Alistar a calificat hotărårea instanţei drept „un act de epurare politică“, sintagmă cu trimitere la persecuţiile etnice la adresa evreilor epuraţi de nazişti. Judecătorii de la Curtea Constituţională au ajuns deci un fel de nazişti pentru milogul lui Vîntu, crescut la creşa pesedistă. Doar Ponta a mai emis astfel de elucubraţii asemănåndu-l pe Băsescu cu Hitler, ceea ce a provocat enervarea întregii lumi evreieşti, pentru care Hitler este unic şi irepetabil, prin prisma activităţii sale scelerate.
„Victima“ nazismului, Alistar, se alimentează din aceeaşi ţaţă doctrinară, mai ales dacă ne gândim câtă snagă ideologică a asimilat el pe lângă dinozaurul comunist Octav Cozmâncă.
Ce mai vaiet se stârni în menajeria lui Nuş, ce-au mai sărit „imparţialii“ analişti/golănaşi să-l mai căineze, să acuze, să ţipe, să se strofoace ca la uşa cortului. S-a detaşat, din corul vociferărilor, glăsciorul strident al Alinei Gorghiu, care s-a întrebuinţat la greu, ca o furie ori amazoancă îndrăgostită la maximum de virtuţile reprezentantului societăţii civile, deşi Alistar se crede că ar fi uşor pidosnic ca urmare a susţinerii sale frenetice de către organizaţii de profil.
Atât de aprig s-a aruncat Gorghiu să-l apere pe Alistar încât s-a înfipt singură cu capul în zid, făcându-se încă o dată de râs. Iar trebuie să o corijez, ca şi cu altă ocazie când a zborşit-o aiurea’n vânt pretinzând că vântul din pupă face rău la sănătatea Marinarului. Iar o să mă dea în judecată, iar o să-mi ceară bani, ca şi Vadim, care măcar ştie oleacă de carte sau are cel puţin un prieten care să-i arate cum se buchiseşte Constituţia. Alina se pare că nu (mai) are niciun prieten, restul au părăsit-o toţi, rămân doar eu la margine de drum, ca omul bun, să-i pun degetul pe slovă, poate nu se mai face de râs şi cu altă ocazie.
Aşadar ce a mai comis Alinuţa, în disperata sa nevoie de a se evidenţia pe Frontul Salvării Scaunului Alistarului (FSSA)?. Conform Mediafax, Deputatul PNL Alina Gorghiu a declarat că, după decizia CC privind CSM, la nivelul Justiţiei din România s-a creat un vid de putere executivă, ea apreciind că acest lucru va avea consecinţe pe plan intern, dar şi extern, legate de Raportul pe Justiţie. „Trecând de aspectul tehnic al deciziei Curţii Constituţionale, la nivel public s-a creat o mare problemă, la nivel de Justiţie s-a creat un vid de putere executivă. Faptul că de azi noi nu mai avem CSM are consecinţe atât la nivel intern, cât şi extern - în februarie vom avea Raportul de monitorizare pe partea de Justiţie din cadrul MCV, care şi aşa ieşea prost, cu atât mai mult în acest context“, a spus Gorghiu.
După „jurista“ (?) Gorghiu, CSM este deci putere executivă! Văleleu, deci tot Boc este şeful CSM?! Tot el va trage ponoasele? La naiba’n puii mei (explic pre limba şi mintea Alinuţei - n.n.), lucrurile nu stau astfel, ci viceversa.
Să-i explic deci deputatei vitriolante (tare în gură, pe româneşte), dar lipsită de acribie cum stă treaba cu CSM-ul aşa cum i-am explicat, cu răbdare şi aplicaţie politehnică, şi noţiunile elementare de marinărie (la faza cu vântu’ pupii):
Ministerul Justiţiei este reprezentantul puterii executive, în timp ce Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) reprezintă manifestarea puterii judecătoreşti, iar atribuţiile şi prerogativele celor două instituţii reies din Constituţia României şi din legislaţia relevantă, iar exercitarea funcţiilor celor două instituţii se realizează în spiritul principiului separaţiei puterilor în stat.
