Noi, acum 23 de ani eram niste pustani nu prea stiam noi ce-i aia KGB, NKVD etc. Stiam că Ilici e cu rusii, că era un fel de ienicer sovietic, cr escut de mic în limba rusă. Realitatea – în ceea ce-l privea pe Ilici, era alta. Nu doar cinci ani a stat/lucrat pentru rusi Ion Iliescu, ci întreaga sa viată. Si nu doar el lucra pentru rusi ci si nevasta sa rusoaică, cea care a avut un rol activ în blocarea proiectului Unirii, demarat de americani, în anii ’90, după cum a dezvăluit acum câtiva ani istoricul Neagu Djuvara. Un cuplu malefic de agenti ai Moscovei. Cei doi n-au copii dar au reusit să crească pe lângă ei o mare familie de trădători ai României, de abjecti servitori ai intereselor rusesti. Famiglia a avut mai multe nume – FSN – PDSR – PSD. Până astăzi vocea autoritară a partidului, cel care trage sforile păpuselelor din fată, maimtoii din specia Ponta - Sova este Ion Iliescu. Am demonstrat recent că masculul Alfa al PSD este tot Ilici – cu ocazia întocmirii listei de europarlamentari eligibili ai PSD. Cap de listă a fost Corina Cretu, cea care potrivit propriilor mărturisiri a înghitit tot de la Ion Iliescu. În pofida scandalului mondial iscat de încercarea sa de compromitere a celebrului general american Colin Powell, prin tactici tipic kaghebiste, Corina Cretu a fost cea care a fost asezată în fruntea listei de reprezentanti ai PSD în Parlamentul European, o sinecură pe viată practic.
Vocea lui Ilici - Vocea Partidului – Vocea Rusiei
Într-o iesire publică recentă Ion Iliescu clarifică pozitia PSD fată de situatia din Crimeea si punctează foarte clară asezarea partidului în siajul Rusiei. Ion Iliescu consideră rusii au făcut bine ce au făcut: "Este o decizie a conducerii Rusiei care se bazează si pe niste date istorice în legătură cu apartenenta Crimeei la Rusia. (...) S-a creat o nouă realitate istorică, după destrămarea Uniunii Sovietice. A apărut statul independent ucrainean si Belarus si statele baltice si asa mai departe. Ori acum Rusia a încălcat aceste reguli ale jocului. Deci sunt chestiuni care pot fi element de dispută, ne aflăm în fata unui act de fortă care a schimbat o realitate istorică", a afirmat Ion Iliescu miercuri seara la lansarea numărului 50 al "Caietelor Revolutiei". La Institutul asa zis al Rivolutiei, adică al loviturii moscovite îndreptate aupra României prin vectorii si agentii săi vechi, Silviu Brucan, Ion Iliescu si compania.
Iliescu a băgat mare cu istoria, ca la sedintele PCR de aprobare si sustinere a URSS: "De fapt, practic, înainte nu a existat un stat ucrainean. Rusia integra Ucraina ca o parte componentă a Rusiei. Deci Rusia imperială, Rusia istorică, de fapt primul stat rus a avut capitala la Kiev. Ivan cel Groaznic a mutat capitala la Moscova, iar Petru cel Mare la Petrograd, pentru a dezvolta forta maritimă a statului rus. Deci există o anumită conexiune istorică, ucrainenii ca atare s-au afirmat ca natiune de sine stătătoare si ca un stat distinct în timp si a fost Uniunea Sovietică care a organizat republici componente — republicile baltice, Ucraina, Belarus, statele din Caucaz si din Orientul Apropiat. Altminteri, rusii si ucrainenii nu prea se delimitau. Deci există din acest punct de vedere un precedent istoric de care se folosesc. (...) E adevărat că Hrusciov a fost cel care a decis să treacă Crimeea în componenta statului ucrainean, Ucraina sovietică. Deci există din acest punct de vedere tot felul de precedente istorice care se folosesc în fel si chip. (...) Deci există câteva elemente ale istoriei Ucrainei, ale statului rus, Uniunii Sovietice care dau argumente din acest punct de vedere", a explicat doct Iliescu, citind dintr-o fituică palmată scrisă de mână în limba rusă de Nina, nevasta sa rusoaică, după care a subliniat că "în componenta natională a locuitorilor Crimeei se pare că rusii formează chiar o majoritate, ucrainenii fiind mult mai putini si ceva tătari care au fost expulzati pe vremea lui Stalin si după aceea au revenit si în Crimeea si în alte câteva zone".
Referindu-se la Transnistria, Ion Iliescu a explicat că "actiunea separatistă a transnistrenilor, deci populatia rusofonă de dincolo de Nistru reprezintă oarecum o majoritate fată de restul Republici moldave, a fost un prim pas de sciziune".
Ilici bate câmpii lejer, populatia rusă nu reprezintă o majoritate în Transnistria, după cum nu reprezintă decăt mai putin de zece procente la scara întregii Republici Moldova. Cei zece la sută rusi însă controlează prin fortă cam tot ce se întămplă în aceea zonă, asa cum si România a fost controlată si supusă rusilor prin agentura sovietică din care face parte Ion Iliescu si clanul său. Clan ce reprezintă un procent infim numeric. Comunistii din România nu reprezentau în perioada interbelică decît o adunătură de căteva sute de agenti, cu totii alogeni, însă cu sprijinul tancurilor rusessti au pus măna pe întreaga tară si au făcut bucăti totul. Iliescu, cu mare drag fată de tancurile rusesti încă din copilărie nici nu avea cum să nu laude opera din Crimeea a tancurilor lui Putin, alăturându-se corului de primadone ce cântă pitigăiat pe vocea Rusiei.
