Inclusiv pe pagina mea de wall s-au adunat comentarii de acest fel știindu-se că sunt un fan al lui Ilici de peste două decenii.
Unul dintre comentatori scrie: Personal, nu-mi doresc să moară înainte de a fi judecat pentru tot răul pe care l-a făcut.” în timp ce un altul, Ion Marin, adaugă: „Mă duc sa beau o bere în amintirea răposatului, Dumnezeu să-l odihnească. A fost un om bun, i-a iubit pe bucureșteni din toate puterile încâît pe vreo 700 i-a trimis direct în rai după 22 decembrie 1989, i-a impuscat pe Ceaușești părinții săi adoptivi, de Crăciun, ca pe niște câini, a adus minerii să planteze flori la Teatrul National, a spălat cu dero comuniștii reciclați în feseniști, a transformat securiștii în capitaliști de cumetrie, a creat o scoală de cadre la care s-a formatat mitomanul, și lista binecuvântarilor cu care ne-a procopsit este extrem de voluminoasă”.
Vestea că Ilici s-a dus după Brucan, care a murit pe veceu citind Dilema copilului său de suflet Andrei Pleșu (pe bune) i-a electrizat pe liderii pesediști, care au luat cu asalt telefoanele pentru a verifica informaţia, nu de alta dar era obligatoriu să fie bine pregătiţi într-un astfel de moment funebru pentru ei - fără Tătuc tot aliotmanul se duce la vale.
Deoarece Sorin Oprescu medicul personal al lui Iliescu a afirmat cândva că „Tataia poate conduce PSD-ul şi de-ar ajunge schelet pus în closet“, s-a născut bănuiala că pesediştii l-ar putea împăia pe Ion Iliescu pentru a se folosi pe mai departe de „brandul“ patibularului (dex: vrednic de spånzurat) criminal cu mâinile roşii de sânge până la coate. Toată problema era cine are legitimitatea utilizării momâiei lui Ilici, noua generație de socialiști, de teapa pidosnicilor Ponta – Șova sau vechea generație de bolșevici împuțiți din specia Cozmâncă – Hrebenciuc. S-au avansat chiar și teorii de revitalizare criogenică a lui Ilici după așezarea sa în vitrină la Muzeul Antipa, ca să aducă și niște bani pentru partid.
În pofida enormului entuziasm stârnit în online de știrea dispariției lui Ion Iliescu s-a dovedit că acesta era bine mersi ba chiar arată mai bine ca altădată. Consultantul special al ziarului Curentul, cunoscutul specialist în chirurgie plastică, medicul Sebastian Pop (Seba), contactat de redacție tocmai în îndepărtata Elveție, unde studiază noi metode de plastifiere facială, ne-a declarat că se simte absolut clar mâna unui specialist în întinderea obrajilor lui Iliescu cu acid hialuronic. Cochet ca o zdreanță comunistă Ilici se tratează ca sa arate cît mai fercheș, face sport, ia pastile speciale din China, iși reoxigenează periodic sângele, pe scurt face totul pentru a trăi veșnic. Dl doctor Seba a afirmat că în opinia sa Ilici va fi un mort frumos, dacă își continuă tratamentele faciale și că se pare că acesta n-o mai duce mult oricum fiind vizibilă deteriorarea avansată a mumiei bolșevice.
Turbată, Lia Olguța Vasilescu, muista țiganilor ajunsă primăreasă de Craiova, cere acum pedepsirea iresponsabililor care se iau de idolul ei Ion Iliescu și răspândesc astfel de mesaje alarmiste, informații false lansate cu bună știință. Pe pagina ei de facebook Lia scrie cu spumițe roz:"Răspândirea de informații false nu se mai pedepsește? Cât de nemernic să fii să lansezi știrea ca un om (Ion Iliescu) a murit si el sa fie bine merci? ". Nenorociții au răspândit și au conceput chiar si un film "in memoriam"! Isterică, Olguța Vasilescu se pare că se resimte după trecerea prin fața procurorilor, recent, ca urmare a unei tentative de acoperire a unor delicte sexuale cu minori, petrecute într-o instituție de învățâmânt din Craiova. Și pentru a nu fi acuzat de răspîndirea de informații false ci doar de răspândirea de informații corecte, întemeiate și bine documentate, fac precizarea ca Olguța Vasilescu este o târfă ordinară, sugătoare de pulă a lui Vadim.
Pentru a-i face hatârul curvei nemernice și grețoase dezvăluim că sursa primară a știrii este un blog care a reluat un material de presă apărut într-o lună glumeață, luna aprilie, în 2010. În 2010, mai exact pe 16 aprilie, internetul a vuit la vestea că "Ion Iliescu, fostul preşedinte al României şi membru de onoare la PSD şi PCR a murit ieri". Vestea a fost răspândită pe Twitter, Realitatea şi câteva mii de bloguri. După agitaţia care s-a produs în spaţiul virtual, chiar organizaţia pe care Google o ia drept referinţă - celebra enciclopedie on-line Wikipedia - l-a declarat mort pe Ion Iliescu: “Ion Iliescu (3 martie 1930, Olteniţa – 15 aprilie 2010, Bucureşti)". Întâmplător sau nu exact în acea zi fatidică ziarul Curentul a publicat un material intitulat dubitativ, "Iliescu a murit?! Iliescu împăiat pentru sângele vărsat!"(http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010041642393/Actualitate/Iliescu-a-murit.html).
