturiile publicate de fostul consilier al lui Ion Iliescu, Eugen Mihăiescu.
Deşi erectă mediatic şi vitriolantă (tare în gură - popular), Alina Gorghiu desfăşurând o activitate exotermă, singulară oarecum comparativ cu alte dudui de prin Parlament, băgându-se în seamă cu orice pretext, deocamdată fosta stea din constelaţia Olteanului, şi din cearceafurile lui Mihai Voicu, se pare că şi-a atins limitele. Mai sus nu are unde se urce, decât dacă nu apare încă vreo macara, care să io tragă, cariera, pe la spate, aşa cum este ea obişnuită.
Iar acum Voicu e ocupat, că iubeşte. Iubeşte o fată de mare sinceritate. Care spune totul deschis, la liber, chiar pe blogul ei personal, destul de sărăcuţ, cu doar câteva postări, în care se referă la Udrea mai des, cu o anumită patimă ce ar putea fi interpretată drept ciudă pe cât de sus a ajuns o neică nimeni ca şi ea, blondă vopsită ca şi ea, dar cu macaraua potrivită, solidă, de vapor, bine înfiptă sub ea. Claudia are gargară dar nu suflă o vorbuliţă de macaraua ei ci îi dă din gură ca la Şoimii Patriei, cu o vrăjeală în ea de calibrul lui Udrea, idealul ei secret:
“Aveam doar 19 ani şi speranţa că România mai are o şansă. Am păşit în primul sediu de partid plină de entuziasm şi crezând că lumea nu e greu de cucerit atunci când ai încredere în tine şi eşti gata să mori odată cu valorile pe care le aperi. Aşa am cunoscut primele trepte, primii pereţi de pe care istoria încă mă veghează, primii oameni alături de care şi astăzi cred în România. Studentă fiind, m-am înscris în Partidul Naţional Liberal, în speranţa că se poate face mai mult pentru România în România.
Am militat în interiorul PNL pentru drepturile studenţilor şi am promovat valorile liberale în rândul studenţilor. Astăzi, mă simt mândră că reprezint studenţii în structurile de conducere ale CSL şi LYMEC. După experienţa acumulată în anii care au trecut, mă bucur că pot să le spun şi altor tineri că se poate. Da! Se poate să studiezi în România! Da! Se poate să construieşti în România. Da! Se poate să speri în România! Da! Se poate! Și cred că a venit momentul să cerem mai mult...”
Duduiţa angajată demagogic în susţinerea reclamei la “Hai că se poate!” a uitat să precizeze că se poate să construieşti în România doar dacă te culci cu şeful mult mai în vârstă şi se poate să ceri mai mult, după, doar dacă puriul are banii lui Voicu.
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084