Nu ne vom opri în Crimeea – spun rusii lui Ion Iliescu
Rusia însă nu se va opri la Crimeea. Un anume Dughin, consilier al lui Putin, bolşevic la bază ca si Ilici, ce lucra în anii '90 pentru partidul comunist al URSS si care-l prezenta pe sceleratul de Lenin drept un apărător al „drepturile popoarelor”, împotriva „colonizării talassocratice anglo-saxone” scrie următoarele zilele trecute (selectie):
“Orizonturile Revoluţiei noastre - din Crimeea până în Lisabona
1. Nu ne vom limita să anexăm Crimeea. Asta e sigur. Dacă ieri, reunificarea cu Crimeea a fost pentru noi o mare victorie, astăzi este un lucru infinit mai mic. Mizele cresc. Oamenii din Sud-Estul Ucrainei se trezesc treptat. Este exact acel „greu la înşeuat dar uşor la călărit” (vechi proverb rusesc).
2. Tot ceea ce e într-adevăr important de-abia urmează. Nu ne aşteptăm la o victorie facilă. Pentru orice, trebuie să plăteşti preţul. Acum, suntem martorii naşterii unei noi realităţi politice, de aceea totul capătă o semnificaţie deosebită. Nu este o întreprindere tehnică, nu este un pariu. Aceasta este însăşi istoria. Bătălia pentru Ucraina este o bătălie pentru reunificarea popoarelor slave.
3. Kievienii au eşuat Revoluţia. Însă în Crimeea şi în Sud-Est, dimpotrivă, oamenii au luat iniţiativa. În Ucraina, acum strigătul „Rusia” înseamnă „moarte oligarhilor”, „libertate” şi „dreptate”. Nu protejaţi pro-ruşi ar trebui să conducă acum fiecare regiune din Ucraina, ci cele mai cinstite, decente şi eroice persoane care au sprijinul direct al populaţiei.
4. Este timpul să ne gândim la ceea ce vom face în Kiev. Este necesar să pregătim o nouă forţă. Nu neapărat necesar prorusă, ci slavică. Anti-Nato, anti-oligarhie, cu adevărat o forţă populară. Pretenţiile de a păstra graniţele vechi şi legile dinainte ale Ucrainei intacte sunt nerealiste. Avem nevoie de oameni noi care să înţeleagă faptul că ceea ce s-a întâmplat este ireversibil şi care vor fi capabil să se adapteze noilor condiţii.
5. De asemenea, e nevoie de un proiect politic şi pentru Ucraina de pe malul drept. Republica Vest-Ucraineană. Foarte atractivă. Chiar din punct de vedere afectiv. De asemenea ar putea să nu se grăbească să intre în NATO, deoarece ar avea probleme teritoriale cu regiunea subcarpatică populată cu străvechiul şi radical pro-rusescul grup etnic Russiny. Totuşi, în orice caz, acesta ar putea fi un stat ucrainean pur şi compact, cu propria limbă, fără minorităţi etnice sau lingvistice. Un proiect minunat. Ar putea fi chiar şi mai bine dacă această ţară va deveni vreodată parte a blocului comun slav. Apropo, sunt foarte serios. Este o idee bună. În etapa istorică următoare, această enclavă ar putea foarte bine să apară.
6. În orice caz, revoluţia noastră nu se va opri în Ucraina de Vest. Trebuie să continue în Europa. Acesta este cel mai interesant aspect: odată cu Maidanul din Kiev, U.S. au deschis Cutia Pandorei în Europa iar aceasta nu mai poate fi închisă. Aceasta nu e o ameninţare doar la adresa Moscovei, e o ameninţare şi pentru Europa – incluzând Germania, Franţa, Italia şi toate celelalte ţări.
7. Europa are de întruntat o Revoluţie în ambele cazuri: dacă noi, ruşii, câştigăm şi ne oprim undeva sub presiunile Nato. Dacă vom câştiga, vom începe extinderea ideologiei liberaţionale (de americani) în toată Europa. Este ţelul suprem al Eurasianismului- Europa de la Lisabona la Vladivostok. Marele Imperiu Continental Eurasiatic. Şi-l vom construi. Asta înseamnă că Revoluţia Europeană va fi Revoluţia Eurasiatică. Acesta este ultimul nostru ţel suprem. Şi fiecare pas reuşit – este un pas înainte spre Revoluţia Europeană care va fi dusă la îndeplinire de către Omul Destinului.
8. Acum în cazul al doilea, acela în care noi (Doamne fereşte!) ne oprim. Atunci presiunea din Ucraina, conflictul civil şi politic, se va revărsa şi se va răspândi în toată Europa. Va fi de asemenea o Revoluţie, dar similară celeia care s-a întâmplat în Maidan…de asemenea şi în acest caz, Revoluţia aşteaptă Europa.”
Omul Destinului la care se referă dementul ăsta de pastor sovietic de Dughin este după cum bine se întelege nepotul bucătarului lui Stalin, din familia Shlomova. Putin adică, la fel de rus ca si Dughin. Au avut si românii ceva similar dacă vă amintiti sloganul fesenist “Iliescu apare soarele răsare!”
Ne asteaptă vremuri interesante…