Dezmăgire - „Iliescu n-a murit!“
Anterior, în 2008, un editorial dintr-un ziar central intitulat "Iliescu n-a murit!" a dezamăgit un mare număr de cititori, mai ales dintre aceia care o încasaseră la Mineriada din iunie 1990 şi care încă speră să-l vadă pe Iliescu judecat pentru sångele vărsat. Reprezentanţii victimelor Revoluţiei şi Mineriadei au subliniat faptul că ar fi o nedreptate ca principalul actor al evenimentelor sângeroase din decembrie 1989 şi din iunie 1990 să păşească din viaţă nepedepsit.
Anii au trecut și în octombrie 2010, pe adresa redacției ne-a parvenit un manuscris misterios, aparent scris chiar de mânuța lui Ion Iliescu, deoarece presimţindu-şi probabil sfårşitul iminent, deja anunţat în cåteva rånduri de comunitatea online, s-a aflat că Ion Iliescu lucra la editarea memoriilor sale. Redacţia „Curentul“ a intrat în posesia manuscrisului Memoriilor lui Ion I. Iliescu - pe care surse divergente l-au creditat cu autenticitate convergentă. În exclusivitate, „Curentul“ a oferit publicului crâmpeie inedite din viaţa lui Ion Ilici Iliescu, cel care a marcat oribil, ca un blestem rusesc, viaţa noastră din ultimele două decenii. Manuscrisul reprodus parţial în paginile „Curentului“, s-a dovedit un valoros document al parcursului lui Ion Iliescu prin viaţa romånilor, trecere caracterizată neceremonios de fostul preşedinte al deţinuţilor politici, Ticu Dumitrescu, drept „un blestem pentru Romånia“. Ticu şi majoritatea deţinuţilor politici anticomunişti au trecut la ceruri, Iliescu este însă încă printre noi, luând decizii, intervenind în viaţa politică, scriind pe blog, cuvântând la Congrese, scriind, iată, şi Memorii ba chiar dându-și în judecată foștii tovarăși, ceea ce îl definește drept cel mai activ factor din PSD. Recent, în toamna anului trecut, Ion Iliescu s-a dus la Tribunal pentru a-l pedepsi pe Octav Cozmâncă și a-l împiedica să-și facă un partid fără să-i dea el voie.
În data de 18.07.2012 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București dosarul cu nr 28023/3/2012 , în care Ion Iliescu în calitate de intervenient soma instanța să nu accepte înregistrarea unui nou partid cu numele Partidului Dreptăţii Sociale de către Octav Cozmâncă și alți comuniști bătrâni ca și el. Într-un final instanța nu s-a intimidat și i-a acordat lui Cozmâncă dreptul să-și facă și el partid ca toți ceilalți foști comuniști, lideri de partide.
Pentru a înțelege la ce nivel de demență a ajuns Ilici trebuie precizată calitatea specială a lui Cozmâncă, unul dintre cei mai apropiați servi al lui Iliescu, o viață întreagă. Octav Cozmâncă a fost una din cele mai proeminente moșteniri ale regimului comunist fiind cooptat direct in FDSN, dupa acea în PSDR și apoi în PSD-ul lui Iliescu. Între anii 1983-1989 – Octav Cozmâncă a fost şeful sectorului coordonare (cancelarie, pregătire acte normative), în secretariatul general al Guvernului RSR, - un șef de cadre și un nomenclaturist comunist de prim rang. Dupa 1989, Octav Cozmâncă a fost folosit de Iliescu la maxim deoarece acesta avea agenda plină cu numele și datele tuturor cadrelor importante ale partidului comunist din teritoriu si el putea sa-i reactiveze, transformându-i peste noapte in social-democrați, in serviciul noului Tătuc de la Moscova.
În toate guvernele PSD-iste (sau PSDR-iste), treaba lui Cozmâncă sub dirijarea directă a lui Ilici a fost coordonarea teritoriului, mobilizarea cadrelor in campaniile electorale, adunarea de fonduri pentru partid și coordonarea baronilor locali ai PSD-ului.
În 2007 Cozmâncă, retras după 2005 din funcțiile de partid spunea intr-un interviu acordat “Jurnalului National”: „Decât sa fiu intr-un partid “reformat” condus de Geoana, Dragnea și de asa-zisul grup de la Cluj, care are perspectiva să facă sub 20% la alegerile viitoare, mai bine rămân într-un PSD condus de Ion Iliescu, dar cu 30-40%".
Acestui câine roșu atât de fidel s-a găsit Iliescu să-i rupă gâtul anul trecut, cu binecunuscutul său spirit drăcesc răzbunător. Din fericire pentru noi toți Iliescu mai trăiește încă și sper, eu cel puțin, să o mai ducă niște ani ca să avem timp să-l vedem inculpat la tribunalul penal internațional, pentru crime imprescriptibile, acțiune ce i se pregătește în curând de către niște buni prieteni. Iar dacă va crăpa până atunci ne vom îngriji să-l umectăm periodic, deoarece a crescut considerabil Clubul Pisarcosilor pe Mormantul lui Ilici
Pagina Facebook 'George Roncea':https://www.facebook.com/pages/George-Roncea/181944271871084