Ce este CSM-ul şi la ce serveşte el - cursul scurt pentru Gorghiu
Consiliul Superior al Magistraturii este format din 19 membri, din care 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale magistraţilor, 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, cu o înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat, precum şi ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, membri de drept ai CSM.
Consiliul este organizat într-o secţie pentru judecători, formată din cei 9 judecători, şi într-o secţie pentru procurori, la rândul ei formată doar din cei 5 procurori. Din punct de vedere constituţional, rolul esenţial al CSM este acela de garant al independenţei justiţiei. Legea 317 descrie atribuţiile sale primare astfel:
Art. 31 - (1) Consiliul Superior al Magistraturii apără corpul magistraţilor şi membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenţei sau imparţialităţii magistratului în înfăptuirea justiţiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a magistraţilor.
(2) Magistratul care consideră că independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi sunt afectate în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii care, după caz, poate dispune verificarea aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare, potrivit legii.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor.
În vederea acestui scop general, Consiliul are atribuţii în primul rând cu privire la cariera magistraţilor, el propunând Preşedintelui ţării numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor. El dispune promovarea sau transferul magistraţilor, de asemenea putând propune Preşedintelui acordarea de distincţii către magistraţi. Consiliul deţine atribuţii şi în domeniul recrutării, evaluării sau formării magistraţilor, organizării şi funcţionării instanţelor de judecată, el fiind responsabil cu adoptarea Codului deontologic al magistraţilor. O funcţie specială este aceea de instanţă de judecată:
Art. 44 - (1) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea privind statutul magistraţilor nr. 303/2004, precum şi pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă de către aceştia, dacă fapta nu constituie infracţiune.
CSM-ul nu este puterea executivă
CSM efectuează un control bivalent, atât asupra magistraţilor judecători, reprezentanţi ai puterii judecătoreşti, cât şi asupra magistraţilor procurori, care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministrului Justiţiei.
Însă instituţia CSM este gândită ca să fie un for de echilibru şi o instanţă de imparţialitate în domeniul justiţiei, iar faptul că atribuţiile sale sunt extinse dincolo de sfera puterii judecătoreşti şi, prin prerogativele pe care le are în raport cu magistraţii procurori, intersectează sfera puterii executive nu transformă în niciun caz CSM-ul în organ al Puterii Executive, subordonat Primului-Ministru. Ba dimpotrivă.
Controlul CSM asupra carierei şi activităţii profesionale a procurorilor este limitat la realizarea de propuneri de numiri şi revocări ale procurorului general, ale adjuncţilor acestuia şi ale şefilor de secţii. Atribuţiile CSM în privinţa procurorilor sunt mai reduse în favoarea Ministerului Justiţiei. Rolul CSM în sistemul de Justiţie este tocmai acela de reechilibrare a puterii judecătoreşti în raport cu puterea juridică.
Îi recomand deputatei PNL, cum am făcut-o şi cu altă ocazie, să mai pună mâna (şi) pe carte şi o aştept în instanţă (şi) pentru acest articol de ziar, că şi-aşa văd că mi-a citit de-a fir-a păr întreaga producţie jurnalistică, după cum rezultă din citaţia pe care mi-a trimis-o. Mă refreşisează ideea că mă urmăreşte cu atâta atenţie concentrată o domnişoară ravisantă venită tocmai din Tecuci ca să mă cunoască mai bine. Deşi afectată de Legea lui Newton, mă refer la punguliţele de la ochi, vizibile deja, cred că aş ieşi o dată la o talpă pe strase, să-i arăt Capitala. Nu ştiu dacă face însă o ieşire la o cafea cu o femeie care îmi cere mai mult decât i-a cerut Daniela Crudu lui Leo din Strehaia. Interesantă mi s-a părut cifra la care a estimat deputata PNL că ar face onoarea sa - doar un miliard jumate, net, sub onoarea unui Vadim, de exemplu, care mi-a cerut 10 miliarde, în timp ce un venerabil mason vrea 4 miliarde. Ori Alina Gorghiu se subestimează, ori onoarea sa (de familistă, pentru a cita din Caragiale) nu face nici cât o ceapă degerată.